Adolescenții-profesori

Adolescenții-profesori

Copii de gimnaziu din Iași participă la ateliere de discurs public, arte sau inginerie la o școală alternativă organizată de o echipă de adolescenți.

22.10.2018

De Irina Anghel, colaj de Oana Barbonie

„Aaa, facem mandala”, dă verdictul o fetiță, imediat ce o liceană începe să le explice ce vor desena. Într-un subsol luminos ca o poiană, fetița cu cozi împletite și sarafan și un băiețel cu tricou cu dinozaur trasează atenți contururi pe care le vor umple cu pătrate, cercuri, romburi, picături, dungi oblice și spirale, formând modele simetrice închipuite pe loc. Simbol al Universului în ritualuri budiste, mandala este azi exercițiu de imaginație și prilej de inaugurat pixuri cu sclipici la atelierul de arte din cadrul Step Up.

Step Up este un proiect de dezvoltare personală pentru copii cu vârste între 10 și 13 ani, care s-a desfășurat în această vară la Iași. Realizate în întregime de o gașcă de adolescenți ieșeni, atelierele de arte, public speaking, dezvoltare personală și inginerie au țelul de a-i învăța pe copii lecții care nu se predau între două sunete de clopoțel: despre lumile lor interioare și cum să le scoată la suprafață.

Creierul proiectului este Ana-Maria Pricop, din toamnă studentă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În vara lui 2017 a participat la Oxford for Romania, o școală de vară academică organizată la Oxford de un grup de români plecați în Marea Britanie, care vor să le ofere elevilor din România o experiență completă de învățare la nivel înalt. Acolo a urmat toate cursurile care i-au trecut prin cap, de civic engagement, până la astrofizică și antreprenoriat, și a rămas cu o idee: poți face atât de multe dacă îți deschizi mintea și te încăpățânezi să nu irosești timpul. Acest gând s-a transformat, câteva luni mai târziu, în inițiativa unui proiect despre educație.

La școală, înveți și apoi te joci. La Step Up, înveți jucându-te: „Copiii au venit la început ca la școală, însă s-au bucurat când au înțeles că aici ne jucăm și facem tot felul de activități interactive împreună”, spune Nicu Chetariuc, elev într-a XII-a, singurul băiat din echipa Step Up, care coordonează împreună cu Alexandra Brem activitățile zilei.

Echipa Step Up este formată din șapte membri. „Fiecare are o personalitate foarte faină”, povestește Ana, care le-a trimis înaintea primei întâlniri un test de personalitate DiSC, pentru a vedea cât de compatibili sunt unul cu altul. Cei șapte nu se cunoșteau înainte; Ana a fost cea care i-a adunat, distribuind pe Facebook un formular de înscriere. La început voluntarii au fost împărțiți pe departamente IT, HR, PR, însă între timp s-au hotărât să ignore acronimele și să facă fiecare câte ceva din toate.

„Funcționăm foarte bine ca echipă”, zice Alexandra, arătându-le celor doi copii modele de mandala pe telefon. Între timp, Nicu pune muzică, merge la supermarket să cumpere apă și sfoară, și pregătește următorul atelier al zilei, cel de dezvoltare personală.

În decembrie 2017, Ana a împărțit 300 de chestionare prin școli elevilor de gimnaziu pentru a-și testa teoria cum că aceștia au pasiuni și curiozități dincolo de programa școlară. I-a întrebat ce le-ar plăcea să învețe și a primit înapoi răspunsuri precum minerit, cum funcționează universul, cusut, civilizații din Antichitate sau cum să-și controleze emoțiile. Astfel, proiectul ei independent a dobândit o formă și un scop: ateliere de dezvoltare personală pentru copii de 10-13 ani „care să-i ajute în viață”, în care să învețe, jucându-se, mai multe despre ce-i interesează și despre ei înșiși. 

După ce echipa Step Up s-a întregit în ianuarie, au urmat câteva luni de căutări. Voluntarii au făcut mult brainstorming, au cercetat posibile idei de ateliere, s-au gândit la cine și unde le-ar putea susține, la persoane care să îi ajute, la finanțare. Au pus multe întrebări, dar, mai ales, au căutat oameni care să le pună lor întrebări „bune” despre proiect.

În aprilie, au definitivat atelierele Step Up iar în iulie acestea au prins viață, finanțate din fondurile strânse prin organizarea unei seri de talente, participarea la un Cros pentru școli și taxele plătite de participanți (50 de lei pentru două luni). La atelierul de arte, copiii meșteresc portrete și obiecte de vestimentație și învață despre istoria artei alături de două eleve de la Liceul de arte „Octav Băncilă” din Iași. La public speaking, Angela Ifrim, speaker și trainer profesionist, îi ajută să devină mai îndemânatici la controlul emoțiilor și la improvizarea discursurilor. Atelierul de inginerie, coordonat de liceenii de la Creatoria, proiect care își propune să explice principii de mecanică prin Lego, le dezvoltă copiilor spiritul practic, abilitățile de lucru în echipă și atenția distributivă. Iar la atelierul de dezvoltare personală, susținut de toată echipa Step Up, participanții se împrietenesc cu diverse emoții și stări, descoperă ce înseamnă încrederea, autocontrolul și ce tip de învățare li se potrivește.

La fiecare atelier participă în jur de șapte copii. „Pentru că sunt destul de puțini, reușim să lucrăm direct cu fiecare, să le răspundem la întrebări și să învățăm unii de la alții”, spune Ana. Atelierul de dezvoltare personală este cel mai popular: aici, copiii se joacă timp de o oră și, fără să-și dea seama, învață sensul unor denumiri mari pentru sentimente și mai mari. După atelierul cu mandale, la dezvoltare personală participanții descoperă ce este empatia: printre altele, își lipesc bilețele cu nume de personaje pe frunte și încercă să ghicească „cine sunt”, se fugăresc într-un joc combinație între „Piatră, hârtie, foarfece” și „Țară, țară, vrem ostași” în care toți ies câștigători, și vorbesc despre ce au simțit la fiecare activitate.

Însă trebuie să fii atent la cât vorbești, deoarece „copiii s-au săturat de teorie, chiar dacă este vorba de persoana lor”. Ana își amintește de primul atelier de dezvoltare personală la care, după câteva jocuri, au inițiat o dezbatere despre autocontrol: „De unde erau toți energici și voioși, colțurile gurilor li s-au lăsat în jos instantaneu și nimeni nu a mai scos niciun cuvânt.” Una dintre cele mai mari provocări pentru voluntari este să se plieze pe starea de spirit a participanților, să alterneze activitățile și să aibă mereu un as în mânecă pentru momentele în care aceștia se plictisesc.

„Îmi place să fac origami, să rezolv cuburi rubik și să gândesc. Să mă gândesc la noțiuni temporale și la univers.” Acesta este minidiscursul unui băiat tăcut care trece în clasa a VII-a, pe tema „Cine sunt eu”, la un atelier de public speaking. Anei îi este foarte drag acest răspuns și îl are mereu la îndemână pentru a ilustra faptul că „toți copiii care vin la ateliere sunt foarte isteți, însă majoritatea nu știu să-și pună gândurile în cuvinte”.

După două luni de ateliere, copiii se implică mai mult și emoțional, și în asimilarea informațiilor. Zâmbind, Ana observă că aceștia „interacționează mai ușor cu cei din jur, sunt mai deschiși, își spun problemele mai ușor, sunt mai kind”. Ana e mândră de ei, recunoscătoare și nerăbdătoare să dezvolte pe viitor un nou proiect pentru copii.

Irina Anghel

Internă

Studentă în anul III la King's College London la Political Economy, în timpul zilei. Jucătoare de cuvinte, în timpul nopții.

Oana Barbonie

Art Director

Și un oarecare reporter vizual.

CUVINTE-CHEIE

elev dezvoltare

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile