
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Adina Rosetti este una dintre cele mai cunoscute autoare de literatură pentru copii din România. Poate ați făcut deja cunoștință cu ea prin intermediul Domnișoarei Poimâine, unul dintre personajele cele mai îndrăgite create de ea, poate că ați citit „O istorie cu gust de kiwi”, cea mai nouă carte publicată, sau poate că ați participat la unul dintre atelierele pe care le susține pe cont propriu sau alături de Asociația DeBasm. Adina a împărtașit idei și observații despre experiența ei din lucrul cu copiii, de la școală și din cadrul atelierelor susținute și a povestit, pe larg, despre mai multe tehnici de împrietenire cu inspirația.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Informatica e una dintre materiile pentru care se găsesc greu profesori bine pregătiți, iar un motiv este prăpastia dintre salariile din învățământ și cele din industria IT. Anul trecut, la titularizare, în patru județe, n-a venit la examen niciun candidat. Dintre cei care au participat, aproape 80% nu au reușit să ia peste nota 7, nota minimă pentru a obține un post de titular în învățământ. Proiecția nu e optimistă - până în 2050, peste 75% dintre profesorii de astăzi se vor pensiona. Și pentru a înțelege mai bine tabloul actual, cei care sunt astăzi în pragul pensiei sunt discipolii lui Grigore Moisil.