Două teorii științifice din ani 1960 stau la baza studierii limbilor străine de către copii și astăzi. Prima este a „gramaticii universale” care spune că cei mici se nasc cu o cunoaștere instinctivă a regulilor unei limbi. A doua vorbește de „ipoteza vârstei critice”, care arată că de la pubertate această naturalețe în învățarea unei limbi se pierde, scrie The Conversation. O cercetare recentă realizată de trei universități din Boston și citată de Scientific American spune că este încă posibil să înveți o limbă foarte apropiat de nivelul nativ până în 18 ani.
Camelia Vețeleanu, fondatoarea unei grădinițe în limba franceză în București, spune că a văzut cu ochii ei abilitățile extraordinare ale copiilor de a prinde, din zbor, o altă limbă. De aceea, de la un an și jumătate, când ajung în grădinița ei, copiii sunt expuși limbii franceze. „Copiii sunt într-o imersiune totală. Pe parcurs, observând facilitatea cu care copiii învață și alte limbi străine, dat fiind mediul internațional din grădiniță, am început și expunerea la limba engleză”, spune antreprenoarea.
Copiii au capacitatea să devină fluenți și în două limbi în același timp, spre deosebire de adulți, arată un studiu al Universității Cambridge.
Modelul pedagogic pe care-l propune Camelia, de exemplu, este unul clasic, care presupune practic ca educatorii să fie vorbitori nativi de franceză sau cu experiență de lucru într-o țară francofonă. „Persoanelor din funcțiile suport nu li se impune cunoașterea limbii franceze, în timp însă învață și ei și ajung să comunice destul de bine în limba franceză.”
Totul a început acum șapte ani. Mulțumită de cum s-a dezvoltat și a crescut băiețelul său într-o creșă publică în Franța, Camelia a dorit ca și cel de-al doilea copil al său să beneficieze de o educație similară. Când s-a întors în țară a găsit doar creșe cu predare în limba română. A demisionat din domeniul consultanței financiare și a început un business în sistemul educațional privat, deși habar nu avea atunci ce înseamnă să fii antreprenor educațional. Stăpânea zona financiară, dar nu și zona birocratică ce ține de autorizații, acreditare, PSI (prevenirea și stingerea incendiilor), comisii metodice. „Am terminat un curs de formare chiar în Franța pentru a descoperi care sunt cerințele din punct de vedere legal, sanitar, de procedură”, explică fondatoarea.
Foto: arhiva personală Camelia Vețeleanu
Ce înseamnă bilingvism precoce
Camelia Vețeleanu a știut de la început când a deschis grădinița că în joc nu e doar un business: miza era chiar educația fetiței sale care avea un an la vremea aceea.
„Sistemul educațional francez ca axă principală de dezvoltare a preșcolarului a fost cel care a stat la baza proiectului Le Carrousel. Dar în construcția acestuia au stat ingrediente pe care le-am adăugat gradual, pe măsura propriilor mele experiențe cu copiii, pe baza observației permanente din grădiniță, dar și a multiplelor formări profesionale în Franța, în cadrul Institutului Petite Enfance Boris Cyrulnik, la care am adăugat recent și formările la Harvard”, explică fondatoarea.
Timp de cinci luni a avut doar doi copii în grădiniță. Acum sunt peste 50 de preșcolari înscriși. Treptat, a existat o mai mare deschidere către o educație francofonă, pentru că familiile care frecventează grădinița sunt de mai multe naționalități, sunt familii mixte și doresc pentru copiii lor să cunoască și alte culturi și să vorbească foarte bine o a doua limbă.
Bilingvismul face mai mult decât să rafineze abilitățile lingvistice ale copiilor, le îmbunătățește și abilitățile cognitive. Copiii bilingvi se bucură, de asemenea, de avantaje sociale enorme față de copiii monolingvi: cultural, comunicativ și personal. Bilingvii sunt mai confortabili într-un mediu multicultural și sunt mai toleranți și mai deschiși la oameni, culturi și limbi.
În fiecare lună, copiii descoperă o țară nouă, o nouă cultură, învață istorie multă și tradiții, învață să nu facă diferențe între naționalități, se plimbă virtual prin Franța, China, Maroc.
Genii lingvistice, în copilărie
Ani la rând, în sistemul educațional românesc învățarea unei limbi străine începea abia de la opt ani. Prima limbă era introdusă în clasa a II-a și apoi abia în clasa a VI-a luau contact cu o încă o limbă. Acum se învață limbi străine încă de la grădiniță. Mulți specialiști spun chiar că după vârsta de 10 ani, este puțin probabil ca un copil să vorbească vreodată precum un nativ.
„De la început, de când este în pântecele mamei sale, nu doar la naștere, putem comunica deja în mod regulat cu bebelușul. Înainte de vârsta de 2 ani, bebelușii se află la curiozitatea, spontaneitatea și flexibilitatea maximă, ceea ce le permite să rețină toate aceste mici sunete pe care le transmitem zilnic. În cele din urmă, bebelușii sunt adevărați poligloți atunci când se nasc”, spune Camelia.
Copiii crescuți într-un mediu sănătos însumează în jur de 2000 de cuvinte până la vârsta de 4 ani. Și fără un cadru prea serios, ci pur și simplu prin joacă.
„Atât timp cât copiii au fost expuși într-un mod constant, zi de zi, și cu un timp semnificativ petrecut într-un mediu în care se vorbește exclusiv în altă limbă, de la 4 la 10 ore pe zi, ei își capătă automatismul de a comunica în limba respectivă. În consecință, copiii ajung fluenți și dacă acasă nu vorbesc acele limbi. Exercițiul limbii acasă ajută, dar nu este obligatoriu în dobândirea unui nivel ridicat de comunicare”, explică fondatoarea.
Părintele poate continua acasă atunci când se joacă, cântă, spun povești sau poezii, citesc cărți în limba respectivă, urmăresc filme. Pot încuraja învățarea și dezvoltarea precoce, având în vedere că cei mici au o plasticitate a creierului care, cu timpul, există riscul de a se pierde.
Bilingvismul timpuriu este un dar pe care îl putem oferi copilului pentru toata viața. Dar, ca orice cadou, trebuie să fie adaptat destinatarului, pregătit cu creativitate și oferit cu un zâmbet.
Copiii înțeleg lumea înconjurătoare experimentând
Programul este de cinci zile pe săptămână, de luni până vineri de la 8.00 până la 18.00. Sunt maximum 14 copii la grupă, iar cadrele didactice sunt cele care stabilesc temele lunare și creează curricula. Sediul din zona Herăstrău are șase săli, iar curtea grădiniței este folosită indiferent de vreme. „Indiferent de vreme, timpul petrecut în natură este obligatoriu. Când este frig, cam două ore pe zi, dar altfel peste trei ore.”
Se alternează activitățile care țin de dezvoltarea autonomiei, cu cele artistice, de motricitate fină și globală, cu cele care țin de dezvoltarea comunicării. „Asigurarea unei atmosfere conviviale, precum și crearea unei legături de atașament securizante între copii și echipa noastră reprezintă primele elemente la care suntem atenți”, completează fondatoarea.
Dansul este unul dintre opționale fiindcă oferă copiilor posibilitatea de a da frâu liber emoțiilor. Cei mici mai fac și Aikido, Teatru, Muzică. Se poate ca într-o zi copiii să culeagă mentă, să alerge pe gazon desculți, să hrănească oi și cai, iar în alta să viziteze galerii și să admire opere de artă. Uneori pregătesc supă cremă de dovleac și crutoane din făină de secară alături de educatori, fac prăjituri fără foc, alteori se întâlnesc cu scriitori de cărți de copii.
„Copiii iubesc excursiile în care partea practică este prezentă. Avem ateliere de aranjament floral la florărie, realizarea de pâine la fabrica de pâine, activitățile în care hrănesc animalele și culeg fructe la fermă sau plantează copăcei.”
Foto principală: Dumitru Angelescu
