O amețeală nefirească și o stare febrilă, urmate de dureri de cap foarte puternice. Roxana Goga a avut primele simptome la nici trei zile după ce Colegiul „Sf. Sava”, unde predă, a intrat în scenariul roșu și făcea deja cursuri online.
„Vinerea, m-am simțit rău, apoi sâmbătă și duminică, luni simțeam o amețeală și îmi era un pic frig. După care începând de luni am avut dureri foarte mari de cap, eram un pic debusolată, adică nu părea o gripă. Am trecut prin nu știu câte gripe de când sunt în învățământ, cred că nu exista iarnă să nu fac gripă. Dar acum era altceva”, își amintește profesoara.
Soțul ei, profesorul universitar Radu Gologan, nu a avut simptome, însă s-a izolat la domiciliu. El a fost cel care a avut grijă de ea în cele mai grele zile.
„Am trecut de cea mai grea perioadă din viața mea”
„Virusul este foarte agresiv, simțeam că nu mai pot. Am luptat cu el la modul foarte serios. Am băut foarte multe lichide, cred că am băut cel puțin 3 litri de apă și ceaiuri, am făcut gimnastica respirației. Am luat paracetamol, nurofen, teraflu și m-am simțit mai bine. Dar tot simțeam dureri mari de cap, după care aveam o amețeală și o lipsă acută de oxigen. Niciun medicament nu-și făcea efectul. Orice luam, tot aveam dureri puternice de cap”, mai arată Roxana Goga. Îi era atât de rău că nu putea să meargă nici până la baie.
Vă spun sincer că am trecut de cea mai grea perioadă din viața mea, eu așa consider. Niciodată nu mi-a fost așa de rău. Simți că te duci, nu mai poți să-ți stăpânești corpul. Azi îți este bine și a doua zi îți este mai rău, iar ai dureri de cap și amețeli.
S-a tratat acasă, cu toate că a chemat DSP-ul, care i-a spus că va trimite o ambulanță să meargă la un spital de suport COVID. Asta nu s-a mai întâmplat, așa că a mers pe mâna medicului de familie.
„M-am dus să mă testez la policlinica recomandată de medicul de familie, iar a doua zi de dimineață am primit pe mail rezultatul și am anunțat DSP-ul. Și mi-au luat un fel de interogatoriu ca să facă un fel de ancheta epidemiologică, mi-au spus că vine o ambulanță și să merg să fac o investigație. Până la urmă nu m-am mai dus și m-am tratat acasă cu tratamentul dat de medicul de familie. Am trecut pe antibiotic și am luat un complex de vitamine și s-au ameliorat durerile de cap. Și febră nu am mai avut deloc după două zile”, povestește profesoara.
Foto credit: Asociația de părinți din Colegiul „Sfântul Sava” București
„În cinci ore în școală eu îmi schimbam chiar trei măști”
A respectat toate regulile, dar s-a infectat. Și nici acum nu poate să indice exact locul în care s-a întâmplat asta.
„În școli, regulile s-au respectat exact cum a stabilit acel ordin de la minister, să purtăm mască, să nu depășim catedra - aici e mult spus să nu depășim catedra, pentru că dacă tu intri pe o ușă care este undeva în afara tututor băncilor și tu trebuie să ajungi la ea printre bănci... În principiu, când intri în sala de clasă exista un covoraș pe care te ștergeai, apoi intrai în clasă. Apoi există un dispozitiv cu dezinfectant. Copiii sunt în bănci cu măști. Tu, ca profesor, la fel, porți mască. Dar îmi e greu să cred că noi suntem protejați de masca aceea sută la sută”, spune Roxana Goga.
Profesoara spune că în condiții de pandemie, până și să scoți un copil la tablă devine un stres. Dar când mergea fizic la școală, ea a făcut asta pentru a-i implica pe elevi și a da un dinamism orei oricum mai scurte.
Dacă stăteam 5 ore în școală eu îmi schimbam chiar trei măști pentru că simțeam că transpir. Eu am încercat să fac și un dialog cu copiii, să-i scot și la tablă. Am niște tipuri de exerciții la matematică pe care le lucrăm la tablă. Recunosc că am avut emoții în a-i scoate la tablă, deși am înțeles că recomandarea era să nu-i scoți la tablă. Dar ei capătă altfel de încredere și înțeleg mult mai bine când întrebările sunt face to face.
Oricum ar fi, Roxanei Goga îi este greu să identifice locul în care s-a infectat. „Nu pot să spun: efectiv m-am infectat acolo. De exemplu, în timp ce predai, vorbești foarte mult și simți nevoia să bei apă. Eu mi-am scos masca, mi-am scos apa din geantă și am băut apă. A durat două minute, nu pot să zic că m-am infectat în două minute. Eu am purtat mască permanent în mijloacele de transport în comun, dar când am coborât și n-am mai putut să respir mi-am dat masca jos”, a mai spus profesoara de matematică.
„Noi suntem carne de tun, nu avem protecție serioasă”
Perioada asta a făcut-o însă să se gândească mai bine dacă într-adevăr masca este o barieră imbatabilă. E clar că nu. Ea a purtat mască în permanență și tot s-a infectat. Crede că profesorii ar trebui să poarte măști cu un grad mai ridicat de protecție când sunt la școală.
„Cred că profesorii trebuie să fie foarte, foarte atenți și să-și procure o mască un pic mai puternică, mai serioasă decât cea pe care am purtat-o eu, care era din aceea sanitară. Trebuie o protecție mai sporită. Noi suntem carne de tun, nu avem protecție serioasă. La „Sf.Sava”, de exemplu, s-au dat viziere, dar nu știu cât te pot proteja. Însă în momentul în care tu vorbești 50 de minute, trebuie să te aerisești pentru că te uzi de la vaporii de apă”, spune profesoara.
Acum, se simte mult mai bine, însă are momente în care simte că nu poate respira bine și iese în curtea casei, în aer liber. „Obosesc cum nu oboseam eu deloc”, spune Roxana Goga.
În tot acest timp, a primit foarte multe mesaje de la elevii ei care i-au urat toate cele bune.
Mi-au lipsit elevii, am primit mesaje extraordinare din partea lor, chiar și cei cu care am început anul acesta mi-au trimis o mulțime de mesaje. M-au impresionat. Mi-au dat lacrimile că nu pot fi cu ei.
