Studentă în anul întâi la MIT, cea mai bună universitate din lume. Cursurile le face online, din sufrageria bunicilor din Dăbuleni

Ana a vizitat campusul doar într-un tur video făcut online de un student mai mare și prin jocul Mindcraft, care a realizat o simulare specială a locului pentru acest an. Acum, campusul Anei este curtea bunicilor. 

Înainte de a începe cursurile nu ridică privirea spre Marele Dom, clădire emblematică a universității americane, ci spre un portret al mamei sale. Și își dă întâlnire cu colegi din toată lumea după fusul orar. Așa arată facultatea în 2020, anul COVID-19.

Medaliată internațional la chimie

Din septembrie și până acum, Ana Florescu-Ciobotaru a trecut deja prin trei examene serioase. A obținut punctaje foarte bune. Fata este obișnuită cu examenele și cu munca grea. 

Este fostă elevă a Liceului Internațional de Informatică din București, cel ”turcesc”, cum e cunoscut el, și are argint, aur și aur absolut la olimpiadele internaționale de chimie. Aproape că n-a simțit nicio trecere de la viața de licean la studenție.

„Este ritmul foarte alert, adică singurul lucru pe care mi-l permit este să dorm opt ore pe noapte și să mă plimb cu bicicleta cam jumătate de oră, doar atâta reușesc. În rest fac numai teme și învăț”, își rezumă ea zilele.

Asta pentru că învață pe fusul orar american, dar lumina zilei vine pe fusul de Dăbuleni.

În martie, când a primit scrisoarea de la MIT că este admisă, nu se știa cum va arăta facultatea din toamnă. Oricum, Ana era mai preocupată să se pregătească pentru olimpiada din vară.

N-a văzut ”visul american” cu ochii

Massachusetts Institute for Technology oferă în fiecare an studenților-boboci bilete de avion pentru a vizita pentru o săptămână campusul. Se numea Campus Preview Weekend. Ana era hotărâtă să refuze acest privilegiu, fiindcă avea de învățat. Doar că nici olimpiada de chimie nu a mai avut loc și nici turul campusului din localitatea Cambridge. Cel puțin nu în varianta tradițională.

„Un student cu un an mai mare și-a luat telefonul cu camera și cât l-a ținut internetul, ne-a plimbat și pe noi. N-a avut acces să intre în clădiri, că era deja pandemie, dar ne-a arătat: uite, aici este căminul nu știu care, aici este podul carea leagă Harvardul de MIT. O idee aveam și eu despre asta. S-a construit și un Minecraft cu tot campusul de la MIT”.

Studenții își fac singuri curat în laboratoare

Asemenea altor universități din SUA, MIT a decis să își aducă fizic în campus studenții din anii terminali în primul semestru și în primăvara lui 2021 să vină „the freshmen” (bobocii). Altele, Harvard, de pildă, au făcut invers: ”bobocii” încep anul și în primăvară vin ”in persona” cei din anul patru, absolvenții. 

Românca nu va intra în laboratorul de chimie în următoarele luni. Regulile sunt oricum foarte stricte și pentru cei care merg în campus. 

Studenții au cinci minute să șteargă mesele cu dezinfectant la intrare și alte cinci când pleacă. Următorii care intră în laborator fac la fel. E o gardă permanentă.

Se recomandă distanțare, fără întruniri de niciun fel, testări periodice de COVID-19. De pildă, ești obligat să fii testat în țara de origine, înainte de plecare și apoi mai ești testat în campus după șapte zile. Chiar și pentru cei din campus, cursurile rămân online, doar laboratoarele față în față, cu reguli stricte.

Sigur că, în afara campusului, facultățile nu pot supraveghea studenții și numărul de cazuri a crescut la foarte multe dintre universitățile de peste ocean. 

Foto: Lotul național de chimie, la olimpiada Tuymaada, în 2018. Ana Florescu este pe rândul de jos, ținând tricolorul

Colegi grupați după fusul orar

„Find your home under the Dome”, spun MIT-iștii. Doar că această „casă” nu mai are legătură cu vreun loc. Clasa este lumea întreagă. Astfel că Ana poate să își verifice tema la mate astăzi la patru după-amiaza cu un coleg din New York și mai pe seară să discute despre examene cu o colegă din Shanghai. Nu pot ieși la cafea împreună, dar tot e ceva.

„Ne-au grupat după fusul orar. Eu îmi bag pe fusul meu orar cam când îmi plănuiesc să îmi fac tema la matematică. Se face grafic de corespondență cine cu cine ar putea lucra împreună. Și pe mine m-au băgat într-o grupă de trei persoane. Săptămâna trecută am verificat tema mea cu cineva de la New York. E interesant și că la matematică, de exemplu, te pun să-ți scrii numele tău, dar și numele celui cu care lucrat”, explică Ana.

Toate aceste reguli țin de un cod al onoarei impus de MIT. Tot el te împiedică și să copiezi la examene. Asta dacă ai și avea ce să copiezi.

„La MIT există politica „honour code” și eu cred că aproape toți studenții respectă asta. E diferit de un an normal fără pandemie, când stai într-o sală mare și sunt supraveghetorii care te văd. Pe când acasă, știți cum e. Ipotetic, se poate ca cineva să mai deschidă cartea. Diferența este că examenele sunt făcute în așa fel încât pur și simplu nu prea ai ce să copiezi.”

Foto: Ana Florescu, medaliată cu aur la Mendeleev 

Lumea e o mare sală de clasă

Un student are voie să își aleagă maximum patru cursuri jumătate în primul an. Ana și-a luat matematică avansată, chimie organică avansată, biochimie și eseistică.

 La finalul primului an, studenții își declară specializarea principală - acel „major” – dar oficial în anul doi se bate în cuie.

Ca să își poată declara „major-ul” mai devreme, Ana și-a echivalat unele cursuri și și-a luat unele avansate. „La chimie organică mai suntem doar trei persoane de anul întâi și restul sunt de anul trei și patru. Eu sunt singura din România care a luat acest curs și mai am o colegă din Shanghai și un coleg din Thailanda, care a fost și el la internațională și a luat argint. Poate că ne știam de pe scenă, așa vag”, spune Ana. Lumea eforturilor mari e o lume mică de tot.

Ziua ei este foarte concentrată. Cursurile încep la ora 4 după-amiaza și se încheie undeva la 11.30-12.00 noaptea. 

Multe dintre cursuri sunt înregistrate și încărcate pe platformă. Apoi există sesiuni în care studenții se întâlnesc cu profesorul și acesta le răspunde la întrebări. Sunt așa numitele office hours, în care dascălii stau la dispoziția elevilor. 

Și în afară de asta, mai au întâlniri cu doctoranzii care le explică exercițiile foarte bine, ca într-un seminar.

Weekendurile și le dedică studiului intens și temelor, astfel încât să aibă săptămânile mai lejere. Uneori o dor ochii și îi lăcrimează după atâtea ore la calculator, dar nu are altă variantă. „Nu știu cum o să ajungă dioptriile după jumătate de an...”

Un copil internațional

Ana e obișnuită cu învățatul intensiv. Încearcă să își ofere timp și pentru ea. În fiecare zi, când e vreme bună, iese cu bicicletă jumătate de oră pe lângă câmpurile care dau României cunoscuții zemoși de Dăbuleni. 

Va veni și vremea când pașii o vor purta pe iarba tăiată milimetric din campusul de 67 de hectare de pe malul râului Charles, din Boston. Ana a ales să stea la bunici, în Dăbuleni, pentru că voia să nu-i distragă nimic atenția de la învățat. Și să fie și protejată de coronavirus.

Îi place satul unde și-a petrecut zece ani din copilărie. Era în clasa a V-a când s-a mutat cu familia la Minsk, Belarus, mama sa fiind diplomat. A locuit acolo până în clasa a IX-a.

Acolo a învățat rusa, avantaj care a ajutat-o la olimpiadele internaționale. „Traducerile problemelor în limba engleză nu erau extraordinare și eu știam limba rusă. Eu am câștigat olimpiada în absolut în clasa a IX-a în Belarus, adică știam și terminologia și o știu și acum destul de bine. Am întrebat dacă am voie să iau subiectele în rusă și au acceptat”, povestește Ana de-ale olimpiadelor. 

Pe lângă limba rusă pe care o vorbește fluent, i-au rămas amintire și tablourile pe care le are în fața sa zilnic, când lucrează. „Sunt realizate drept cadou cu ocazia zilelor de naștere și am pozat in atelierul pictoriței. Includ elemente specifice Belarusului pentru a ne aduce aminte.”

Mulți dintre studenții de la MIT fac și cercetare

Formulele chimice au ajutat-o să își ordoneze cu grijă fiecare pas. Îți setează un mod de organizare. 

„Dacă aș fi putut pleca în State, aș fi putut să mă bag în cercetare. Cercetare la MIT fac mulți dintre studenți. Este o facultate unde majoritatea sunt setați pe știință, dar sunt care fac și business, matematică unde nu intri în laborator. Cel mai interesant e că pentru cercetarea asta se dau și bani. Eu dacă aș intra în laborator la primăvară aș primi bani”, dezvăluie Ana, din planurile sale.

Apoi poți deveni și asistentul unui profesor, tot o activitate plătită. 

Plecarea ca oportunitate de a-și testa limitele

E greu de crezut că Ana nici nu se gândea în urmă cu un an să plece din țară. A convins-o însă entuziasmul altor colegi. „S-a întâmplat că am câștigat niște medalii de aur la olimpiade, mi-am dat seama de nivelul la care ajunsesem, fără lipsă de modestie. Ulterior, am văzut și alți colegi de liceu mai mari, care erau participanți în lot, despre care știam că aplică în SUA, cât de mult își doreau să plece.”

Nu pentru experiența străinătății, un miraj pentru mulți. Ea a simțit dorul de casă de mică, locuind cinci ani în Minsk. Ci pentru oportunitatea imensă de a-și testa capacitățile până la limită și dincolo de ea.

MIT este o universitate „pentru elite, dar nu elitistă, care primește oameni talentați indiferent de locul în care se află”. Așa sună descrierea de pe site. Dăbuleni, Shanghai, New York, nu contează. Altceva te recomandă pentru instituția care nu lipsește de ani de zile din topurile celor mai bune universități ale lumii.