
Scrie, filmează, desenează grafice și mănâncă baghete la un master de Jurnalism și Economie la Sciences Po Paris.

Dacă îl întrebi pe un om sărac, fără loc de muncă și cu un sac de greutăți de unde crede că i se trag toate, sunt puține șanse să-ți răspundă că de la faptul că nu știe să citească prea bine. Dar experții au documentat asta științific și pot spune fără umbră de îndoială că este o cauză importantă. Charles Temple este unul dintre ei. Profesor doctor cu 40 de ani de experiență, îi învață pe dascălii din toată lumea cum să predea cititul și scrisul, inclusiv pe cei din România. Într-un interviu pentru Școala 9, Temple arată prin exemple clare ce este literația și de ce este atât de importantă.
Copiii de azi nu mai au respect. Auzim asta des în ciocnirea veșnică dintre generații. Chiar așa să fie? Am pornit la drum să aflăm și i-am întrebat pe elevi și pe profesori dacă se simt respectați și ce înseamnă asta pentru ei. Respectul se simte în tonul vocii, în răbdare și în felul în care predă, ne-au răspuns. Pornim azi la drum cu primul episod despre respect.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.