Articolul este al treilea din seria „Legături conștiente: ghidul părintelui” dedicată adulților care doresc să modeleze conștient dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din jurul lor. Nastasia Alexandru, specialist în învățarea socio-emoțională în cadrul organizației Teach for Romania, îți va povesti, și din papuci de mamă, și de expert, cum relația ta cu tine poate modela pozitiv evoluția copilului către autonomie și responsabilitate. Descoperă cum „Atenția dintr-un pahar cu apă” și „Compasiunea față de sine – o poveste despre noi” ne-au adus în pragul unui vast aparent sălbatic.
O lectură de 10 minute.
Ceea ce până acum mișuna pe sub nasul nostru ne-Atent, compasiunea de sine ne-a îndemânat să recunoaștem și să primim ca parte indiscutabil valoroasă a experiențelor noastre. Dar cine ar fi anticipat că sunt atât de numeroase, ba chițăitoare, ba neobișnuit de păroase? Cu solzi și pene, câțiva ochi, niște antene. Emoții stranii, de căutat în enciclopedie, la o pagină ruptă dintr-o mie. Ce facem cu ele, unde, cum și când?
Diverse teorii își asumă responsabilitatea de a explica natura emoțiilor, originea și scopul lor în viețile noastre. Din perspectiva evoluționiștilor, spre exemplu, emoțiile sunt răspunsuri adaptative care au evoluat pentru a ne ajuta să supraviețuim și să o facem cât mai bine. Emoțiile comunică în acest sens, prin senzații, de la fluturii din stomac, până la umerii frecvent încordați. Tot ce mișună are un scop, iar de nu le mai simțim prezența, este probabil pentru că am învățat să le ignorăm.
Teoriile psihologice, pe de altă parte, abordează dezvoltarea emoțiilor cu atenție la detaliile socio-emoționale. De la experiențele timpurii din copilărie până la influențele celorlalți asupra noastră ca adulți, aceste teorii evidențiază rețeaua complexă de factori ce contribuie la formarea modului în care răspundem emoțional. Stadiile dezvoltării psihosociale ale lui Erik Erikson, de exemplu, propun că emoțiile sunt componente cruciale în formarea identității și ne transformă de-a lungul vieții. În contrast, teoria atașamentului a lui Bowlby se concentrează asupra primilor ani de viață și a rolului îngrijitorilor/părinților în definirea interacțiunii noastre cu cei din jur.
Descoperirea teoretică a dinamicii emoționale reprezintă doar primul pas. Ea are nevoie să se întregească prin înțelegerea trăită, prin experiență. Astfel, ne vom simți împuterniciți să ne re-conectăm cu toate emoțiile noastre. De unde începem? Îmbrățișarea emoțiilor presupune să le recunoaștem fără judecată, să ne permitem să simțim și să deslușim mesajele pe care le transmit. Probabil cunoașteți vorba – nu există emoții rele; ce facem cu ele contează. Conectarea cu emoțiile înseamnă să recunoaștem că fiecare dintre ele, discrete sau intense, conține informații valoroase despre nevoile, dorințele și limitele noastre. Prin conștientizarea emoțiilor, definim bazele unor relații mai sănătoase cu noi înșine și ceilalți.
După cum îți amintești din articolele anterioare, munca dezvoltării socio-emoționale a copiilor începe (și continuă) cu efortul părinților să devină mai conștienți de sine. Te invit, deci, să consideri, cu o ceașcă de cafea și multă compasiune în brațe, câteva semne de întrebare:
- Ce emoții eviți sau preferi să ignori atunci când apar în tine?
- Despre ce emoții ai auzit povestindu-se „de bine” și „de rău”? (de exemplu, „Nu mai plânge, ești prea sensibilă!”)
- Care sunt cele mai provocatoare emoții pe care le simte copilul tău? (provocatoare pentru tine să le rămâi martor dintr-o zonă de Atenție și Compasiune)
Ca părinți și îngrijitori, jucăm un rol pivotal în a-i învăța pe copii să (nu) se (de)conecteze de la emoțiile lor, ceea îi împuternicește să se înțeleagă și să interacționeze cu ceilalți în mod empatic. Denumirea emoțiilor este un pas crucial în acest proces. A numi emoțiile oferă copiilor un vocabular pentru a-și exprima experiențele interioare, promovând inteligența emoțională de la o vârstă fragedă. Ce îți propun să faci:
- Vorbește despre emoțiile tale din prezent sau din trecut.
- Povestește despre cum ele erau prezente în corp și cum ai acționat în relație cu ele.*
- Împărtășește momente în care ai reușit și în care ai eșuat în a-ți gestiona emoțiile.
- Invită (adică nu obliga) copilul să vorbească despre emoțiile sale și să le localizeze în corp. Și pe cele pozitive, și pe cele negative, ba chiar și pe cele neutre.
*Alege exemple personale reale, pe care le poți repovesti cu o stare de calm. Situațiile care încă declanșează un răspuns emoțional puternic din partea ta sau în care sunt implicați cunoscuți/membrii familiei pot încărca negativ copilul.
Astfel de interacțiuni exersează abilitatea copilului de a identifica o emoție ce ar vrea să se furișeze pe sub radarul cortexului prefrontal, cum ar fi teama sau furia, dar pe care, îmbrățișându-le palmele transpirate, le putem conduce către o stare de echilibru. Ba mai mult, copilul exersează și abilitatea de a aprecia emoțiile neutre și pozitive, ceea ce încurajează acțiunile conexe.
A aborda dilema „Ce facem cu toate emoțiile?” implică o abordare reflexivă. Ce mesaje poartă aceste furtuni emoționale? Cum putem răspunde într-un mod care să se alinieze cu valorile noastre și să promoveze creșterea? Prin acceptarea emoțiilor ca pe niște ghizi, transformăm provocările în trepte către reziliență personală și relațională.
Emoțiile nu sunt evenimente arbitrare; ele au un rol. Înțelegerea scopului emoției este asemenea descifrării unui limbaj ancestral. Frica acționează ca o busolă, îndepărtându-ne de potențiale amenințări. Tristețea, asemenea unui mentor înțelept, ne ajută să procesăm pierderile și să navigăm umbrele. Bucuria ne motivează și ne apropie de cei din jur, pe când furia semnalează o încălcare a limitelor noastre. Înțelegerea acestor răspunsuri emoționale ne împuternicește să ne devenim rezilienți și să alegem cu înțelepciune.
Emoțiile intense adesea prevestesc furtuni fiindcă sunt dificil de controlat. Le numim și emoții riscante în învățarea socio-emoțională și etică. Totuși, în loc să le vedem ca obstacole de depășit, putem să le considerăm oportunități profunde pentru creștere și autodescoperire.
Gestionarea emoțiilor în astfel de situații este crucială. Reglarea emoțiilor implică stăpânirea abilităților de a înțelege, accepta și controla impulsurile noastre emoționale, pornind din miezul compasiunii față de sine. În relația copil – adult, adultul va avea întotdeauna responsabilitatea să modeleze tehnici de autoreglare în momentele furtunoase. Fie că apelează la exerciții de respirație profundă, un pahar cu apă sau mișcare, părintele pune în scenă relația pe care copilul o va avea cu emoțiile puternice.
Pentru copii, exprimarea creativă prin dans, povestiri, teatru sau desen, și timpul petrecut în natură sprijină dezvoltarea abilităților de reglare emoțională. Învățându-i că este în regulă să simtă o gamă largă de emoții și oferind căi constructive pentru exprimare, îi echipăm pentru trasee emoționale complexe.
Deși par mici, furtunile copiilor sunt zguduitoare. Minimizăm uneori trăirile copiilor explicându-le, chiar de față cu ei, ca fiind „doar” un tantrum, un răsfăț, o manipulare sau o răzvrătire – ne este oare teamă să ne conectăm cu emoția pe care ei o simt? Oare în noi, emoția aceea a fost trimisă la colț, ignorată pentru că deranja? Mă întreb și te întreb. Pentru că marea provocarea este și va fi să co-reglăm, adică să fim noi, în mijlocul furtunii, malul calm spre care copilul să se îndrepte, știind sigur că îl va atinge. Asociem misiunea co-reglării emoționale cu perioada copilăriei timpurii; în realitate, cred că vom modela și vom co-regla cu copiii noștrii până la adânci bătrâneți.
Pe măsură ce ascultăm mesajele emoțiilor, pe măsură ce ne reconectăm cu cele pe care am învățat să le reducem la tăcere, este posibil să se ivească tensiuni și o provocare – Cum gestionăm conflictele cu cei din jur? Cum facem loc pentru discuții dificile? Îți propun să ne reîntâlnim curioși în articolul următor, în cadrul căruia o să deslușim schița unui nou cuvânt cu literă mare, unul pe care preferăm să îl evităm.
Nastasia Alexandru este alumnă Teach for Romania și dezvoltă programul de formare a competențelor socio-emoționale la elevi, una dintre intervențiile strategice Teach for Romania susținute de Raiffeisen Bank.
