Job de vară: Experiment de socializare în mall

Miky, o adolescentă 17 ani cu blugi largi și tricou albastru, iese dintr-un magazin de haine pentru copii din Mall Băneasa în pauza de masă. Duce cu ea două sacoșe mari în care a adunat 20 de PET-uri de pe stradă în drum spre muncă. Îi promite unei colege că-i cumpără o pungă de bakerolls cu sare și că verifică dacă au în Carrefour un anume fond de ten, apoi se îndreaptă spre containerul din hipermarket unde poți să duci plastic la reciclat și să-ți alegi legume și fructe în schimbul PET-urilor. Miroase salata creață, alege sfecle, țeline și mere și abia așteaptă să-i ducă câteva și bunicului ei, care adoră să primească lucruri. O amuză că în ritmul ăsta ar putea trăi complet fără bani, căci oricum e vegetariană. Se minunează că un paznic din mall nu o salută, deși dimineața când deschide magazinul și duce gunoiul, domnul îi ține mereu ușa. Îi place să privească toți oamenii din mall și să le afle poveștile.

Nu se plictisește niciodată la muncă și e cea mai fericită când dă de clienți cu care poate să vorbească despre orice. Odată, discuta cu o doamnă medic care locuia în Franța și pentru că a văzut-o foarte deschisă, a întrebat-o: „Ce să fac cu viața mea? Să dau la medicină sau să rămân așa artist?”. E dilema care pare să o ardă cel mai mult vara asta.

Miky a trecut în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Ioan Petruș din Otopeni. E la o clasă cu profil de științele naturii, adoră fizica și matematica, dar în același timp merge la Olimpiada națională de limba română, participă la concursuri de scris de când se știe, scrie pe blog și impresii de lectură pentru Școala9. Și, mai nou, desenează și-și caută stilul vizual. Crede că o să rămână în România doar dacă se hotărăște să dea la medicină. Altfel, ar vrea să plece la facultate în Danemarca și de-asta vrea să învețe daneză cu aplicația Duolingo (meditațiile i se par prea scumpe).

Îmi place să fac orice pentru scurt timp. Aș vrea să lucrez într-o brutărie. Și la radio.

Mai are un frate care a trecut clasa a VIII-a, mama ei nu lucrează, iar tatăl ei conduce un TIR prin Europa. Amândoi părinții sunt mândri de ea că și-a luat un job de vară, căci întotdeauna au încercat să-i cultive independența: să-și gătească, să-și aleagă hainele și preocupările, să fie liberă.

Poate de-asta e șocată și puțin tristă, când vede în magazinul unde lucrează părinți care nici măcar nu-și întreabă copiii ce culoare sau model de tricou le place. Oameni care le repetă obsesiv „nu pune mâna! Nu te juca cu aia! Stai acolo cuminte!”. Într-un sertar de lângă casă are baloane colorate și un compresor pe care le folosește de fiecare dată când vrea să înveselească atmosfera.

Anul trecut, Miky și-a dorit un job pentru că avea nevoie de bani de Vamă și de lumânări parfumate cu miros de ploaie sau de iarbă proaspăt tunsă, măști de față, carnețele și vopseluri, cheltuieli pe care părinții ei n-ar fi putut să i le susțină.

Era 2018 și și-a printat CV-ul împreună cu un coleg de liceu, apoi au mers din magazin în magazin. Mai toți i-au refuzat pentru că nu aveau 18 ani. Când mai avea doar două CV-uri printate și nema bani pentru extra xerox, Miky a intrat într-un magazin de haine pentru copii din Mall Băneasa și a fost întâmpinată cu o energie care i-a plăcut. Aveau nevoie urgentă de personal și au invitat-o la interviu. A lucrat toată vara și puțin din începutul toamnei. Nu s-a mai dus în Vamă, dar și-a cumpărat laptop.

Vara aceasta, Miky a revenit la același magazin, pentru 65 de lei pe zi și 30 de ore pe săptămână. Își cheltuie salariul în primele trei zile și e puțin dezamăgită că în curând o să trebuiască să-și strângă bani pentru un telefon (l-a spart recent pe-al ei, așa că îl împrumută ocazional pe al fratelui ei). Crede că ar lua-o razna dacă ar trebui să aranjeze și să vândă haine toată viața, dar pentru că știe că e doar un job de vară, a găsit în ea resursele pentru a fi total prezentă cât e acolo.

Acasă nu fac niciodată curat. Îmi place haosul, îmi place să fie totul împrăștiat. La muncă dau cu mopul și cânt, duc gunoiul, șterg praful, aranjez hainele ori de câte ori e nevoie Nu știu de ce. Nu aș putea să fiu superficială. O fac cu mare plăcere.

Dacă ar avea mai multă putere în magazin, lui Miky i-ar plăcea să aranjeze altfel hainele, în așa fel încât să nu se facă dezordine de zeci de ori pe zi.

Când e singură în magazin, Miky dă muzica la maxim și uneori se îmbracă cu tricoul șefei, pentru că e dintr-un material mai mișto. Colegele o iubesc și îi cumpără ciocolată. Îi place să asculte poveștile de viață ale colegilor, din mai toate magazinele din împrejurimi. Întâlnește multe fete mai mari care au tot felul de probleme, iubiți violenți sau excesiv de geloși, abuzivi sexual, părinți decedați. Fete de 20 de ani, cu salarii de 1.500 lei care stau în mall de dimineață până seara și zâmbesc la muncă pentru că acasă nu le e prea bine. Le ascultă pe toate pentru că vrea să înțeleagă și să știe cât mai mult, ușor jenată că e doar în trecere prin viața complicată a altora, că planurile ei sunt mai mari și că nu va fi acolo mereu.

Dacă ai un job vara asta și vrei să povestești despre cum e să lucrezi în vacanță, scrie-mi la anamaria@decatorevista.ro.

Dacă vrei să știi cum să lucrezi legal ca minor în România, iată aici un ghid.