
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Trei familii își caută propriile moduri prin care să se împace cu plecarea de acasă a copiilor.
Anual, pagube de milioane de euro ne inundă țara, iar autoritățile par să intervină abia după ce dezastrul s-a produs, ca să repare, nu ca să prevină. La aproape nouă luni de la inundațiile din Galați, ne întoarcem în Cudalbi și Pechea, unde școlile au fost închise atunci, să vedem ce a rămas în urma apelor.