Laboratorul de gogoși - lecții de știință pentru copiii dintr-un sat din Argeș

Laboratorul de gogoși - lecții de știință pentru copiii dintr-un sat din Argeș

Într-un sat din Argeș, chiar înainte să înceapă oficial școala, copiii s-au întors în bănci. Doar că în locul caietelor și manualelor, aceștia au stat la mese acoperite cu mușama, pregătiți cu sucitoare și aluat să afle toate secretele pregătirii gogoșilor. Fundațiile comunitare din toată țara au organizat vara asta 33 de școli de vară ca să aducă științele mai aproape de copii. 

19.09.2025

de Iosif Matei

Holurile zugrăvite în dungi verzi și albe ale Școlii Gimnaziale nr. 1 Corbeni, Argeș, răsună de pașii și vocile subțiri ale copiilor veniți din toată comuna. E marți, 2 septembrie, și în școală e agitația firească a unei noi zile cu activități. Doar că cei mici nu sunt aici doar să se joace sau să socializeze, nici pentru a recapitula materiile de școală, ci pentru a învăța știința într-un mod neașteptat: făcând gogoși.

Din spatele sălii de clasă, un băiețel întreabă nerăbdător:

 – Ce vom face astăzi?

 – Astăzi vom face gastronomie și știință, îi răspunde una dintre coordonatoare.

Atelierul cu gogoși face parte din programul Școlilor de Vară STEAM, organizat de Federația Fundațiilor Comunitare din România (FFCR), anul acesta la a doua ediție. Practic, organizatorii aduc în sate și orașe mici ateliere în care copiii învață știință, tehnologie, inginerie, artă și matematică, dar altfel decât la clasă: prin joacă și experimente practice.

„În aceste comunități vin profesori și mentori care au experiență și știu să predea într-un mod interactiv. Dorința noastră de viitor este ca ceea ce facem acum să lase o urmă durabilă, fie prin infrastructură, fie prin transferul de know-how către comunități”, spune Sonia Constantin, Manager de Comunicare la Federația Fundațiile Comunitare din România.

  • Peste 1.500 de copii din 33 de comunități și 15 județe au participat anul acesta la programul organizat de FFCR. Fundațiile comunitare locale organizează aceste școli de vară sprijinite de mentori și parteneri din comunitățile respective, care fac parte și din Fondul Științescu.

În acest an, Fundația Comunitară Vâlcea, a organizat patru școli de vară, față de anul precedent, dintre care una chiar aici, la Corbeni. „Am mers pe principiul dublu sau nimic”, spune Isabella, grant manager la Fundația Comunitară Vâlcea și coordonatoare a Școlii de Vară de la Corbeni.

***

Este aproape ora 10 dimineața la Corbeni. Cum urci scările Școlii Gimnaziale nr. 1, te întâmpină un panou alb, lat de aproape un metru și jumătate, pe care e scris de mână „Omul nu poate deveni om decât dacă este educat.”

Pe holul de la etaj miroase a lavabilă proaspătă. Termopanele larg deschise lasă aerul dimineții să intre. Merg până la capătul coridorului alături de câțiva coordonatori ai școlii de vară, iar din fiecare sală cu ușile deschise, se văd femeile de serviciu care fac ultimele pregătiri.

Dana Margarita, fostă educatoare, azi la pensie, dar încă implicată în viața școlii, îmi povestește din istoria locului. „Pe vremuri, veneau toți copiii din satele din jur. Era și liceu, dar după ce l-au desființat, școala a rămas doar cu clasele primare și gimnaziale”, spune ea. Școala are astăzi în jur de 600 de elevi. 

Înainte ca activitățile să înceapă, luăm la pas etajul școlii. Una dintre ele, cu pereții zugrăviți în verde crud, au câteva calculatoare noi, iar o altă sală are o tablă inteligentă care promite lecții diferite față de cele de altădată.

În clasa unde urma să se desfășoare atelierul de gastronomie, Axenia Rădulescu, profesor la Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea și doctor în inginerie alimentară și Gabriela Solomon, director de programe la Fundația Comunitară Vâlcea, îi întâmpinau pe copii.

Primul pas din sala de clasă-bucătărie: toți copiii trebuie să meargă să-și spele mâinile. După ce s-au întors în clasă, și-au pus șorțurile și bonetele și s-au așezat la mesele verzi și roșii, acoperite cu mușama. Sucitoarele îi așteptau pregătite pentru lucru.

La atelier participă până în 50 de copii, între 7 și 14 ani. Cei mai mulți însă urmează să înceapă clasa întâi. Unii se cunosc deja și se așază împreună.

Astfel de ateliere nu sunt noi pentru copii, deoarece fosta educatoare Dana Margarita a mai pregătit împreună cu ei fursecuri și alte bunătăți în trecut.

„Scopul acestei activități este să arătăm că toate științele au legătură cu activitățile noastre zilnice din bucătărie. Sunt convinsă că știți deja că noțiunile pe care le-ați învățat la matematică se pot folosi practic. Îmi poate spune cineva un exemplu despre cum folosim matematica în bucătărie?”, i-a întrebat Axenia. 

„Cântărirea!”, ridică repede mâna un copil și răspunde.

Educatoarea le-a explicat cât de important este să cântărească corect ingredientele pentru orice fel de mâncare. Le-a vorbit și despre măsurarea lichidelor, despre instrumentele folosite în bucătărie și despre unitățile de măsură la care trebuie să fim atenți atunci când lucrăm cu ele. 

Chimia dintr-o rețetă

Aluatul pentru gogoși a fost pregătit de Axenia înainte de începerea atelierului. L-a întins pe o masă și tăiat în bucăți, câte una pentru fiecare echipă. În prima etapă, le-a arătat cum se întinde aluatul și cum se decupează gogoșile cu ajutorul unui pahar. Apoi cercurile de aluat trebuiau așezate cu grijă să se odihnească puțin, înainte de prăjit.

„Trebuie să punem puțină făină, nu în exces, pentru că altfel aluatul va deveni prea greu. Avem nevoie de un aluat elastic. Puțina făină ajută aluatul să nu se lipească de masă și face mai ușoară întinderea și modelarea lui”, le explică mentorul. 

Prin rotație, fiecare copil întindea aluatul de două ori cu sucitorul, apoi îl dădea următorului coleg, iar procesul continua până când aluatul era gata pentru a fi decupat și pus în tavă. Râsetele lor deja umpleau încăperea, pe măsură ce alternau între întins și decupat aluatul. 

1/4
1/4
2/4
2/4
3/4
3/4
4/4
4/4

Momentul mult așteptat a venit: primele gogoși erau pregătite să-și primească baia de ulei și apoi pudra de zahăr. Copiii și-au lăsat șorțurile, s-au curățat de făină, iar în timp ce aproape 200 de gogoși se prăjeau, Axenia Rădulescu i-a invitat la o nouă sesiune teoretică:

„Din ce este făcut aluatul?”, îi întreabă. 

„Făină”, „lapte”, „ouă”, „zahăr”, „ulei”, licitează copiii. Și s-au întors la gramaj. „Pentru o porție de aluat, la fiecare echipă am folosit 1 kg de făină, 500 ml de lapte și 5–6 ouă, astfel încât să iasă pufos. Am mai adăugat și 8 linguri cu vârf de zahăr”, le-a spus Axenia. 

Lecția neconvențională de chimie continuă cu rolul drojdiei în creșterea aluatului:

„Știați că drojdiile sunt microorganisme? Ele au viață și fac o treabă importantă în gogoși. Amidonul din făină este un polizaharid, iar drojdia îl descompune în molecule mai mici. Imaginați-vă un lanț: drojdia rupe lanțul mare de amidon în bucăți mai mici, iar în urma acestui proces se formează dioxid de carbon, care face aluatul pufos.”

„Ce este dioxidul de carbon?”, întreabă cei mici. „Noi toți producem dioxid de carbon când respirăm, pentru că aerul pe care îl inspirăm conține oxigen. Oxigenul intră în organism și are loc o reacție de oxidare sau ardere”.

 – Ce se întâmplă cu lemnul pe care-l pui în foc?

– Arde!, spun copiii. 

 – Dar dacă focul nu are aer, mai are loc arderea?

– Se stinge!

 – Exact, și aici are loc o reacție de oxidare.

De ce se umflă gogoșile

„Drojdia produce gaz, iar aluatul elastic, împreună cu căldura uleiului, face ca gazul să rămână prins în interior. De aceea, aluatul se umflă și capătă forma unui balon. Dioxidul de carbon rămâne în interior pentru că aluatul este elastic, la fel cum se umflă un balon cu aer. Așa se umflă și gogoșile”, află copiii știința din spatele gogoloaielor delicioase. Pe care la final le-au savurat - fiecare câte două bucăți.

„Mi-a plăcut că am făcut toți gogoșile împreună și nimeni nu a renunțat”, mi-a spus Alex, un băiețel de clasa a V-a, la final. La o masă din mijlocul clasei, trei colege Teodora, Maria și Ioana, au spus că le-a plăcut pentru că au lucrat împreună ca o echipă.

Surpriza zilei a avut loc la final, în curtea școlii, unde îi aștepta mentorul Gabriela Solomon pentru ultima activitate a zilei. 

Au putut să vadă o rachetă simplă și li s-a explicat fiecare componentă și principiul de funcționare. Împărțiți pe rânduri, în fete și băieți, fiecare copil a avut ocazia să propulseze racheta până la cer. „La mulți ani 2026!”, a strigat un băiețel. 

Iosif Matei

reporter

Sunt student în anul trei deja la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Sunt pasionat de film, de haine și de scris. 

CUVINTE-CHEIE

stiintescu corbeni ateliere scoala de vara fundatia comunitara vilcea