Pentru că dedicăm luna iunie ultimului clopoțel, am făcut echipă cu patru adolescenți în ultimul an de liceu, care își vor fotografia și intervieva prietenii de generație. Aceasta este prima poveste.
Mara Oglakci are 17 ani și a terminat de curând liceul la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. În timpul liber are grijă de plantele de pe pervaz, se uită la filme vechi, citește ruși și se joacă Sudoku. M-am întâlnit cu ea în ultima săptămână de liceu ca să vorbim despre ce a însemnat școala, ce ar schimba la ea și ce planuri are pentru viitor.
VIAȚA ÎN ȘCOALĂ
„În a XII-a m-am simțit obligată să vin la școală. Simt că am îmbătrânit foarte mulți ani anul ăsta.”
„Cred ca rigorism ar fi un cuvânt care descrie foarte bine școala. Un alt cuvânt ar fi importanță - cred că i s-a dat foarte multă importanță de către profesori. Ultimul ar fi maturitate, dar o maturitate care nu e firească, ci una forțată.”
„Școala ar trebui să ne arate cât de multe putem să cunoaștem. În schimb, simt că ne arată cât de puțin contăm pentru sistem. Ar trebui să se bazeze pe înțelegere și pe o deschidere mai mare față de copii. Ni se pun piedici, în loc să ni se deschidă lumea."
„Pentru foarte mulți, școala e un spațiu plin de frică și de anxietate, ceea ce trage un semnal de alarmă. Amenințările cu absențe sau note proaste din partea profesorilor sunt nocive. Ei ar trebui să facă liceul un spațiu lipsit de frică.”
„Cred că profesorii aveau pur și simplu imaginea ideală a unui elev, pe care și-o proiectau pe noi. Nu lucrau cu ce aveau deja, lucrau cu ce voiau ei să fim noi. Cumva ne mustrau pentru că nu eram ce voiau să fim. Și e deranjant când vezi că se cere de la tine ceva ce tu nu poți să dai.”
„E o diferență foarte mare între autoritate și respect. Noi ar trebui să oferim respect profesorilor nu pentru că asta ne cer ei, ci pentru că asta ne inspiră să facem."
„Cred că profesorii cu adevărat buni își asumă faptul că au o responsabilitate față de elevi și nu se lasă copleșiți de ea, și o îmbrățișează cu un zâmbet pe buze și zic: da, eu asta vreau să fac, asta e menirea mea.”
„Cel mai important lucru pe care l-am învățat în școală e că educația e ceva ce faci mai mult singur. Dacă tu nu lucrezi cu tine, nu poți să te educi, oricâte influențe ai avea. Educația e ceva al tău."
„Au fost și câțiva profi care știau că tu nu trebuie să fii în niciun fel și că e mult mai bine să lucrezi cu cine ești. Și deși aveau un comportament care viza pe toată lumea, m-am simțit atinsă de felul în care ne vorbeau, ca și când chiar contam, fiecare în parte. Simt că unii chiar m-au înălțat. / „Am întâlnit profesori care nu au înțeles ce înseamnă meseria asta. Contează ce ai în spate și ce dai mai departe ca profesor. Faptul că ei nu au înțeles ne-a determinat pe noi să fim confuzi și pierduți și probabil și pe ei.”
VIAȚA DUPĂ ȘCOALĂ
„M-am decis să aplic la matematică aplicată în Olanda. Profesorul meu de arte mi-a spus că poate fi o experiență inițiatică pentru mine, arta fiind strâns legată de matematică, ambele lucrând în registrul abstract. Eu exact asta îmi doream, să mă duc și să-mi formez gândirea."
„Decizia mea de a pleca a fost un lucru care a fost mereu în fața ochilor mei, dar nu am putut să-l văd. După ce am luat decizia să dau la matematică, când inițial voiam să merg la arte, mi s-a părut o decizie firească.”
„Intuiția e foarte importantă, în toate deciziile mari pe care le iei. Când simți că lucrul respectiv e bun, atunci cred că faci ce trebuie. Trebuie doar să cauți după ce să te ghidezi, după care o să curgă totul de la sine. E nevoie să îți pui foarte multe întrebări.”
„Visez să culeg de la fiecare om ceva esențial, să adun toate lucrurile astea, să le ordonez, astfel încât să pot să cresc cu ele. Mi-ar plăcea să învăț de la fiecare om ce înseamnă pentru el să fie uman. Sunt puține lucruri care sunt importante în viață și mi se pare că educația te învață fix ce contează cu adevărat.”
