În special în pandemie, în timpul lecțiilor online, tot mai mulți profesori au încercat să predea altfel, ca să-i determine pe elevi să rămână atenți și, în același timp, să fie activi la ore. Profesoara Mirela Tanc, de exemplu, le predă elevilor limba română cu ajutorul jocurilor Minecraft și Fortnite.
Se vorbește din ce în ce mai des despre metavers, un univers virtual în care fiecare are un avatar digital uman și cu ajutorul lui poate să interacționeze la școală sau la job. Ba chiar s-a deschis și prima școală din lume, în SUA, care predă în realitatea virtuală.
În acest interviu pentru Școala 9, Simon Østergaard a explicat cum vede el educația și piața muncii dintr-un viitor aflat sub umbrela tehnologiei și cu ce abilități ar trebui să ieși din școală în secolul XXI.
Este futurolog, adică analizează cercetări, cifre și trenduri de pe piață și sfătuiește companiile și instituțiile cum să se pregătească pentru viitor. E persoana la care mergi dacă vrei o strategie pentru ca afacerea ta să aibă căutare și peste zece ani. Cum vor arăta universitățile viitorului și cum vom învăța în următoarele decenii? Asta este una dintre temele sale preferate de studiu, despre care le va povesti și românilor, în București, dar și online, la Future Summit din perioada 20-22 mai.
„Școala online va rămâne cu noi”
Școala 9: Am văzut în pandemie că învățarea se poate face și în alte locuri decât în sala de clasă. Care va fi rolul școlii online de acum încolo, având în vedere și că a fost criticată că n-ar fi la fel de eficientă precum educația față în față?
Simon Østergaard: Cu siguranță va exista un mod hibrid de abordare a învățării, a educației și a muncii. Școala online va rămâne cu noi, nu văd o situație de tipul alb sau negru: fizic, la fața locului, versus virtual, online. În plus, forma hibridă este încă în curs de perfecționare.
Există diferențe între educația preuniversitară și învățământul superior. Diferențele apar și între specializări, pentru că unele profesii sunt mai practice decât cele academice, de exemplu.
Cred că totuși cuvântul cheie aici rămâne „hibrid”. Și nu este vorba doar despre schimbarea formatului, ci și despre schimbarea abordării. Despre schimbarea didacticii, a mijloacelor și despre modul în care formatele de învățare sunt îmbrățișate de profesori și educatori.
Metavers (universul virtual) și VR-ul (realitatea virtuală) în educație reprezintă un subiect dezbătut intens. Ar putea metavers-ul să revoluționeze educația?
Ca futurist, sunt foarte atent când fac predicții, așa că nu pot spune că o va revoluționa. Dar văd cu siguranță unele aspecte interesante în acest domeniu. Acum îi spunem metavers, dar în urmă cu cinci ani o numeam realitate digitală și vorbeam atunci despre estomparea granițelor dintre fizic și digital. Nu e doar faptul că îți pui o pereche de ochelari și poți să intri direct în mijlocul unei realități virtuale. Vorbim de ceva mult mai prezent în viețile noastre.
Văd părți din metavers jucând un rol uriaș în modul în care ne trăim viața, cum lucrăm și cum ne educăm. Cele două lumi se întrepătrund. Acolo se întâmplă magia. Atunci când lucrurile sunt atât de mediatizate, așa cum este acum metavers-ul, e un semn că nu ne aflăm într-o etapă finală. Încă mai există o mulțime de pași de parcurs, încă mai sunt lucruri de învățat, de inovat și de dezvoltat.
„Intrăm într-o paradigmă de înlocuire a diplomelor cu competențe”
Suntem obișnuiți să legăm procesul de învățare de ceea ce se cere pe piața muncii. Dar având în vedere tendințele - săptămâna cu patru zile lucrătoare, faptul că tehnologia ne ușurează modul lucru - ar trebui să ne regândim scopul pentru care învățăm? Adică să mergem la școală mai mult din pasiune sau hobby decât ca să găsim apoi un job?
Sigur, cu cât ești mai motivat, cu atât învățarea se lipește mai bine. Tema este una care mă preocupă personal, și anume capacitatea de a mă adapta la noile abilități de pe piața muncii.
Vedem în diferite locuri din lume că intrăm într-o paradigmă de înlocuire a diplomelor cu competențe. Aș spune că este mult mai important să ai competențele necesare și să fii motivat să le înveți decât să poți arăta cuiva o bucată de hârtie care să ateste că ai terminat o facultate. Mai ales în sectoarele tehnologice.
Sistemele de educație sunt foarte diferite în întreaga lume. În Danemarca, avem educație gratuită și la nivel universitar. Dar, de exemplu, în Marea Britanie și în SUA, plătești o mulțime de bani pentru a urma o educație oarecum îndoielnică, care s-ar putea să nu-ți ofere locul de muncă pe care ți-l dorești. Iar apoi s-ar putea să te îndatorezi pentru tot restul vieții. Astfel, valoarea obținerii unei diplome este în scădere, în timp ce valoarea învățării, a obținerii competențelor necesare este în creștere.
S-ar putea să ai un tată bogat care să-ți finanțeze educația la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Dar inovatorii din Silicon Valley au început să recruteze pe baza unei altfel de evaluări, unu la unu, și vor să vadă cât de bun programator ești, nu să se uite câte certificate ai.
Ne confruntăm cu această problemă acum în România. Tinerii au tendința de a merge la universitate pentru o diplomă, nu pentru abilități. În același timp, sistemul educațional solicită aceste documente pentru a angaja profesorii, de pildă. Înseamnă că trebuie să regândim sistemul?
Da, cred că da. Aceeași situație se întâmplă și în Danemarca, unde diplomele de facultate au un rol exagerat, toată lumea trebuie să obțină una dacă vrea un job decent. Dar acest lucru duce la subocuparea forței de muncă. Încă mai avem persoane în vârstă în poziții de recrutare care gândesc în modul acesta: angajează o persoană cu certificat de la o universitate cunoscută, pentru că asta îi oferă angajatorului o siguranță.
Însă dacă recrutează pentru joburile viitorului, care sunt mult mai fluide, bazate mai mult pe tehnologie, trebuie gândită recrutarea într-o paradigmă diferită. Există foarte multe studii care dovedesc că performanța la locul de muncă nu este foarte bine corelată cu diplomele. Alte lucruri indică cât de bine te vei descurca la locul de muncă.
„Vedem generații tinere mult mai orientate spre un scop”
Nu ar fi asta o lovitură pentru universitățile clasice și foarte bine cotate? Pentru că, dacă diploma lor nu ar mai conta la fel de mult, vor trebui să remodeleze tot sistemul.
Ba da. Apar noi alternative pentru a învăța, pentru a dobândi competențe în afara sistemului tradițional cu universități și licee. Vedem mai multă învățare la cerere, noi formate, noi modele care permit dobândirea unor abilități foarte specifice, în loc să te întorci la școală pentru a învăța acest lucru. Nu spun că învățământul universitar devine depășit, ci că trebuie să-i adăugăm un nou rol și acela ar fi de curator de învățare.
Având atât de multe opțiuni de a învăța la cerere în afara sistemului actual, ai nevoie de cineva care să se ocupe de validarea surselor bune și de a le pune cap la cap pentru a obține un set complet de competențe.
Ca să ieși din sistem ai nevoie de curaj.
Vedem generații tinere mult mai curajoase decât generația mea sau a ta și mult mai orientate spre un scop. Tinerii se implică în diferite aspecte ale societății, de exemplu, în agenda schimbărilor climatice, fac presiuni și reacționează la nedreptăți.
„În urmă cu cinci ani nu avea sens să vorbim despre mecanici de mașini autonome”
Apar periodic articole despre joburile viitorului. Există locuri de muncă sigure pe care oamenii ar trebui să le ia în considerare?
Am avut o discuție foarte informală cu colegii de la Institut, acum câteva săptămâni, când am stat la masă și am făcut un brainstorming despre profesiile viitorului și metavers. De exemplu, una dintre meseriile care a apărut în discuție a fost cea de „constructor de poduri” între limitele digitale și cele fizice. Sau ghid de turism în metavers.
Foarte interesant, mi-ar plăcea să fac un tur...
Da, da. Ce vreau să spun e că vedem tot timpul cum apar noi locuri de muncă, în timp ce altele par învechite sau chiar dispar. În urmă cu cinci ani, nu avea sens să vorbim despre mecanici de mașini autonome. În urmă cu zece ani, nu avea sens să vorbim despre piloți de drone. Tehnologia aduce o mulțime de noi locuri de muncă. Iar noile sarcini de lucru schimbă și modul cum muncim.
Poate că și jobul meu de futurist va fi preluat de inteligența artificială, tehnologia ar putea foarte bine să acopere o parte din munca mea. Atunci ar trebui să pun mai mult accent pe calitățile și simțurile umane.
Mă întrebați dacă există locuri de muncă sigure în viitor. Aș spune că majoritatea locurilor de muncă nu mai sunt sigure în forma lor actuală. Ele vor evolua.
„Nu sunt unul dintre cei care se tem că tehnologiile vor duce la șomaj în masă”
Spunem că oamenii vor avea mereu nevoie de doctori, ingineri sau profesori. Asta înseamnă că și aceste profesii clasice vor trece prin transformări?
Cu siguranță. Eu încă prefer să merg la un doctor decât să consult o aplicație de inteligență artificială. Dar inteligența artificială este superioară în ceea ce privește diagnosticarea cancerului de piele, de exemplu, pentru că recunoaște automat niște tipare ale pielii. Prin urmare, tehnologia preia o parte din unele sarcini de rutină, ca să spunem așa.
Dar rămâne întrebarea: în ce măsură v-ați pune viața în mâinile tehnologiei? Poate că nu ați face-o încă. Avem tehnologia vehiculelor autonome, a fost testată pe milioane de kilometri parcurși pe străzile publice din SUA. Dar când o persoană este ucisă de un vehicul autonom, toată lumea spune: „acum s-a mers prea departe!” Nu mai contează că milioane de oameni sunt uciși în trafic în fiecare an.
Ce spuneți este că roboții pot face joburile oamenilor să fie mai pline de sens, mai satisfăcătoare?
Eu așa cred. Cei care sunt optimiști în materie de tehnologie, ca mine, cred că tehnologia ne va îmbunătăți modul cum muncim eliminând unele dintre sarcinile mărunte, rutiniere și ne va lăsa de îndeplinit lucrurile semnificative.
Eu nu sunt unul dintre cei care se tem că tehnologiile și automatizarea vor duce la șomaj în masă. Nu cred asta.
Reziliența: la job va conta să te ridici și să-ți „îmbunătățești poziția”
Se vorbește despre abilitățile de a fi flexibil, de a fi capabil să înveți toată viața sau să te adaptezi. Asta ne sperie, fiindcă înseamnă că trebuie să ne schimbăm. Care sunt, în opinia dumneavoastră, competențele viitorului?
Forumul Economic Mondial și McKinsey (n.r. - companie de consultanță în management) au venit cu o listă de abilități importante pentru viitoarele locuri de muncă. Cu siguranță, abilitatea de a învăța cum să înveți va fi extrem de importantă, de a fi rezilient și de a te adapta.
Reziliența înseamnă că, atunci când primești o lovitură, nu te ridici doar pentru a primi o altă lovitură, ci te ridici și îți îmbunătățești poziția, te ajustezi, devii mai bine pregătit pentru a profita la maximum de noua ta poziție.
Așadar, vor conta capacitatea de a învăța să înveți, de a te adapta, reziliența și, de asemenea, sănătatea mintală. Cred că sănătatea mintală va fi mai mult pe ordinea de zi decât sănătatea fizică, în ceea ce privește joburile pe care le vom avea în viitor.
