18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Reportajul „Cătunul care și-a dorit o școală”, realizat de Andreea Archip și Eli Driu (foto), a fost distins cu Premiul Juriului la competiția Superscrieri#13. De asemenea, jurnalista Scena9 Andra Mureșan, a luat locul 1 la secțiunea Debut jurnalistic și locul 2 la Reportaj pentru articolul „Femei care au ucis pentru viața lor”, scris pentru Hotnews.
Educatorii trebuie să îi încurajeze pe băieți – copii sau adolescenți – să își exprime vulnerabilitățile și să scape de prejudecăți. Violența nu face parte din identitatea masculină, subliniază cercetătorii, deși această idee a rămas înrădăcinată în viziunea multor tineri. Rezolvarea conflictelor prin violență sau dezvoltarea unei imagini de „dur” nu ar trebui să mai facă parte din educația băieților.