Activități gratis pentru Săptămâna verde și răspunsul la întrebarea: de ce avem nevoie de acest program?

Activități gratis pentru Săptămâna verde și răspunsul la întrebarea: de ce avem nevoie de acest program?

Aprilie este luna în care majoritatea școlilor și-au planificat Săptămâna verde, cinci zile de activități de educație pentru mediu. Anul trecut, potrivit datelor Ministerului Educației, o clasă a participat în medie cam la trei activități. Nelipsit de critici - profesorii că nu au pregătirea, resursele și că îi îngroapă în hârtii, părinții că le golește buzunarele - programul vine să pregătească generații mai conștiente cu privire la mediu și sustenabilitate. Cum poate să facă asta? Ne-a răspuns Alex Arhire, training arhitect la organizația Viitor Plus, care de altfel a realizat și un ghid complet de activități gratuite pe care le pot face profesorii, indiferent de materia pe care o predau. 

03.04.2024

de Andreea Archip

Anul trecut, 57% dintre școli au ales să organizeze Săptămâna Verde în aprilie, potrivit datelor Ministerului Educației. Fiecare elev a participat la câte trei activități în medie. Mai mult decât niciuna, dar prea puțin pentru cele cinci zile dedicate programului, cred activiștii de mediu.

Școala 9 a vorbit cu Alex Arhire, training arhitect la Viitor Plus, organizație care de 17 ani desfășoară programe de educație pentru mediu, dar și de antreprenoriat social, împăduriri, reutilizare și reciclare. 

După Săptămâna Verde de anul trecut, Viitor Plus a făcut mai multe focus-grupuri cu profesori din toată țara despre ce nevoi au în desfășurarea Săptămânii Verzi. Așa că au pus la dispoziția lor un pachet educațional la cheie, cu planuri de lecție și idei de activități modulare care să acopere minimum șase ore dintr-o zi, timp de o săptămână. 

Și Ministerul Educației are o platformă dedicată de unde profesorii își pot alege resurse pentru diferite activități. În plus, începând cu acest an, regulamentul spune clar că părinții pot contribui financiar la aceste activități doar prin asociațiile de părinți, iar elevii și personalul școlilor nu pot fi implicați în strângerea de bani. 

Alex Arhire viitor plus

Școala 9: Voi faceți training-uri cu profesorii cu privire la cum se pot organiza pe Săptămâna altfel. Ce vă zic ei, care sunt nevoile lor? 

Alex Arhire: Educația de mediu se întâmplă în școlile din România dinainte, dar doar implementată de profesorii care își doreau acest lucru și apoi a venit Săptămâna Verde cu o provocare pentru toată lumea. Am încercat să punem la dispoziție materiale pe care le aveam deja, dar și o serie de materiale noi pentru Săptămâna verde, așa cum o înțelegeam noi anul trecut. Din discuțiile cu ei, ne-am dat seama că ei sunt puși într-o situație destul de delicată.

În primul rând, li se cere să vorbească sau să abordeze un subiect despre care nu știu foarte multe lucruri. Dacă ești profesor de istorie, de geografie, poate ai mai multe șanse să te fi întâlnit cu subiectele de mediu, dar în rest, nu putem să cerem unui profesor să vorbească despre schimbări tematice dacă el predă muzică sau matematică.

A apărut astfel prima problemă: accesul la informație și poziționarea profesorului pentru că brusc, el din expert pe subiectul pe care este pregătit devine un partener de discuție.

Noi am încercat să le dăm ideea asta de a se poziționa ca parteneri de învățare alături de elevi, cu ajutorul unor metode care dau informația minimă și în rest îi ajută pe ei să faciliteze un proces în așa fel încât elevii să lucreze mai mult singuri. 

Deci asta a fost o primă provocare pe care au resimțit-o, faptul că li s-a pus în brațe această Săptămână verde, pe lângă alte responsabilități, și li s-a spus: „OK, acum organizați”.

- Mulți profesori, unii colaboratori de-ai noștri, spun că s-au simțit lăsați singuri în mijlocul mării să înoate, cu un munte de hârtii de completat…

- De aici au mai apărut și următoarele provocări: de unde să ia materiale, cum faci o agendă de o săptămână? Noi, care facem agende de învățare, știm că avem nevoie de niște competențe și nu e așa simplu, adică și dacă găsești materiale, cum îți dai seama dacă ele sunt bune sau nu? Dacă ai cinci zile și faci câte două-trei activități pe zi, ai deja 10-15 activități. Foarte dificil!

Apoi, de unde să selecteze resursele și în funcție de ce criterii, neavând o pregătire? Ministerul Educației a venit cu acea platformă, a pus la dispoziție ceva resurse, un loc unde toată lumea putea să propună resurse. Avem și noi acolo materialele noastre pentru că ne-am dat seama că profesorii acolo se vor duce pentru prima dată și vor încerca să înțeleagă ce e în acea platformă și ce pot folosi de acolo, Sunt foarte multe materiale, dar nu au fost suficiente, cumva, e paradoxal. 

- De ce e atât de dificil?

- Toată lumea a încercat să ajute, dar de la un punct încolo e copleșitor. Mă pun în pielea unui profesor care încearcă să găsească ceva: ce selectează?, cum ia de acolo? Numai dacă stai să citești toate materialele alea, câte ore investești și din programul cui?

Asta a fost o nevoie, iarăși, foarte mare, nevoia de a găsi materialele într-un singur loc și coerent propuse. Adică dacă în ziua 1 fac ceva introductiv, în ziua 2 să fac ceva care construiește cu ziua 1. Ceea ce lipsește dacă tu iei azi un material de la minister, mâine unul de la un ONG și tot așa. 

Ieșiri în natură, „dar cu o componentă educațională, nu doar vizite”

- Majoritatea s-au limitat la a face o ieșire undeva în natură și după ce epuizezi în primul an parcurile, rămâi în pană de idei. Ce variante propuneți aici?

- Noi suntem pro ieșiri de orice fel, vizite, atât timp cât au componentă cu adevărat educațională și nu sunt doar vizite. Adică acel profesor care face o ieșire în parc sau oriunde ar trebui să aibă pe lângă această ieșire și o discuție cu elevii pe baza unui format bine structurat, ca elevii chiar să învețe ceva. Bun, mergem în parc, dar la ce ne uităm? Ce încercăm să observăm? Este despre biodiversitate sau despre relația dintre om și natură? Sau despre deșeuri? Sau despre toate astea? Pentru că dacă doar ne plimbăm, s-ar putea să nu ne atingem obiectivele.

Și asta mă duce cu gândul la o altă nevoie pe care am identificat-o și anume: ce este Săptămâna verde și de ce se face?

- Și ce este?

- În momentul în care am întrebat „care sunt obiectivele de învățare pentru Săptămâna Verde pentru elevii dumneavoastră?”, era ceva confuzie, erau ceva probleme de înțelegere a oportunității Săptămânii verzi.

Și e normal să fie așa pentru că, da, există o metodologie, există acolo niște obiective propuse, niște competențe, dar de acolo și până la situația în care un profesor chiar poate să facă asta și să aleagă metode pentru a obține acele obiective sau, mai mult, să evalueze dacă își atinge obiectivele, e mult de muncă. 

Mă întorc așadar la nevoia de pregătire necesară pentru orice om care vrea să implementeze și să faciliteze așa ceva. Ăsta e motivul pentru care anul trecut am făcut niște webinarii pentru profesori și am avut în vedere să le dăm un minim de informație pe trei tematici mari de mediu și apoi niște materiale specifice pe acele tematici. 

Am făcut anul trecut cinci webinarii, patru dedicate pe tematici și am făcut unul și despre educație non-formală, în care am abordat facilitarea acestor module, pentru că și aici este o provocare foarte mare. 

Profesorii sunt învățați cu un anumit stil de lucru și Săptămâna verde cere activități în afara școlii, diferite, se promovează pe acolo și ideea de educație non-formală, jocuri de rol, vizite, altfel de educație. Și din nou ajungem la o întrebare: cine este pregătit să implementeze acest gen de educație?

Și atunci am venit un pic și am vorbit și despre educație non-formală și cum te poziționezi și ce trebuie să se întâmple și am pus accent și pe zona de debriefing care poate transforma practic orice activitate într-o activitate de învățare. 

Există o parte din profesori care, așa cum spui tu, au ales o variantă poate mai simplă, mai la îndemână: o vizită nu știu unde. Din nou, suntem bucuroși că se întâmplă aceste lucruri, dar teama noastră este că nu se fac până la capăt. Deci dacă mergi cu 100-200 de elevi într-un parc, e OK, e o activitate frumoasă pentru ei, este afară, poate cineva le povestește câteva lucruri, dar s-ar putea face mult mai mult.

- Ce s-ar putea face mai bine? Puteți să-mi dați niște exemple de activități pe care poate să le facă un profesor care nu predă geografie sau biologie?

- Anul ăsta ne-am gândit să facem o agendă la cheie pentru toate zilele săptămânii, o agendă care are șase activități în fiecare zi. Deci avem treizeci de ateliere pe care noi le propunem pentru Săptămâna verde. Nu trebuie să facă nimeni cele treizeci de ateliere cap-coadă pentru că am gândit această agendă modulară, în așa fel încât orice atelier să poată funcționa de sine stătător. Aproape toate funcționează și separat. 

Un profesor găsește acest material și ar trebui să-i fie suficient.

Pe urmă, o altă chestie, ne lovesc niște limitări de sistem - de exemplu, multe școli nu schimbă orarul în Săptămâna verde. Și asta înseamnă că ajung în situația să fie la prima oră luni dimineață un profesor, la a doua alt profesor, la a treia alt profesor, dar totuși în zilele alea trebuie să se întâmple niște activități educaționale de mediu. Și atunci, cum se pot întâmpla? 

- Și cum se pot întâmpla?  

- Noi am făcut aceste ateliere, 6 în fiecare zi, de câte 50 de minute fiecare, în așa fel încât, dacă profesorii au un minim de planificare, indiferent ce materie predă, pot să se organizeze: proful de mate face introducerea, adică elevii fac atelierul introductiv, apoi alt profesor vine în ora a doua și continuă, pentru că ele sunt legate, dar sunt și modulare, adică le poți face cu început și sfârșit în 50 de minute.

Și am încercat să le dăm soluția asta, să rezolvăm o problemă mare, pentru că dacă începi o activitate de 3 ore cu un profesor și o termini cu altul, nu prea are ce să iasă acolo.

Noi avem o zi introductivă în care află ce este educația de mediu, ce este mediul, de ce este important? Ne uităm la niște clipuri video, avem niște discuții și încheiem ziua 5 cu o discuție despre soluții și cu niște metode care propun elevilor o implicare activă în soluționarea problemelor de mediu. 

Materialul vine cu partea teoretică, vine și cu ateliere practice, propunem și ideea de vizită, în natură sau orice alt obiectiv relevant. Și avem și o secțiune dedicată debriefing-ului, în fiecare zi în afară de luni, dedicăm o parte pentru discuții despre ziua anterioară: ce s-a întâmplat, ce am învățat, de ce credem noi că asta e o soluție? Pentru că toate atelierele sunt descrise în așa fel încât profesorul să aibă un minim de input, adică dacă îl citește o dată de două ori și înțelege care este structura și agenda, ar trebuit să poată să îl parcurgă, să îl faciliteze. Pentru că nu este pus în spotlight neapărat el, ca expert educator, toate materialele sunt furnizate sub formă de text sau planșe sau clipuri video, cu timp pentru toate discuțiile pe care ar trebui să le poarte. 

„Nu poți să speri ca educația de mediu să se întâmple într-o săptămână pe an”

- Vreau să mergem și într-o discuție mai largă, pentru că, deși am atins „cum?”-ul, cum facem activitățile, e important să ne ducem la „de ce?”. Sunt mulți profesori care nu văd utilitatea acestei activități, o săptămână o dată pe an. Care este răspunsul vostru ca organizație care face educație de mediu, de ce e nevoie de Săptămâna verde?

- Noi suntem foarte recunoscători că există această oportunitate, dar nu poți să speri ca educația de mediu să se întâmple într-o săptămână pe an. Ce sperăm să se întâmple cu această săptămână este să ajungă un minim de informație în toată țara și toți elevii din România să audă despre conceptul acesta de educație de mediu și să înțeleagă importanța lui. Nu doar elevii, ci și profesorii. Și sperăm ca, în momentul în care ei vor înțelege asta, și elevii și profesorii, să facă mai mult decât Săptămâna verde.

Adică ne-ar plăcea ca după o Săptămâna verde bine făcută, elevii să mai solicite astfel de activități sau profesorii să revină cu informația peste 2-3 luni, în așa fel încât să ajungem la mai mult decât conștientizare, să ajungem și la niște schimbări de comportament. Pentru că, într-un final, noi asta ne dorim, schimbarea comportamentului într-un comportament sustenabil. 

După ce înțelegi lucruri, după ce înveți, după ce înțelegi și soluțiile, înțelegi că ești parte din soluție, și îți schimbi comportamentul, în micro, adică vei colecta separat sau te duci și plantezi sau mergi cu bicicleta în loc să iei mașina, dar și un pic macro, punând presiune pe sistem.

Până la urmă, există acolo niște oameni care ar trebui să ne reprezinte și care iau decizii în  locul nostru și dacă nu ne spunem părerea sau nu presăm pe subiectele care sunt de interes pentru noi, atunci cine să o facă? Mergem și către componenta asta, asta este miza. Apreciem foarte mult că există Săptămâna verde, dar din punctul nostru de vedere, este doar un început.

- Din ce ați studiat până acum și din experiența de teren, cât durează să mergi de la învățare la aplicare? 

- Aici depinde foarte mult de ce obiective stabilești de la început. Am văzut schimbări de comportament și după o zi, mai ales la grupele mai mici de vârstă. Ei sunt foarte deschiși și foarte motivați să facă schimbări. Și uneori funcționează foarte bine schimbarea de comportament care începe de la copii și se transmite către părinți pentru că ei merg acasă cu niște obiceiuri sau niște idei pe care le-au preluat și pe care le apreciază și se duc acasă și își ceartă părinții să nu mai arunce plasticul sau să nu mai lase lumina aprinsă. Începe să aibă niște reflexe foarte sănătoase în zona asta.

Dar e nevoie de consecvență. Adică dacă le spui doar o dată, nu prea funcționează. Dacă revii a doua zi și săptămâna următoare și peste o lună, începe să se formeze obiceiul. 

Pentru lucruri mai complexe, e nevoie să îi implici. Dacă vorbim despre plantare, atunci hai să mergem pe câmp și să plantăm. Și aici noi avem parteneriate și chiar am trimis mulți puieți anul acesta către școli, să fie plantați în timpul anului. Chiar propunem să facă lecția despre importanța pădurilor și apoi să meargă să planteze. Și în felul ăsta închidem o buclă de învățare, care se încheie mereu cu activitate practică, unde chiar vezi diferența pe care poți să o faci sau cum se face un lucru, nu este doar teorie.

Se poate și fără bani

- Rămâne însă problema banilor. Poți să faci Săptămâna asta, să organizezi fără bani de la părinți?

- Depinde cum o faci. Activitățile pe care noi le propunem necesită un minim de resurse, la modul de printat niște fișe, dar se pot și proiecta. Adică am încercat să facem toate atelierele în așa fel încât să nu coste mai nimic. Deci da, eu cred că se poate face dacă îți asumi că trebuie să muncești mai mult. 

Sunt și am văzut și noi foarte multe oferte care costă, activități foarte faine, dar dacă ești dispus să depui un pic de efort și poate că aici părinții ar putea ajuta și altfel. Ar putea să ajute să fie prezenți în unele activități, nu neapărat cu resurse materiale. 

Ne-ar plăcea și nouă să avem un atelier foto, elevii să facă fotografii pe diverse teme, ne-ar plăcea ca asta să se întâmple într-un parc național, care a fost sponsorizat de minister, dar până atunci, hai să mergem în curtea școlii sau în parcul de lângă școală. Și putem face același lucru, dar nu costă nimic. Noi credem că se poate Săptămâna verde și fără bani, dar cu siguranță banii ajută. 

Andreea Archip

editor coordonator

A terminat Facultatea de Jurnalism la Iași. Până la Școala 9, în cei 18 ani de presă, a fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, a fost reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și Libertatea. 

CUVINTE-CHEIE

saptamana verde, activitati saptamana verde, alex arhire, viitor plus, planuri lectie, educatie de mediu

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile