Adolescenta din Chile care luptă pentru educația fetelor și mediu. Ce i-a răspuns lui Hillary Clinton la o dezbatere

„O mulțime de persoane din Chile încă nu au acces la internet”, a spus Julieta Martínez, 19 ani, pe scena de la Climate Change Summit din București, în prima săptămână din octombrie. I-a luat 17 ore, cu tot cu escală, să ajungă în România. „Tot ce se întâmplă în Capitală (Santiago, n.r.) rămâne în Capitală”, a continuat ea. În fața unei săli pline a Teatrului Odeon, Julieta a vorbit despre importanța educației fetelor, pentru ca într-o zi să ajungă să se implice și ele în găsirea soluțiilor pentru criza climatică. 

După ce și-a încheiat discursul, adolescenta a primit o provocare din partea organizatorilor: Ce mesaj ar vrea să-i transmită Julietei de la 30 de ani? Cu ochii spre una dintre camerele de filmat, tânăra a spus câteva cuvinte pentru ea, cea din viitor: „Sper că nu ești implicată în politică (...) Ce mai face grupul Tremendas? Sper că toată lumea e foarte bine. Ai făcut treabă bună la admiterea la facultate?”. Și i-au dat lacrimile. 

Cu doar un an în urmă, Julieta avea o discuție cu Hillary Clinton, fost secretar de stat al SUA, despre accesul fetelor la educație. Se întâmpla pe o scenă din Paris, la un forum al Organizației Națiunilor Unite (ONU). „Julieta, ce crezi despre progresul pe care l-am făcut până acum?”, a întrebat-o atunci Hillary Clinton. „Există fete care se luptă în fiecare zi pentru drepturile lor, pentru justiție socială și demnitate. Dar nu le vedem, pentru că nu au spațiul și instrumentele necesare”, a spus adolescenta. 

În ultimii ani, tânăra a participat ca speaker la diverse evenimente internaționale, cum ar fi COP26, conferința ONU pe schimbări climatice de anul trecut. Adolescenta a explicat, însă, în mai multe interviuri că nu-i place să fie comparată cu activista suedeză Greta Thunberg, de aceeași vârstă. 

Totul s-a schimbat când și-a vizitat bunicii din Patagonia

Julieta avea vreo 10 ani prima dată când a mers la o manifestație. Au dus-o părinții la un protest pentru accesul la pompele de insulină, căci ea e diabetică. Erau foarte scumpe în Chile, în 2013, a povestit tânăra pentru Școala 9, și ne-a arătat un mic dispozitiv alb ascuns de cămașă, care înlocuiește injecțiile când trebuie să-și regleze nivelul glicemiei. 

„Părinții mei erau foarte stresați, pentru că voiau să-mi ofere o viață de calitate. Am ieșit pentru cei de vârsta mea, care nu și-ar fi putut permite să o cumpere”, a mai explicat ea. „Atunci am prins gustul și am văzut cum e să se adune mai mulți oameni, cât de puternic era să mergi cu ei pe acele străzi pentru un obiectiv comun”. 

În special de la mama ei a învățat să fie activă în societatea în care trăiește, să-i ajute pe cei din jur. Mama ei, născută în Patagonia, a luat-o de mică la conferințe despre inovare în comunități vulnerabile, de pildă pentru persoane LGBTQ+ sau pentru oameni cu dizabilități. 

La bunici, în Patagonia, regiune administrată și de Chile, și de Argentina, Julieta a descoperit munți rupți din basme. „Nici nu pot să exprim cât e de frumos, plin de natură”, a spus ea. Dar pe la 14 ani a văzut dincolo de aceste peisaje. „Apa și aerul sunt poluate, copiii se intoxică, leșină la școală. Când am aflat despre asta (de la familie și din comunitate, n.r.), a fost un șoc”, a mai explicat adolescenta. 

„Dacă nu există, ar trebui să creez eu un spațiu sigur pentru tinere”

Atunci, a început să citească despre activismul de mediu. Voia să fie una dintre tinerele care schimbă ceva în țara ei, însă colegii și profesorii nu o luau în serios. A trecut prin bullying din partea celor de vârsta ei din cauza convingerilor că e nevoie de mai multă implicare ca să combată problemele mediului. În școală se simțea singură, iar pe unica ei prietenă de acolo n-o interesa activismul. 

A găsit o soluție: a căutat în țara ei ONG-uri pentru drepturile femeilor, dar a fost dezamăgită să afle că persoanele cu care lucrau acestea aveau peste 25 de ani. „Eu aveam 14. Mă întrebam dacă trebuie să aștept să împlinesc 25. Dacă nu există, ar trebui să creez eu un spațiu sigur pentru tinere, astfel încât să ia legătura unele cu altele și să se gândească la soluții de care are nevoie lumea”, s-a gândit atunci Julieta. Pe ea o frământa în primul rând cum pot contribui adolescentele la lupta împotriva schimbărilor climatice. 

Julieta, după discursul de la Climate Change Summit, din București  Fotografie: Eli Driu 

Platforma Tremendas (grozave, tradus din spaniolă, n.r.) a pornit-o cu trei prietene, în 2019. Apoi, la  conferințele la care mama ei a continuat să o aducă a mai cunoscut adolescente pe care le-a invitat să se alăture proiectului. Treptat, s-a format o comunitate de 20 de fete. 

„Uneori, copiii nu ajung la școală din cauza inundațiilor”

Julieta este a doua generație din familia ei care merge la universitate, ceea ce „e extraordinar”. Își dorește să studieze antropologia și să înțeleagă mai bine nevoile oamenilor. (Examenul de admitere la facultate a avut loc la scurt timp după conferința din București). Engleza ei este „decentă”, pentru că a studiat într-o școală privată, a explicat ea. Elevii care învață în școli publice n-au aceleași oportunități, cu atât mai puțin cei din rural. „La sat sunt școli și cu numai 6 sau 10 copii. Uneori, ei nu ajung la școală din cauza inundațiilor”, a povestit ea. Știe despre asta pentru că a fost pe teren, să vadă ce e dincolo de statistici. „De asta, am vrut să le arăt tuturor că educația fetelor – și mai dezavantajate decât băieții într-o societate patriarhală – e o soluție pentru climă. Nu doar salvezi Planeta, ci salvezi vieți”, a mai explicat Julieta.  

Chile, dictatură militară până în 1990, acum republică prezidențială, se află într-un dezechilibru climatic. În 2019, BBC scria despre inundațiile de aici, iar în 2021, Reuters vorbea despre seceta din aceeași țară. În România, 60% dintre tinerii între 15 și 24 de ani sunt pesimiști când se gândesc la schimbările climatice, potrivit unui studiu al Social Innovation Solutions. 

Julieta a dezvoltat platforma Tremendas în urma unor cursuri de social media care au învățat-o să promoveze activitatea mai bine pe Instagram și Tik Tok. Acum fac parte din comunitate peste 1.500 de fete din 18 țări din America de Sud și Caraibe care vor să se facă auzite. Julieta a primit mesaje nu doar de la adolescente hotărâte să se implice în schimbări sociale, ci și de la mame care căutau un astfel de grup pentru fiicele lor. 

Cea mai importantă activitate e cea la firul ierbii, și anume să lucreze cu eleve și elevi chiar în școli. Îi învață cum să devină activiști de mediu, dar și cum să susțină egalitatea de șanse între femei și bărbați - pentru că adolescentele educate chiar pot ajunge să găsească soluții la probleme globale, a explicat Julieta.   

„Un coleg de clasă mi-a spus la un moment dat că, dacă ar avea o companie mare, bineînțeles că ar angaja mai multe femei, pentru că e mai ieftin să închei contract cu ele”, ne-a mai povestit Julieta. 

„Am tot auzit comentarii că fac asta ca să fiu în lumina reflectoarelor și că nu știu nimic despre muncă”

Adolescenta a reușit să se împartă între călătorii pentru conferințe și școală, însă n-a fost ușor. În cele două zile petrecute în București s-a gândit permanent la examenul de admitere. 

Pentru cauza ei – a înființat și un ONG – lucrează cam patru ore pe zi, iar asta implică și ședințe sau discuții despre cum vor gestiona fondurile pentru un anumit proiect. 

Odată ce grupul Tremendas a crescut, au venit și invitații din partea presei. Prima dată când a fost la un post de televiziune cunoscut din Chile, s-a pregătit cu două săptămâni înainte, entuziasmată că va vorbi despre activitatea ei. Însă a avut o mare dezamăgire. „Prima întrebare a fost: «Din moment ce ești așa implicată în activism, ai timp de iubiți? Ți-ar plăcea să ai copii în viitor?» Am înghețat. Femeile sunt învățate să zâmbească în astfel de situații. M-am întrebat apoi de ce am zâmbit și nu am reacționat”. Abia la finalul emisiunii au lăsat-o să-și prezinte proiectele. 

Generațiile mai în vârstă îi privesc cu scepticism pe tinerii ca ea, ne-a mai spus Julieta. „Am tot auzit comentarii că fac asta ca să fiu în lumina reflectoarelor și că nu știu nimic despre muncă”. I se pare, de fapt, iresponsabil să ignore ce se întâmplă în jur: „Acum avem acces la atâtea informații… Tinerii sunt conectați la toate problemele nu pentru că vor, ci pentru că se tem de viitor”.