
Scrie, filmează, desenează grafice și mănâncă baghete la un master de Jurnalism și Economie la Sciences Po Paris.

Peste jumătate din copiii din România contemplă ideea de a-și construi viitorul în străinătate, din cauza lipsei de oportunități educaționale și a neîncrederii sau nemulțumirii față de condițiile de viață din România. Această statistică ar trebui să ne cutremure pe toți: de la „simpli” cetățeni, până la guvernanți. Din păcate însă, am ajuns să mă număr și eu printre ei.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.
Criteriile de acordare a burselor de merit în școli și licee au provocat dezbateri ample, după ce ministerul a decis să acorde burse și primilor 30% dintre elevii fiecărei clase, în ordinea descrescătoare a mediilor, nu doar celor care au peste 9,50. Ministrul Educației, Ligia Deca, a spus că în acest fel se va crea o „competiție sănătoasă” la nivelul fiecărei clase. Ada Roseti, specialistă în științele educației, e de părere că, deși există avantaje în asta, pe termen lung se va dovedi o măsură în dezavantajul copiilor.