Portițe deschise

Vara asta, Betty Iordăchescu, o elevă de clasa a VIII-a de la Școala Ferdinand din București, a trecut printr-o schimbare de voce, a fost într-o tabără în Grecia, și-a schimbat profesoara de canto, a petrecut zece zile în Los Angeles la Campionatul Mondial de Arte Performative (World Championships of Performing Arts – WCOPA). Peste toate acestea, Betty s-a mai întors din State și cu un picior înțepenit de la frig.

„Sunt nebuni cu aerul condiționat!”, mi-a spus râzând la o săptămână după ce revenise în capitală cu nasul curgând și cu un picior pe care abia putea să-l îndoaie. „În hotel, în aeroport, peste tot erau 16 grade. Stăteam cu două pilote pe pat. Noroc că aveam treninguri, dar a trebuit să ne cumpărăm și geci de vânt.”

Dincolo de frig, Betty s-a întors transformată din experiența de a fi una dintre cei peste 4.000 de participanți la WCOPA. A concurat la secțiunile pop, rock și jazz și, chiar dacă nu a ajuns pe podium, spune că întreaga experiență i-a confirmat că vrea să facă muzică în continuare.

După ce Romeo Johnson, un muzician și antrenor de voci care a lucrat cu P.Diddy și Kanye West, îți spune „Ai o tonalitate foarte frumoasă și puternică”, apoi te îndrumă pas cu pas să le arăți și celorlalți cât ești de bună, categoric nu te oprești. La un workshop cu Johnson, Betty a cântat At last, piesa Ettei Jones. Notă cu notă, antrenorul a oprit-o și a ghidat-o să-și atingă potențialul și să fie ea cea care se pune în valoare în piesa altui artist, să nu-l emuleze ci să facă piesa să fie a ei. La finalul experienței, Betty era roșie de bucurie, iar muzicianul tropăia încântat:

A fost superb. Ne-a arătat valoarea și bogăția din vocea ta, i-a spus.

Betty spune că a simțit diferența dintre cum se întâmplă învățarea în România și prietenia, franchețea și aspectul practic al învățării într-un bootcamp care a reunit, din punctul ei de vedere, o „olimpiadă a performing-ului”.

Noi ne bazăm pe teorie. Ei sunt interactivi și îți dau exemple live. Te ajută să exersezi o tehnică fără să intre pe stilul și personalitatea ta. Sunt atenți să definească ce fel de artist ești, ce carismă ai, ce calități ai și la ce mai ai de lucrat.

Tot în State a înțeles Betty și că „toată lumea se teme”.

Și Aretha Franklin și Celine Dion au avut îndoieli, că poate nu sunt suficient de bune. Teama vine din nesiguranță, chiar și când ești foarte bun. Noi suntem învățați să stăm în pătrățelul nostru de unde ne îndoim de noi. Ei sunt învățați să facă valuri, dar și ei se tem.

Betty cântă de când se știe. Cânta la patru ani în corul grădiniței. Cânta pe stradă și în parc pentru că așa-i venea. Din parc i-a venit și norocul, fix ca în filme. Avea zece ani și cânta tare și de plăcere în parc când o doamnă s-a oprit, a întrebat-o dacă face muzică și apoi i-a recomandat mamei ei o profesoară de canto. Așa a început Betty pregătirea cu Georgiana Mototolea, profesoara recomandată. La nici două luni de la începerea cursurilor, profesoara i-a propus să se înscrie la sezonul doi al emisiunii Vocea României Junior, ca să se testeze și să vadă cum e experiența. La 10 ani Betty a fost la audiții și la 11 a fost pe scenă în show-ul televizat de PRO TV.

„Nu m-am dus cu nicio speranță. Nu știam ce înseamnă un show”, spune astăzi Betty, care a cântat Rise Up de la Andra Day și le-a zâmbit mândră juraților, chiar dacă nu și-au întors scaunele să o aleagă într-una dintre echipe.

Anul ăsta, după schimbarea de voce, Betty a început pregătirea cu profesoara Crina Mardare și e foarte încântată că și-a schimbat tehnica vocală în decursul a nici două luni. Vocea se schimbă și la fete, nu doar la băieți (despre care se vorbește mult mai des pentru că la ei este mai evidentă schimbarea). Vocea fetelor coboară în general cu o terță, iar a băieților cu o octavă, în vreme ce ambitusul (înălțimile cele mai grave și cele mai acute) crește. Pentru muzică e important să-ți lucrezi noua voce și să-ți adaptezi tehnica vocală la noua putere și tonalitate pe care le ai.

Betty e un copil ocupat încă din școala primară. Sâmbetele și duminicile ei au însemnat uneori și zece ore de repetiții cu trupa de teatru Ocaua, în care a început să activeze la 9 ani, dansuri, chitară, pian, meditații la germană și teme.

Ai mei au încercat să-mi deschidă mai multe portițe. Să mă uit și să-mi aleg. Profele mele mi-au fost ca niște mame, spune Betty.

Nu au împins-o părinții să facă toate astea. A fost doar curioasă să încerce cât mai mult din toate, apoi să-și aleagă ce-o interesează cu adevărat. Le-ar recomanda tuturor adolescenților să încerce cât mai multe domenii ca să vadă la ce sunt buni. „Nu se știe niciodată cine ai norocul să te vadă.”

Betty crede că și profele și directoarea Școlii Ferdinand, Violeta Dascălu, sunt extrem de importante în povestea ei pentru că au susținut-o întotdeauna și au creat în școală oportunități gratuite pentru oricine a fost interesat. Betty e președintele Consiliului Elevilor și împreună cu ceilalți din școală organizează des evenimente ca vânătorile de comori și se implică în toate aspectele, de la obținerea sponsorilor pentru premii până la redactarea materialelor sau tipărirea lor. Prin școală a descoperit teatrul despre care crede că a deschis-o și a învățat-o să scape de timiditate și să se arate așa cum e și necunoscuților, nu doar celor apropiați cu care se simte confortabil.

Școala e extrem de acasă pentru mine. Toți suntem remarcați și incluși în proiecte. Sunt foarte norocoasă. Am prieteni care îmi spun că la ei în școală nu se întâmplă nimic, maxim un sport.

Fără sprijinul școlii, Betty nu și-ar fi permis să călătorească la Bruxelles și să viziteze Parlamentul European împreună cu 15 colegi din școală. Patru dintre ei au scris și citit un mesaj în fața europarlamentarilor. Betty purta o ie albă cu flori roșii și a vorbit despre cum călătoria a fost șansa de a se apropia de elevi din alte țări și a povesti despre diferențele și asemănările între viața lor de zi cu zi. Nici banii pentru drumul în Los Angeles de vara asta nu ar fi fost suficienți pentru familia ei, dacă școala nu ar fi sprijinit-o să obțină sponsorizări de la primărie.

Betty vrea să folosească experiența proiectelor internaționale și oportunitățile pentru noi plecări pentru a studia în străinătate. Se simte un cetățean al lumii și nu crede că România îi poate oferi momentan șansa de a studia musical, o ramură de artă care i-ar îmbina dragostea pentru muzică și teatru. „Nu vreau să rămân aici”, spune.

Poate o să mă întorc, dar nu simt un univers muzical dezvoltat aici. Foarte puțini artiști (oricum underrated) fac ce își doresc în muzică. Pentru cei mai mulți e un job și atât.

Momentan Betty se concentrează pe a-și perfecționa tehnica vocală și pe termen lung să-și construiască un canal de YouTube. Nu vrea să facă vâlvă online, să alerge după followers pe Instagram, să pozeze în ce nu se simte încă. Crede că e greu să-ți păstrezi moralul într-un loc OK dacă te expui în social media când ești foarte la început. Oricât te-ar susține părinții, prietenii și profesorii, există o anxietate de shaming.”

Am doar 585 de persoane care mă urmăresc. Și chiar și așa uneori mă sperie când văd că unii îmi salvează pozele. Am pus o poză din L.A. cu mine în ținută de gală și am scris ready for the red carpet. Trei persoane au salvat-o. Și te gândești, mamă ce-am făcut?! Care e scopul save-ului? Internetul e forever, orice poate să fie folosit împotriva ta și oamenii abia așteaptă un motiv de hate.

După un maraton de canto pe care l-a susținut mai bine de jumătate din vacanța de vară, acum pe final Betty încearcă să o ia mai ușor, să se vadă cu prietenii, să ajungă la mare. O așteaptă un an mai intens la școală cu pregătirea pentru Evaluarea Națională. Dar nu se teme. Abia așteaptă să înhațe noi oportunități pentru schimburi de experiență, învățare în alte țări și expunere la cât mai multe culturi pentru a crește ca artist. Știe că forța și emoția în muzică îți vin și din experiențele trăite, nu poți să strălucești doar cu tehnică. Trebuie să înveți cine ești și să ai încredere să te arăți lumii.