„S-au luat voturile și ne-au uitat”, spun oamenii din Tufanu cu Icoana, din Mălureni, Argeș, la un an după ce frenezia electorală s-a stins. Nu au drum, canalizare, nici măcar o balustradă promisă de un an în curtea școlii. În plus, centrala nu face față la toată clădirea, așa că se așteaptă să aibă din nou clasele reci.
- Tufanu este o comunitate cu peste o mie de oameni, 700 cu drept de vot, care până în 2024 n-au avut școală gimnazială în sat și copiii de la a cincea în sus trebuiau să meargă printr-o pădure, peste un deal, până la școală. 7 kilometri dus-întors.
Prima zi
„M-am tuns”, anunță Daniel, care a venit de mână cu verișoara lui Miranda la școală. Își trece mâna prin părul proaspăt aranjat cu fixativ. Toți ochii din curtea plină se uită spre șirul de profesori din fața lor, fețe cunoscute, dar și fețe noi. Zeci de mii de colegi de-ai acestora se adunau pe la aceeași oră în Piața Victoriei din București, de unde aveau să plece în marș spre Cotroceni, nemulțumiți de măsurile de austeritate - creșterea normei didactice de la 18 la 20 de ore, comasarea a peste 500 de școli, număr mai mare de elevi la clasă.
„N-am făcut nicio grevă. Dacă noi nu-i ajutăm, pe ei cine-i ajută?”, se întreabă retoric Alexandra Stâlpeanu, una dintre învățătoarele care e în al doilea an acolo. E bucuroasă că jumătate din clasa ei știe bine alfabetul. „E o mare realizare pentru acest mediu. Ei chiar sunt uitați de lume acolo”, spune ea.
„Văzând la început de an figuri noi, eu stând mai mult în interior, când m-au văzut au început să plângă, au crezut că eu nu o să mai fiu profesorul lor.” - Alexandra Stâlpeanu
Educatoarea Ana Maria Popescu nu mai are brațe să răspundă la toate cererile de îmbrățișări. E al doilea an aici și fiindcă a văzut ce nerăbdător era băiatul ei să meargă în clasa pregătitoare, s-a gândit să nu strice bucuria primei zile de școală nici copiilor de la Tufanu boicotând începutul de an. Dar nemulțumiri are și ea. Face o oră jumătate pe navetă, de la Câmpulung. „La câți bani dau pe navetă și cum ne decontează, sunt mai importanți copiii și meseria pe care o fac…” Visul Ana Mariei este să îi ducă pe copiii ei de grădiniță anul ăsta într-o excursie, „să mai vadă și altceva”. „Nu știu cum, dar asta îmi doresc…”
Un coleg învățător a venit pentru prima dată aici că a rămas fără post la școala la care era. Un altul a venit de la muncă din Spania ca să completeze toată nevoia de cadre didactice.
230 de copii de grădiniță și școală are cătunul din Argeș, și nevoie de profesori. Azi, toți sunt navetiști, transport public nu există, așa că vin cu mașini personale prin drumul de 4 kilometri cu gropi, prin pădure, pe care pot înainta cu maximum 20 de kilometri pe oră.
„Aici sunt sute de copii și prin alte părți sunt școli care nu au copii. Le desființează”, își susține pledoaria un tată, indicând spre balustrada pe care o așteptau cu toții de un an. Le e teamă că elevii ar putea cădea. Când a fost turnată platforma de ciment pentru a amplasa containerele pentru grădiniță, s-a făcut o diferență de nivel și e nevoie de o balustradă pentru siguranță.
Promisiunile
În urmă cu un an, pe 9 septembrie 2024, aici veneau în fața oamenilor ministra Justiției de atunci Alina Gorghiu, prefectul Lucian-Dragoș Predescu și Radu Perianu, candidat pentru Camera Deputaților, toți de la PNL, inspectoarea școlară adjunctă Cătălina Dumitrașcu. „Ne vedem la anul”, le-a spus Gorghiu oamenilor care erau cu sutele în curtea școlii. Nu s-au mai văzut.
În 2025 au venit profesorii care au renunțat la proteste ca să nu strice bucuria copiilor și directoarea școlii Antoaneta Tudorache care a ținut să le reamintească părinților să comunice cu copiii lor, să le spună cât de importantă e școala. Discuția din curtea școlii a mers însă către celelalte nevoi ale oamenilor.
-Dacă nu fac centrala, la iarnă copiii nu mai merg la școală!
-Și azi i-am spus primarului despre…, spune directoarea.
-Primarul doar nu dă din buzunarul lui…
-Dacă nu mai sunt bani în buget, de unde să dea? De ce crezi că țara asta a făcut atâtea măsuri și a comasat școli? De unde bani? Nu mai sunt bani!
„În campanie vine toată lumea. Haideți acolo la Păuleasca, că acolo obținem 4-500 de voturi, că așa era. S-au luat, ne-au părăsit”, spune Ion Tincă, omul de serviciu al școlii care se și oferă voluntar să toarne el o alee în curtea școlii „dacă îmi dă doi saci de ciment”.
1/8
