În clasa a XI-a am înființat Bookiseala, primul club de lectură al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, aflat acum la cea de-a treia generație de „bookisiști”. Timp de doi ani, am adunat la fiecare câteva săptămâni 10-15 elevi de liceu și am vorbit despre cărți. Așa am descoperit că, atunci când cititorii se opresc din citit pentru vreo oră și ceva și se pun pe povestit, cărțile deschid dezbateri despre utopii, liber-arbitru, timp, familie, jocuri de cuvinte, iubire, flori, filme, fete și băieți, melodii și cântăreți. Iar dezbaterile astea creează o societate cu personaje, reguli și activități despre care știe toată școala, însă pe care doar membrii o cunosc cu adevărat. Ceva între Armata lui Dumbledore, Cercul poeților dispăruți și Junimea.
1. ALEGE PERSONAJELE
• Dictatorul benevolent al societății secrete (da, acela am fost eu);
• Profesorul-prieten: un personaj magic care dă sfoară-n școală despre clubul de lectură și face lobby în cancelarie pentru a te ajuta să treci de probele organizatorice;
• Colegul bun la Photoshop: cel care meșterește identitatea vizuală a clubului, adică afișe, logo și cover pentru Facebook, după indicațiile tale desenate în Paint sau pe spatele caietului de mate;
• Membrii clubului: cititori pătimași, cititori sfioși, cititori tăcuți, cititori vorbăreți, cititori scriitori, cititori săltăreți – care scriu un bildungsroman colectiv pe parcursul căruia devin mai prieteni și mai ei înșiși.
2. HOTĂRĂȘTE REGULILE
Prima regulă a clubului de lectură este că lecturile, orele de întâlnire și activitățile sunt stabilite de membri prin vot.
A doua regulă este că membrii trebuie să conducă, pe rând, întâlnirile clubului.
A treia regulă este că oricine i se adresează dictatorului cu „dumneavoastră” va fi pedepsit.
A patra regulă este că dictatorul benevolent face regulile.
3. STABILEȘTE LISTA DE LECTURI
În principiu, lista lecturilor este stabilită printr-un proces complicat și de durată, în care toți membrii propun și votează cărți, contestă rezultatul alegerilor și o iau de la capăt până când cad de acord. Practic, dictatorul benevolent „dirijează” acest proces democratic: pe lângă responsabilitatea de organiza activitățile sau de a ghida membrii responsabili cu asta și de a ridica din sprâncene la recomandări precum 50 de umbre ale lui Grey sau Herman Hesse, ambele venite de la elevi de clasa a VI-a, ție îți revine și sarcina de a veni cu o listă de cărți gata pregătită, care va fi ajustată ici și colo după preferințele membrilor.
Există nenumărate formule și liste pe internet pentru alegerea lecturilor. Dar în loc să culegi de acolo titlurile care îți sună potrivite, pornește de la câteva tipuri de cărți-parole, fiecare deschizând ceva diferit: pe voi înșivă, probleme actuale vârâte sub preș, lumi noi, răni vechi, un prezent paralel sau un viitor ghicit. Așa te ferești de capcana de a alege mereu doar cărți pe care le-ai citit deja sau despre care ai auzit, a căror parolă nu duce nicăieri altundeva decât înapoi în bula ta.
Iată șase tipuri de cărți-parole:
• Cărți-cult: De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger, Ferma animalelor de George Orwell;
• Cărți-roller-coaster: Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, Legea copiilor de Ian McEwan;
• Cărți-lumi, numai bune pentru citit peste vacanță: Casa spiritelor de Isabel Allende;
• Cărți-călătorii: Bastarda Istanbulului de Elif Shafak, Viața lui Pi de Yann Martel;
• Cărți-din-literatura-română-contemporană: Sînt o babă comunistă de Dan Lungu, Negustorul de începuturi de roman de Matei Vișniec;
• Cărți-joker: o carte foarte populară de young adult fiction, benzi desenate ca Persepolis de Marjane Satrapi sau povestirea scurtă The Ones Who Walk Away From Omelas de Ursula K. Le Guin.
4. CONDU ACȚIUNEA
Un club de lectură dintr-o școală se va desfășura, în mod normal, într-o sală de clasă, după ore. Începe prin a aranja locul astfel încât să aducă cât mai puțin cu o sală de clasă și cât mai mult cu o masă rotundă din Camelot (și ține-te departe de catedră!).
Prima parte a întâlnirii e dedicată cartografierii cărții. Aici ghid îți sunt faimoasele repere ale comentariilor de Bac pe genul epic: detalii biografice ale autorului, contextul istoric al apariției, rezumat pe momentele subiectului, temele principale, personaje. Dar, spre deosebire de comentariul de Bac, prezentarea poate fi făcută în Prezi, un PowerPoint cu giumbușlucuri, și include și detalii mai puțin știute despre autor (de exemplu, legenda conform căreia Harper Lee și Truman Capote scriau în copilărie cu schimbul la aceeași mașină de scris). Antrenează membrii într-un joc în care să reconstruiască povestea pe rând, fiecare cu câte o propoziție, și identificați împreună, la caracterizarea personajelor, ce muzică ar asculta fiecare sau care ar fi activitățile lui preferate în lumea de azi.
Apoi, aduceți cartea la masa voastră rotundă. Iată câteva idei de a face asta de la Bookiseala:
• Arta conversației: pornind de la Holden Caulfield, care spune că o carte bună te îndeamnă să pălăvrăgești la telefon cu autorul ei, am inventat un joc în care un voluntar se transformă fie în autorul cărții, fie într-unul dintre personaje și răspunde la întrebările celorlalți (am aflat apoi de la profesoara noastră prietenă că aceasta este, de fapt, o metodă pedagogică consacrată numită „Scaunul autorului”);
• Ziarul: perfectă pentru orice carte în care locul acțiunii este un personaj în sine, activitatea a transformat clubul de lectură pentru Să ucizi o pasăre cântătoare într-o redacție, iar membrii, împărțiți în secțiuni, și-au luat notițe pe parcursul activităților; în final am asamblat ziarul, lipind pe tablă articolele tuturor, cu teme precum deschiderea primului cinematograf în Maycomb sau avantajele și dezavantajele educației lui Atticus Finch;
• Vizionarea unei scene din adaptarea cinematografică a cărții: poate fi o scenă-cheie din carte, precum discursul lui Atticus din Să ucizi o pasăre cântătoare, una foarte puternică vizual – balul din Anna Karenina, sau o secvență dintr-o reinterpretare modernă a unei cărți clasice, cum ar fi filmul Liceenele din Beverly Hills pentru romanul Emma de Jane Austen;
• Recuzita: la început, fiecare membru primește un obiect important din carte imprimat pe hârtie, pe care ia notițe pe parcursul întâlnirii, iar la sfârșit, discută împreună despre ce au scris; pentru De veghe în lanul de secară, mănușile de baseball primite de membri au arătat în final exact ca cea moștenită de Holden de la fratele lui mai mare;
• Dezbateri: pregătește (și roagă-i pe membri să facă același lucru) întrebări-dileme pe care le ridică opera discutată; pentru a le da de cap, organizează fie o dezbatere în care membrii sunt împărțiți în două tabere, fie o discuție deschisă;
• Ediții speciale: o întâlnire de „meșterit”, în care desenați cotoarele celor 10 cărți pe care le-ați lua pe o insulă pustie folosind acest template, atelier de scriere creativă, Secret Santa cu schimb de cărți, voluntariat la un festival de literatură sau lansarea unui blog de carte.
5. ASIGURĂ-ȚI SUCCESIUNEA
Din păcate, zilele tale la clubul de lectură sunt numărate (chiar și dictatorii benevolenți termină liceul). Asta nu înseamnă, însă, finalul clubului: numește unul sau doi viitori dictatori dintre moștenitorii tăi care să continue revoluția cuvintelor și a prieteniei începute împreună. Clubul de lectură continuă prin membrii mai tineri, pentru care vei fi un legendar „părinte fondator” – ei vor citi la rândul lor ghidul acesta și îi vor aduce adăugiri.
