
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
„La română nu știam ce notă voi lua, că se corectează subiectiv”. Mai mulți elevi le-au spus reporterilor Școala 9 asta după probele de la limba română de la Bac sau de la Evaluarea Națională. Și unii dintre părinții care și-au însoțit copiii să depună contestație erau convinși că evaluarea la română ține și „de gustul” profesorului. Am întrebat trei profesoare de română din București cum se face corectarea la aceste examene la disciplina lor și cât loc e în barem pentru subiectivitatea cadrului didactic.
Ca să le ofere răspunsuri și o nouă resursă părinților care ajung în cabinetul ei, psihologul Cristina Buja a scris cartea „Fram și Bumbic, cel cu două case”. Este o poveste pentru copii cu care aceștia se pot identifica, dar și un ghid pentru părinții aflați în situația de-a le explica celor mici de ce se despart. Psihologul spune, într-un interviu pentru Școala 9, de ce e important ca părinții să stabilească împreună un program echilibrat pentru copil și să-l anunțe că dinamica familiei se va schimba. Amintește, de asemenea, că cei doi trebuie să se abțină de la a atrage copilul de partea lor, pentru că astfel îi fac mai mult rău.