Ce se întâmplă când organizațiile mici testează idei noi. Lecțiile unei Academii Start ONG

• Articol susținut de Asociația Act for Tomorrow și Kaufland Romania 

Adunați în cerc într-o sală de conferință unde pe geam se zărește biserica reformată din Hărman, Brașov, în jur de 20 de oameni se prezintă pe modelul nume-de unde sunt-cu ce am venit până aici. Împreună fac o hartă expandată pe toată țara: Neamț, Iași, Bacău, Cluj, Brașov, București și se bifează toate mijloacele de transport - avion, tren, mașină și pe jos, cu oftatul de rigoare legat de traficul de pe Valea Prahovei. 

Cafeaua și exercițiul de warm-up încep să învioreze audiența pe care o așteaptă o zi lungă. Sunt reprezentanții a 15 organizații mici, finaliste în primul apel special din 2026 al programului START ONG, lansat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow. Din 15 în 15 minute, își vor prezenta în fața unui juriu proiectele prin care speră să plece acasă cu o finanțare de 10.000 de euro și să aducă o schimbare în comunitățile lor. 

Cele 15 organizații au fost alese din aproape 90 care au participat la apelul special cu tema „The Power of Responsibility” care aduce în prim plan responsabilitatea prezentului ca punct de plecare pentru schimbările de mâine, pune accent pe idei pilot, abordări noi și proiecte care pot deveni modele de intervenție în educație, mediu, sănătate, incluziune, participare civică, cultură sau spațiul digital. 

„Mi-aș dori ca la finalul sesiunilor să puteți să dați un pas în spate, să vă uitați la cine sunteți și ce ați realizat și să fiți mândri de voi”, le spune Andrei Coșuleanu, președintele organizației Act for Tomorrow care în ultimii șapte ani, prin programul Start ONG, a sprijinit 750 de organizații mici, cu o investiție de peste 3,5 milioane EURO. 

„De foarte multe ori, organizațiile mici au fost lăsate uitării din punctul de vedere al finanțării, au foarte greu acces la a relaționa cu mediul privat, iar la finanțări nerambursabile nu au nicio șansă din cauza lipsei experienței și echipelor foarte mici”, explică Andrei. 

Așa s-a născut Start ONG în 2019, care le-a oferit pe lângă susținere financiară și sprijin să își crească proiectele, să le facă sustenabile și să comunice mai bine. 

Pe lângă apelurile lunare de finanțare, START ONG a dezvoltat și apeluri speciale, prin care organizațiile mici sunt invitate să propună proiecte mai complexe, să testeze soluții noi și să transforme ideile locale în modele care pot fi duse mai departe. Concurența a fost mare anul ăsta. S-au înscris în jur de 90 de organizații pentru cele 10 locuri din prima rundă. 

„Ei trec prin trei etape. Prima este aplicația în care definesc ideea, apoi, în a doua etapă este detaliat proiectul, bugetul și planul de comunicare. Am încercat să-i stimulăm să gândească outside the box, atât din punctul de vedere al activităților pe care le fac, cât și al comunicării, pentru a avea o perspectivă mai futuristă”, explică Andrei Coșuleanu. 

Apoi urmează această a treia etapă, în care cei 15 finaliști își prezintă proiectul într-un pitch de 5 minute. „Ei sunt de obicei organizația și persoana. Apoi, de multe ori ei pornesc de la niște probleme ale lor din comunitate. Sunt organizațiile mici, cu suflet mare și pasiune care vorbesc mult. Așa că e o provocare să fie mai structurați în discurs”, crede președintele Act for Tomorrow care are deja 20 de ani de experiență în sectorul ONG. Înțelege nevoile celor la început de drum. „Ei sunt liderii locali care pot ajunge la beneficiari într-un mod sustenabil. Dacă vine cineva din exterior și face un proiect local mic, în spatele lui nu rămâne aproape nimeni niciodată, nu așa cum se întâmplă atunci când se dedică total acești lideri locali.”

În total, în fiecare an oferă granturi de 600.000 de euro în total care ajung la 150 de organizații, dar se înscriu de obicei de patru ori mai multe. ONG-urile primesc pe lângă susținere financiară și cursuri de financiar, fundraising, sustenabilitatea organizațiilor, leadership. 

„Când ești mic, faci multe lucruri. Dar de fapt sunt atât de mulți oameni care și-ar dori să te ajute, să se implice în comunitatea mică pe care o ai. Dacă nu ai viziunea asta, dacă tu continui să le faci pe toate, te plafonezi în zona de execuție. Ăsta este un lucrul pe care încercăm să-l evităm.”

Astăzi, pe unde merge în țară, Andrei dă de câte un proiect finanțat de Start ONG: „în Bacău, orașul cu cele mai multe picturi murale plecate din Start ONG și cu prima pictură murală Braille din lume, primul traseu montan al persoanelor cu dizabilități, prima caravană de tineret, un van pentru copiii din mediul rural din Constanța unde să se joace Xbox și Playstation, prima platformă care ne ajută să recunoaștem imaginile și deepfake-urile, primul laborator de economie circulară pentru copii, proiectul Sânziana în care femeile au învățat să-și palpeze sânii pe un mulaj special, digital”, dă câteva exemple. 

„Ceea ce am spus mereu este că Start ONG nu va fi niciodată despre ownership-ul unor idei de proiecte, va fi despre shared ideas, cât mai mult să dăm mai departe. Sunt ca niște proiecte pilot, le putem spune, care pot fi transpuse într-o strategie națională și ar avea un impact uriaș.”

„O recompensă care nu se poate simți din birou sau din cifre”

Act for Tomorrow a venit cu cunoașterea domeniului și implementarea, Kaufland l-a finanțat. Katharina Scheidereiter este manager pe Corporate Social Responsibility (CSR) la Kaufland România și spune că ideea de a da înapoi în societate e „parte din cultura, ADN-ul” Kaufland. 

Sprijinul lor merge spre cinci domenii: educație, protecția mediului, proiecte sociale, sport, sănătate și cultură. Aici investesc bugetul constituit din redirecționarea fiscală. 

Fiind aproape de organizații constant în toți acești ani, a văzut cum după pandemie s-a schimbat ecosistemul nevoilor. „Brusc au revenit în atenție multe proiecte sociale, sărăcie, faptul că în continuare sunt copii în România care se culcă flămânzi sau nu au încălțăminte ca să se ducă la școală. Încercăm tot timpul să acoperim cât mai mult din toate domeniile astea”. Katharina spune că și-ar dori ca pe măsură ce investesc în proiecte sociale, să nu mai fie nevoie să investească, acele probleme să se rezolve. „Nu suntem încă acolo”, spune ea, dar are și motive să continue.   

„Îmi dă putere în munca mea când mă duc în vizite de proiecte pe teren și văd oameni care sunt acolo implicați și văd efectele pozitive asupra vieților lor. Adică asta este o recompensă care nu se poate simți din birou sau din cifre.”

***

„Cum veți face asta concret?”

„Nu mai este nimeni cu o idee de acest fel, ați verificat?”

„Asta nu i-ar face pe copii, din contră, să stea mai mult în online?”

Katharina e și în juriu și nu le face viața ușoară participanților cu întrebările ei. La final nu îi lasă însă să plece fără un zâmbet. 

După șase ore de prezentări, deliberarea e grea. Sunt calcule de punctaj, discuții. Dar câștigătorul se detașează clar - platforma ParentEase. 

Cum împarți un psiholog de spital la 40 de familii? 

Anamaria Pasat este psihologă și are formare în psiho-oncologie. A fost pe secțiile de oncologie și hematologie pediatrică, atât la Spitalul „Sfânta Maria” din Iași, cât și la Institutul Clinic Fundeni și a colaborat și cu Asociația Magic, o organizație non-guvernamentală care ajută copiii grav bolnavi și familiile acestora. Experiența asta de lucru a făcut-o să-și dea seama că vrea să facă „ceva mai mult pentru familii”, să-și „multiplice munca”.  

Așa i-a venit ideea ParentEase, o platformă gratuită pentru părinții internați cu copii în spitalele de pediatrie, dezvoltată prin asociația sa - Instincted. Din resursele gratuite disponibile în platformă, verificate anterior de psihologi, părinții vor putea afla despre „cum să gestioneze mai bine situațiile medicale, cum să-i pregătească pe copii înainte de intervenții, cum să le comunice diagnosticul, cum să vorbească cu copiii de acasă”, după cum explică fondatoarea. 

ParentEase a fost gândită cu două componente: platforma disponibilă gratuit în toate spitalele și componenta de psihologi voluntari care să poată să meargă să consilieze familiile internate.

În spitalele din România, explică ea, nu avem suficienți psihologi, iar părinții „se simt copleșiți sau pur și simplu nu știu cum să gestioneze corect situațiile. De foarte multe ori auzeam: «mai bine poate să nu-i spun nimic, că poate așa nu-l stresez sau nu-l traumatizez», când de fapt copilul în spital, fiind pacient, înțelege și simte tot”.   

Adesea, psihologii sunt pe secțiile unde diagnosticele sunt mai grele, așa cum e oncologia pediatrică. Dar nevoia de sprijin psihologic, spune ea, se simte pe orice secție.

Iar când un specialist pleacă din spital, explică Anamaria, ia și experiența pe care a acumulat-o cu el. Acolo „rămâne un loc gol”. 

„Mă gândeam că eu într-o zi plec din spital, ce fac cu toată experiența acumulată? Ce fac cu toate răspunsurile pe care le-am oferit și poate puteau fi oferite și altor familii? Când ești un singur psiholog și sunt 40 de familii pe secție, nici nu știi cum să te împarți uneori ca să ajungi la toată lumea. Pe lângă asta, nici nu știi cine are mai mare nevoie într-o zi, pentru că nu ai capacitate fizică să discuți cu toată lumea. O astfel de platformă, măcar un pic, atinge vârful aisbergului când vine vorba de consilierea psihologică.”

Un Roblox educativ 

Vlad Sfântcu are 20 de ani și este voluntar la TAB Organisation din Buzău și pasionat de Roblox de cel puțin jumătate din viață. Astăzi este și creator de jocuri. Ce-ar fi dacă cei mici s-ar juca și ar și învăța, s-au gândit membrii echipei. Așa s-a născut ideea „Educație AI în medii populate de copii. Platforma Roblox”. Practic, copiii învață despre inteligență artificială și algoritmi printr-un joc Roblox pe care vor să-l dezvolte prin proiect. 

În primă fază, copiii vor primi un chestionar în care le sunt măsurate cunoștințele, apoi urmează cursuri teoretice în formate „distractive, educative”. 

„Ne trebuie finanțarea pentru laptopuri și pentru a putea să dezvoltăm acest proiect, dar sunt sigur că părinții ar fi de acord ca un copil, în loc să stea șase ore pe Roblox sau pe TikTok, să investească timpul ăla în educație și la final de zi să zică «da, am învățat ceva».”

Vlad crede că acum Roblox este un mediu mai sigur, după ce a crescut măsurile de siguranță pentru jucătorii minori. „Cel mai important lucru este să ai grijă cu ce persoane vorbești pe internet, pentru că nu toți oamenii sunt buni. Înainte chiar nu exista filtru, dar acum, cel puțin pe Roblox, au filtrat foarte mult partea asta cu vorbitul”, e de părere Vlad. 

A crescut cu jocurile video, dar nu și cu inițiative care să folosească joaca ca metodă de învățare. Acum, observă el, sunt din ce în ce mai multe inițiative care te motivează să înveți prin jocuri, niveluri, obiective și recompense. 

„Cu cât avansăm în tehnologie, trebuie să avanseze și partea educațională. Și din păcate, manualele sunt cele vechi, nu prea se vorbește partea asta de cybersecurity sau cyberbullying la școală.”

Crede că la școală ar trebui deja să existe lecții despre riscurile din mediul online și că este esențial să învețe de mici cum să se protejeze: să nu își publice datele personale, locația sau vârsta și să înțeleagă inclusiv riscurile asociate inteligenței artificiale. De aici Robloxul lor educativ.

Harta vie

În urmă cu un an, când a fost diagnosticată cu cancer la sân, Sorina Vasilescu nu știa de unde să-și ia informațiile: există clinici specializate în Piatra Neamț?, care sunt medicii recomandați?, ce tratamente să faci?, există sprijin psihologic? Toate astea le-a descoperit întorcând internetul pe toate părțile și cerând informații la toate cunoștințele. Dar dacă ar exista asta într-un singur loc? 

De aici proiectul Harta Vie - paciente și aparținători, sprijin oncologic pentru pacienții din județul Neamț. 

„Scopul acestui proiect este de a crea o platformă online în care să se regăsească adunate toate informațiile: clinici, specialiști, ghiduri de nutriție, un chatbot care să răspundă pacienților despre traseul pe care trebuie să-l urmeze, să-și poată face calendarul primei săptămâni, primei luni de tratamente. Cam asta e structura generală”, explică Sorina care anterior prin Asociația sa ANFAR D.S. dezvolta proiecte în care beneficiari erau mai degrabă copiii din județ. 

Apoi, tot prin Harta Vie, vrea să organizeze și două onco-retreat-uri. „Primul onco-retreat în care să formăm 12 paciente vindecate ca facilitatoare pentru grupurile de sprijin, pentru alte paciente și ca susținătoare în parcursul lor și încă un retreat pentru paciente oncologice, astfel încât să existe transferul de competențe. Vor fi și ateliere de art-terapie, yoga, pilates, activități de recreere pentru pacientele oncologice”, explică ea. 

Își dorește practic să le câștige timpul atât de prețios al pacienților. 

Hackathon AI pentru problemele comunității

40 de mentori din business-uri de IT din Iași sunt pregătiți să pornească o caravană AI în școli și licee din Iași prin care elevii să experimenteze instrumente AI aplicate pe probleme locale reale, într-un mod etic. Asta ar fi prima etapă a proiectului gândit de Asociația Holistic Mark Club. 

Radu Prisăcaru, președintele organizației, spune că au văzut nevoia unui astfel de program în discuțiile cu tinerii și din rapoartele europene care ne plasează pe ultimele locuri la competențe digitale și la implementarea inteligenței artificiale. Mai mult decât aceste cursuri, a doua etapă va cuprinde ateliere practice în care să îi pregătească pe tineri pentru un Hackathon AI pentru probleme reale din Iași: risipă alimentară, trafic, mediu, educație, business. 

„În acest hackathon de 48 de ore dorim să îi punem să lucreze împreună, să producă soluții cu inteligență artificială, în primul rând, că asta este tema noastră, și va fi o jurizare internă, apoi proiectele vor fi prezentate într-un pitch day investitorilor și instituțiilor statului care au aceste probleme.”

Îți doresc practic să-i facă pe tineri să folosească AI ca pe un tutore care te ajută să înveți și să creezi. „Nu vrem să rămână doar la nivel de proiect școlar. În ziua de azi este foarte simplu să-ți faci un business cu inteligență artificială. Noi asta încercăm de fapt să facem, să creăm un ecosistem în care un tânăr să-și poată găsi drumul.”

Senior-influencer

22 bătrâni intră într-un bar și… Completarea vine de la Radu Meiroșu, președintele Grupului de Educație și Acțiune pentru Cetățenie - GEAC. „Le oferim o rețetă, nu whisky ca în banc. Meniul este o rețetă care o să îi facă să se simtă foarte bine la bătrânețe fiindcă devin creatori. Când începi să devii creator, nu consumator, atunci devii un fel de mic Dumnezeu, îți crește moralul, te însuflețești!”

22 de seniori intră într-un bar și restul e viral este numele proiectului care vrea să-i învețe pe seniorii să facă videocivism. Din consumatori de reels pe social media vor învăța să facă ei aceste videouri scurte despre diferite organizații neguvernamentale care au diverse misiuni. 

„Ai noștri, apropiați, părinți, bunici, ei nu înțeleg, dar vor să înțeleagă. Și maică-mea, de exemplu, care are 86 de ani, îmi zice, «măi, Radu, cum fac aia?» Acum când totul e digital, ei simt excluderea asta digitală care amplifică și excluderea socială”, mai spune activistul care de 20 de ani se implică în proiecte care sprijină persoanele în vârstă, dar și proiecte de mediu.

Inspirația i-a venit când la o plantare de copaci a văzut o doamnă care se filma și apoi tot ea monta repede și posta videoul. La nivelul ăsta vrea să ajungă și cu beneficiarii proiectului său. 

„Ei învață astfel și ce fac ONG-urile, într-un context în care unele ONG-urile sunt mai puțin vizibile sau nu sunt văzute bine. E un barometru de anul trecut în care peste 60% dintre români spun că noi nu simțim că există ONG-uri, că nu fac nimic pentru noi”, explică Radu și a doua linie de efecte ale proiectului. 

A treia motivație este una personală. „Îmbătrânesc și văd pe propria piele cum e. Când ieși la pensie gata, te așezi pe canapea, iei telecomanda și mai aștepți un ceva de la cineva, de la o organizație, pensia să mai fie mărită. Nu prea există proiectele cu adulți în vârstă, cum îmi place să le zic, de bătrânețe fuge toată lumea.”

De unde bei apă pe Via Transilvanica?

Oana Irimia a fost mereu atrasă de apă. Când era mică a locuit chiar pe malul unui pârâu. „M-am bătut cu apă, m-am jucat foarte mult în apă. Nu-i cert pe copiii mei că se joacă în bălți”, spune ea. Tot pe firul apei s-a dus și mai târziu, la studii, iar doctoratul ei a fost despre tratarea apelor. 

I-a rămas în minte și o vacanță cu copiii în Budapesta, capitala Ungariei. „În tot orașul sunt fântâni. Nu trebuie să achiziționezi bidoane, este suficient să ai un singur bidon. Eu am trei copii, este foarte dificil să mergi cu patru bidoane sau cu unul de doi litri după tine. Așa dacă ai fântână stradală, poți să te aprovizionezi”, povestește Oana. Așa i-a venit ideea proiectului. Cum ar fi să mapeze și să testeze sursele de apă de pe două segmente de pe Via Transilvanica și drumeții să știe exact, pe hartă, de unde pot să mai ia apă? 

„Se va reduce consumul de plastic și turiștii nu-și vor risipi energia căutând sursele de apă, vor ști exact care sunt coordonatele GPS și vor merge la sursa de apă”, spune ea care este și profesoară la Facultatea de Inginerie, Departamentul Ingineria Mediului, Inginerie Mecanică și Agroturism la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Nevoia de apă se va acutiza în următoarele decade, mai adaugă. „Când mi-am început eu doctoratul, în 2011, toate referințele bibliografice spuneau că în anul 2050 nu vom mai avea acces la apă potabilă. Resursa de apă subterană scade permanent. Amprenta de apă va fi obligatorie. Cum acum firmele își calculează amprenta de carbon, în viitor vor calcula și amprenta de apă. Vor fi obligate”, spune experta. 

De aceea și-a dorit să facă proiecte prin asociația ei, Mai buni pentru natură, care să-i aibă pe copii în prim-plan. La un moment dat, i-a dus pe copiii din satul natal, Bogdănești, Vaslui, să-l întâlnească pe Ameca, robotul umanoid din laboratorul de energie regenerabilă de la facultate. La primul proiect susținut tot de Start ONG i-a dus pe copii la barajul Valea Uzului unde au făcut jocuri cu apă, cu baloane. Partenerii ei în toate școlile de vară au fost cei trei copii pe care i-a implicat să facă activitățile mai atractive. 

În cadrul concursului de idei au mai fost selectate și asociațiile:

• Mindcare for All din București cu proiectul „ECHO: O experiență imersivă pentru empatie digitală”;
• Asociația Pro Diaconissa cu „Satul meu din viitor – Laborator rural de creativitate, tehnologie și responsabilitate”;
• Asociația pentru susținerea educației medicale cu „GoMed: Explorează și Salvează”;
• TEN-Cluj cu „SmartMath-AI: Utilizarea responsabilă a tehnologiei la clasă”.