
Scrie, filmează, desenează grafice și mănâncă baghete la un master de Jurnalism și Economie la Sciences Po Paris.

Profesorii sunt leneși, violenți, incompetenți. Excepțiile sunt transformate în reguli. Cu toții pare că ne pricepem mai bine la cum ar trebui să fie educația decât profesorii. Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc în această săptămână despre incapacitatea noastră de a le acorda încredere oamenilor de la catedră, de a le aprecia munca și eforturile. „Când nu vezi pădurea de uscături, e clar că vei pune etichete”, spun autorii.
Cei 80 de copii din clasele V-VIII din satul Tufanu, județul Argeș, trebuie să meargă 6 km prin pădure ca să ajungă la școală. Cea mai mare problemă nu este că ajung murdari și obosiți la ore, ci că se pot întâlni cu ursul. Am traversat pădurea împreună cu ei pentru a înțelege „drumul lor“ către accesul la educație. Din cei 17 elevi în clasa a VIII-a din Tufanu, niciunul n-a dat Evaluarea Națională din cauza absențelor. Ei sunt printre cei peste 16 mii de tineri, majoritatea minori, care astăzi nu așteaptă rezultatele de la examen, pentru că au deja copii sau muncesc la negru.
„Deschide urechea bine!” e un cântec și un joc de la grădiniță. Când îi vine rândul, Flavia se pune cu fața la perete și apoi este strigată de un coleg. Trebuie să îi recunoască vocea. Rostește un nume la întâmplare.