Afacerea „shadow writing”. Cum mi-am făcut trei licențe într-o lună și apoi am fost șantajat că voi fi spus decanului

Deși noua lege a educației ridică pragul amenzilor pentru cei care vând și cumpără lucrări și stabilește că ANCOM trebuie să închidă aceste site-uri, instituția a aflat de la noi de noul rol. Firmele se laudă cu mii de lucrări redactate, în timp ce universitățile abia numără câteva zeci de plagiate detectate în fiecare an. 

Un avocat specializat în drepturi de autor ne-a explicat că nu e vorba de un vid legislativ, ci de o lipsă de reacție și acțiune din partea autorităților. 

Zeci de mii de „clienți mulțumiți”

„Ești în ultimul an de facultate și tu te gândești doar că o să scapi și că o să prinzi răsăriturile alea blană în Vama Veche? Ei bine, nu vreau să te întristez, dar sunt mai puțin de 100 de zile până când o să dai cel mai important examen din viața ta - licența. Și tu tot ce ai scris din licență, este titlul. Am soluția perfectă pentru tine - licență la comandă!”

Nu este o glumiță de pe internet, ci o reclamă pe TikTok la un site care vinde licențe. Și ca el mai sunt zeci de alte site-uri. Poate sute. Google găsește peste 1,2 milioane de rezultate atunci când căutăm „licențe la comandă”. 

Am vrut să vedem cu ce se laudă unele dintre aceste „fabrici” de licențe și ce credibilitate ne oferă. Așa că, am sunat la opt dintre ele. La cele mai multe îți răspunde un robot. Am apăsat tastele indicate și am aflat din mesajele înregistrate care rulau că firmele au redactat zeci de mii de lucrări și au avut zeci de mii de „clienți mulțumiți”. 

Un candidat la locale într-un sat din Hunedoara, printre creatorii de licențe

Pentru obținerea diplomei la finalizarea ciclului de licență, în universități se susține examenul de licență care constă fie într-o probă scrisă și în prezentarea lucrării, fie doar în prezentarea lucrării. Lucrarea de licență se elaborează, teoretic, de-a lungul întregului an final sub coordonarea profesorului îndrumător. Multe facultăți au renunțat la examenul scris, astfel că, studenții absolvă pe bandă, printr-o prezentare care poate fi și ea cumpărată.

Am contactat 8 firme și persoane care se promovează online că ar redacta lucrări de licență:  https://www.studii.eu, https://www.licentadisertatie.ro, https://www.licenteneplagiate.com, https://scriitori.eu/despre/, https://farastres.eu, https://licentalacomanda.com, https://www.facebook.com/profile.php?id=100087044971947, https://www.facebook.com/expertredactor. 

Conturile de Facebook Expert Redactor și Ajutor Licențe Examene Proiecte au fost șterse după ce i-am contactat pentru un punct de vedere.

Unele dintre firme ne-au oferit și factură. „Licență la comandă” funcționează sub firma Red Global Consulting Group SRL, înființată în 2017. Potrivit codului CAEN, firma se ocupă cu activități de consultanță pentru afaceri și management. În 2022, aceasta a avut o cifră de afaceri de peste 40.000 de lei. 

Factura primită de la o altă firmă, farastres.eu, a fost emisă pe Claudiu-Simion Albu Persoană Fizică Autorizată. Acest PFA și-a început activitatea abia în martie anul acesta și are ca obiect de activitate alte forme de învățământ. 

PFA-ul este înregistrat în județul Hunedoara, sat Banpotoc care face parte din comuna Hărău. În aceeași comună,  Claudiu-Simion Albu era pe listele electorale pentru Consiliul Local Hărău, din partea PNL, în 2020. L-am contactat pe emailul și numărul de telefon asociat PFA-ului, dar până la momentul publicării articolului, acesta nu ne-a oferit un punct de vedere. 

Cât un abonament la un festival

De la fiecare firmă contactată am primit câte o ofertă personalizată. Cel mai mic preț a fost de 850 de lei, iar cel mai mare, 2.260 de lei. Adică poți să-ți iei o licență la prețul unui abonament de patru zile la festivalul UNTOLD. 

Diferențele de preț apar din diferitele tipuri de servicii. Cel mai mare cost vine la pachet și cu prezentarea finală, și cu discursul pe baza prezentării, și cu orice modificare care este solicitată de către student. Practic, rolul studentului devine acela de mediator între cei care fac licențe și profesori. Un actor. 

Ai, n-ai avans, ai licență. Așa am reușit să facem rost de două începuturi de lucrări. Firmele livrează introducerea și primul capitol și, după ce au banii, promit să trimită și restul. Profilul de Facebook Expert Redactor ne-a trimis primul capitol, de 15 pagini, unde a făcut o biografie complexă a generației Z și a expus tendințele de consum media. 

Ne-au spus că mai trebuie adăugate notele de subsol, dar numai după ce verificăm noi în softul de plagiat. Când nu am mai răspuns, Expert Redactor ne-a adus la cunoștință faptul că nu putem folosi conținutul transmis, el fiind criptat, decriptarea făcându-se doar după ce trimitem banii. I-am contactat și pe ei înainte de publicarea materialului, pentru un punct de vedere și ne-au spus că „ilegal e ăla care le folosește în scop academic, nu noi că le creăm originale [...] atâta timp cât conținutul este 100% original nu este nimic ilegal, fiecare frază este compusă de noi din informații gratuite de pe internet”.

Farastres.eu ne-a oferit „manuscrisul”, cu tot cu raportul de plagiat, nivelul de plagiere fiind de 0%. De data aceasta, am primit doar 9 pagini. Și prețul a fost mai mic. Nu le-am mai răspuns, așa că au continuat să-mi trimită mailuri.

„Ne vedem nevoiți să transmitem/înaintăm acest manuscris decanului/rectorului”

În primele mesaje ne „solicitau impetuos” să achităm sumele pentru ca apoi să treacă la amenințări: „Având în vedere nerespectarea condițiilor contractuale asumate de către client prin neplata serviciilor de redactare prestate  și pentru recuperarea sumei de bani datorată contractual și neachitată, ne vedem nevoiți să transmitem/înaintăm acest manuscris și documentele necesare atașate pe toate canalele oficiale și/sau informale prin intermediul secretariatului/ decanului/ rectorului cu solicitarea ca dânșii să identifice dintre colegii dvs. o altă persoană care dorește să beneficieze de serviciile noastre și să plătească în locul dvs. prețul contractual [...] Astfel, în termen de 48 ore, vom proceda (prin canale oficiale și/sau informale prin intermediul secretariatului/ decanului/ rectorului/ universității) pentru a contacta pentru mediere profesorul coordonator”.

În ultimul mail ne-au trimis adresele de contact ale decanului, prodecanului și de la secretariat, pentru a ne demonstra că urmează să treacă la acțiune. Dar apoi n-am mai auzit de ei, nici când am încercat să-i contactez ca să-i cer un punct de vedere.

Pe ultima licență nu am reușit să pun mâna, dat fiind faptul că, după ce a fost făcută, trebuia să ne întâlnim pentru plată, pentru verificarea ei și pentru preluare. Astfel, deși licența mă aștepta la mall-ul Sun Plaza din București, nu am mai fost la întâlnire. L-am contactat însă și i-am explicat că sunt jurnalist și mi-a spus enervat că „sunt un dobitoc” și a închis telefonul. 

Deși subiectul licenței era același, cele două lucrări erau destul de diferite în exprimare și informații și, când am căutat pe Google fragmente din text, am constatat că textele Expert Redactor și Fără Stres nu aveau fragmente comune. 0% plagiat, așadar. 

La vânzare chiar pe grupurile dedicate studenților și profesorilor

Oricine își poate comanda o lucrare de licență, pentru că nu verifică nimeni. Eu mi-am creat o nouă identitate, cea a unui student în ultimul an la licență, puțin panicat că într-o lună trebuie să predea lucrarea de finalizare a studiilor, dar nu a scris un rând. 

Am zis că am specializarea Comunicare și Relații Publice, doar că mesajele trimise celor care fac lucrări erau cu litere și semne de punctuație lipsă, fără diacritice. Dar celor care voiau să-mi vândă o lucrare nu le-a păsat că am ajuns în anul al treilea fără să știu niște reguli de bază. Practic, singurele informații pe care mi le-au cerut au fost datele de contact, domeniul în care este realizată licența, titlul și capitolele. 

„Influența social media asupra imaginii de sine a generației Z” a fost titlul lucrării mele, care trebuia să includă și o cercetare cantitativă, bazată pe realizarea unui chestionar. 

Site-urile pe care Google mi le-a listat printre primele rezultate la căutarea „licențe la comandă” urmăreau cam același tipar: prezentarea serviciilor, feedback-uri de la studenți mulțumiți, contact și un formular de comandă. După completarea acestuia, inbox-ul se umplea de mailuri.

Pe Facebook, lucrurile sunt și mai transparente. Pe grupuri publice dedicate studenților, profesorilor sau alumni de la Universitatea din București sau de la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, pe lângă postări cu anunțuri de angajări sau cărți de vânzare, răsar și anunțuri de redactări licențe. Acest lucru se întâmplă sub ochii a mii de membri. 

Dar mai sunt și alte grupuri, mai puțin transparente, private. Și acestea au sute de membri, iar numele sunt sugestive - „Lucrări de licență neplagiate”, „Licențe, disertații și proiecte”, „Licențe, Disertații, Doctorate, MBA”. Am intrat și în acestea, pentru a vedea ce „redactori” îmi recomandă membrii comunităților care caută să fenteze sistemul.

Licențele sunt doar trofeul de la final, dar cursa se dă în cască

„Studenții sunt inventivi. [...] Am dat 13 examene cu o fată la medicină. La drept nici nu le mai știu numărul. Cu același sistem, sistem audio-video. Văd și aud la perfecție”.

Acestea sunt mărturiile contului Ajutor Licențe Examene Proiecte de pe Facebook care are la poza de profil un personaj creat prin tool-urile Meta. Păr brunet, ochelari și un zâmbet larg. Cu acest personaj am vorbit să mă ajute la licență. Nu am vrut, însă, să mă las pe mâna oricui și am dorit să mai aflu și alte detalii, de la modul de lucru, până la exemple de lucrări. Le-am primit pe toate.

Ajutor Licențe Examene Proiecte are deja un sistem bine pus la punct. Zice că a făcut în ultimii ani în jur de 50-60 de licențe. Și s-a perfecționat. Nu am putut să-i văd abilitățile puse în practică pentru că cerea avans înainte de a se apuca de treabă. Dar feedback-urile care au reieșit din schimbul de mailuri dintre profesori și studenții clienți au dat un verdict destul de clar: Ajutor Licențe Examene Proiecte face o treabă bună. 

Știe și cum sunt profesorii din toată țara: „modelul pentru Brașov, la acesta mereu iau din prima, nu trebuie să mai fac modificări. Pentru Oradea este altfel, depinde de profesori, facultate [...] la Iași au mereu un comentariu de adus”. Chiar de la aceste universități, unde se știe deja cum funcționează sistemul, facultățile nu au identificat nicio licență plagiată în ultimii patru ani, potrivit datelor pe care le-am cerut.

Dintr-un schimb de mailuri între studenții care au cumpărat lucrări de la Ajutor Licențe Examene Proiecte și profesorul coordonator, este identificată Ioana Topală, lector univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea Transilvania din Brașov, care ar fi avut cel puțin două studente care și-au cumpărat licențele. Mesajele între aceasta și candidatele la licență apar ca o reclamă pentru viitori studenți disperați, aflați în buza examenului. 

„E bine, ai lucrat frumos”, i-ar fi scris profesoara uneia dintre studente. „E bine, dă-i bătaie cu scrisul :)”, i-a spus și celei de-a doua. Nu pare ca ceva să-i fi ridicat însă suspiciuni profesoarei. Mai ales că site-ul poate să-ți trimită capitolele pe rând și astfel să creezi impresia că tu ești cel care ai lucrat. 

Am încercat să o contactăm pe Ioana Topală pentru a vedea cum lucrează cu studenții pentru licență, dar până la publicarea materialului aceasta nu ne-a răspuns nici la telefoanele repetate, nici la emailurile trimise. 

Când i-am anunțat pe cei de la Ajutor Licențe Examene Proiecte care este subiectul investigației noastre, a negat faptul că ar face licențe. „Nu folosesc niciodată însemnele unei facultăți, universități și specific mereu că fac o lucrare (proiect, referat, lucrare scrisă de n pagini) și că persoana o poate folosi în orice scop dorește [...] dacă persoana dorește să prezinte sub formă de licență, este problema ei”.

Cu toate acestea, contul de Facebook Ajutor Licențe Examene Proiecte a fost șters ulterior. 

Ce spune legea

Pentru a înțelege ce e legal și ce nu, am discutat cu Gabriel Turcu, avocat specializat în drepturile de autor. Acestea ne-a explicat că, potrivit legii 8/1996 privind drepturile de autor, nu există, într-adevăr, un fapt ilegal în ceea ce îi privește pe cei care fac licențe: „Dacă eu mă promovez în online că fac publicitate, că fac pictură, că fac design, că fac arhitectură, este același lucru. Ei nu sunt confruntați cu susținerea unui examen, ei pun la dispoziție o lucrare”. 

Cu toate acestea, Legea învățământului superior (nr. 1/2011), în vigoare până în acest an, limitează expres comercializarea de lucrări în art. 143, alin. 5: „Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat”. 

ANCOM a aflat de la noi ce atribuții are

Mai mult decât atât, potrivit noii Legi promulgate în 4 iulie de către președintele Klaus Iohannis, este reglementată și funcționarea site-urilor care vând licențe, care pot fi, acum închise: 

„Se autorizează Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) să identifice și să oprească imediat funcționarea site-urilor care promovează oferte de vânzare, vânzarea sau punerea la dispoziție a persoanelor fizice, contra cost, a materialelor prevăzute la alin.”

Am vorbit cu Anca Călin, șefa Serviciul Comunicare de la ANCOM cu o săptămână înainte de promulgarea noii Legi pentru a ne spune cum vor acționa. Atunci a fost prima oară când funcționara a aflat că instituția la care lucrează este cea care trebuie să închidă site-urile care vând licențe: „Nu suntem pregătiți să vă răspundem pentru că nu știam că noi vom face asta. M-am consultat și cu o colegă de-ale mele de la juridic și nici ea nu știa de această prevedere din Lege”. 

Articolul din noua lege majorează și amenda pentru cei care vând și cumpără licențe la sume cuprinse între 100.000 și 200.000 de lei. Astfel, Poliția alături de ANCOM sunt responsabile de pedepsirea celor care alimentează frauda academică, însă cele două instituții, la fel ca universitățile, pare că nu pot identifica plagiatul. 

Modelul Cîmpeanu 

Pentru studenții care cumpără lucrări științifice, ei intră nu doar sub incidența Legii învățământului superior, ci și sub Legea drepturilor de autor. Ceea ce se întâmplă nu sunt cazuri izolate, ele fiind întâlnite chiar și la demnitari. Fostul ministru al Educației Sorin Cîmpeanu este unul dintre aceștia, potrivit PressOne. Dacă în 2006 Cîmpeanu era co-autor al unui curs, în 2022 el a apare ca singurul autor al acestuia, conținutul rămânând însă neschimbat.  

Apariția acestei informații în media a fost și motivul pentru care fostul ministru și-a dat demisia. 

Avocatul Gabriel Turcu ne-a explicat paralela dintre cei care cumpără licențe și Cîmpeanu. „A încercat să transfere ceea ce nu se poate transfera, adică calitatea de autor. Odată ce ești autor, rămâi pentru totdeauna autorul operei. Nu se poate ca o operă scrisă sau realizată în orice alt mod de către tine, în baza unui contract, să devină a doua zi creația altuia”. 

Singurul lucru care poate fi transferat sunt niște drepturi patrimoniale, după cum ne-a spus avocatul. „Oricâți bani aș plăti unui autor celebru care are o carte de mare succes nu pot să o fac să fie a mea, de dragul de a vedea numele meu pe ea. Nu pot să mă duc la un notar să spun că romanul, de mâine, va apărea ca fiind scris de mine. Exact în situația asta sunt cei cu lucrările de licență. Acordul dintre ei, dintre cel care a realizat-o și cel care a dobândit-o este o pură ficțiune”.

În țara plagiatorilor, studentu-i rege!

În timp ce această piață care nici măcar nu este una subterană pare să înflorească, universitățile spun că nu au avut în ultimii ani nicio lucrare fraudată. 

0 este cifra pe care ne-au transmis-o cele mai importante universități din țară cărora le-am cerut numărul lucrărilor plagiate din ultimii 4 ani. 

Doar Universitatea din București a detectat 21 de plagiate la licență din aproape 20 de mii de lucrări și 6 la disertație, din peste 12 mii. 

Avocatul Gabriel Turcu a explicat că atunci „când decidem dacă o lucrare este plagiată, analizăm mai mult conținutul acesteia, iar atunci când lucrarea este comandată, acest lucru este asociat fenomenului de shadow writing („scris din umbră”)”. 

Universitatea Babeș-Bolyiai a găsit 3 licențe copiate din aproape 30 de mii și o disertație din aproape 14.000. Universitatea de Vest Timișoara a găsit 8 plagiatori din peste 8.000 de lucrări de licență. 

Cu alte cuvinte, 0,023% este procentul de licențe identificate ca plagiate din numărul absolvenților din ultimii ani, ai celor mai importante universități. 

În același timp, site-urile de făcut licențe se laudă cu mii de lucrări scrise „din umbră”. Doar studii.eu prezintă pe site că au realizat peste 1.671 de licențe.

„E posibil așa cum e posibil să se întâmple alte lucruri care n-ar trebui să se întâmple”

Pentru a înțelege de ce e atât de anevoioasă lupta împotriva acestui fenomen al furtului academic, am stat de vorbă cu Marian Popescu, directorul Centrului de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică al Universității din București. Acestea ne-a confirmat că nimeni nu este real interesat să facă o schimbare în reducerea și prevenirea acestui furt intelectual.

„Gravitatea fenomenului în rândul studenților nu poate fi apreciată pentru că nimeni nu a făcut un studiu științific care să arate care e dimensiunea fenomenului. Mai multe știm din exemple, cazuri. Universitatea românească nu are programe de cultură etică și de integritate academică care să poată restrânge fenomenul cumpărării lucrărilor de licență, disertațiilor sau, mai rar, a tezelor de doctorat”.

Deși conducerile universităților creează programe de prevenire a plagiatului academic doar pe hârtie, salvarea ar putea veni de la profesori, crede specialistul în etică academică. 

„Profesorul coordonator are o răspundere foarte mare. Nu mare, foarte mare. Ea derivă din chiar misiunea lui și anume, din modul în care lucrează cu studentul. Dacă îl tratează pe student ca pe o masă, ca pe o cifră, lucrurile vor arăta din ce în ce mai rău, nu că ar arăta foarte bine acum”, ne-a spus Marian Popescu.

Am observat foarte ușor că spectacolul se dă chiar pe scenă, în fața rectorilor, decanilor și profesorilor. Cei care fac licențe nu se ascund, studenții care cumpără, nici ei. 

Poliția nu centralizează datele

Am întrebat Inspectoratul General al Poliției câte sesizări cu privire la plagiat și la furt intelectual au fost înregistrate în ultimii ani. Ne-a spus că nu pot să ne ofere datele solicitate.

Au motivat că „Legea nr. 544/2001 nu impune nici unei instituții să prelucreze informațiile deținute pentru a furniza celor interesați un fel de statistici «a la carte» ci se referă doar la furnizarea informațiilor în forma în care sunt deținute de instituție. Interpretarea contrară ar face ca activitatea de furnizare de informații să devină mult prea împovărătoare pentru instituția publică”. 

Care e soluția?

„Cel care depune o astfel de lucrare creează o fraudă, o fraudă nu cu privire doar la proprietatea intelectuală, ci cu privire la obligațiile pe care și le-a asumat de realizare a unei lucrări, în mod nemijlocit, la finalul studiilor sau într-un alt context. Acesta este un prim aspect al fraudei - eludarea obligațiilor academice. Nu există opțiunea ca această obligație să fie delegată, să fie contractate pentru că cel care este supus evaluării, ca într-un examen, este chiar autorul”, ne-a mai spus avocatul specializat în drepturile de autor. 

„Am încercat la Centrul pentru Integritate, CARFIA, al Universității din București […] nu numai a atrage atenția asupra imoralității procedeului și aspectului său fraudulos, și anume, cumpărarea de lucrări de pe internet, cât mai ales asupra efectului dezastruos asupra propriei cariere, viitoarei cariere a studentului”, a adăugat și Marian Popescu.

Acest fenomen nu își întinde pânza de păianjen doar la noi. Profesorul ne-a explicat că în Marea Britanie, de exemplu, mai multe ministere și instituții ale statului colaborează pentru a închide firmele care fac licențe. Aceste lucru este destul de dificil, dat fiind faptul că, la fel ca în România, ele au alt tip de activitate. 

La noi, ele se prezintă ca firme care realizează consultanță academică, iar, potrivit codului CAEN, ele au ca obiect de activitate „consultanța de business”. Totuși, exemplul Marii Britanii ne arată că nu este imposibil de intervenit în acest fenomen atât de răspândit.

Practic, abia prin noua lege există posibilitatea și la noi să fie închise aceste firme care vând lucrări academice. 

Această anchetă a fost începută în cadrul seminarului „Tehnici de investigație jurnalistică” de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, sub coordonarea Luizei Vasiliu și finalizată în cadrul Redacției Școala 9.