
Sunt student în anul trei deja la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Sunt pasionat de film, de haine și de scris.

Dorul, acest cuvânt despre care poate am auzit de multe ori că este intraductibil în alte limbi, că este unic României. La fel ca și jalea.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Pentru că dedicăm luna iunie ultimului clopoțel, am făcut echipă cu patru adolescenți în ultimul an de liceu, care își vor fotografia și intervieva prietenii de generație. Aceasta este ultima poveste din serie.