Cine mai repară pana de curent?

E vară încă, ora 9 dimineața. Într-o încăpere de la parterul unei clădiri vechi de pe strada Căminului din București, așezați pe niște scaune colorate, aranjate de-a lungul unei mese lungi, câțiva copii de 7-8 ani asamblează, piesă cu piesă, senzori de vibrație. Sala în care lucrează e înconjurată de rafturi și de cutii ticsite de cabluri răsucite, de aparate vechi și de tot felul de piese, toate expuse asemeni exponatelor dintr-un muzeu. Soarele pătrunde prin ferestrele mari. Un tânăr student la Automatică și Calculatoare le explică celor mici, cu răbdarea și blândețea unui frate mai mare, pas cu pas, ce să facă.

Suntem la Micul Electronist, un proiect care oferă cursuri aplicate de electronică și robotică pentru copiii cu vârste între 7 și 14 ani. Aici, ei învață practic de la experți noțiuni tehnice din electronică, contracost. Copiii deprind și alte abilități: mai multă răbdare, atenție, dexteritate. 

Din tată-n fiu

Copiii, toți băieți, șușotesc între ei, râd de propriile mișcări stângace și descoperă ce înseamnă munca în echipă. Sunt foarte atenți la profesorul tânăr care îi încurajează: le spune că se descurcă minunat, le sare în ajutor celor aflați în impas. Orele sunt presărate cu chicoteli și clicuri de piese care se îmbină.

Într-o cameră alăturată, tatăl unuia dintre elevi așteaptă cu nerăbdare să afle impresiile fiului său de 8 ani după primul curs. Părintele este îngrijorat de faptul că băiatul său ar putea crește dependent de telefon, fără să se poată descurca singur cu sarcini ușoare și fără vreo pasiune sau ocupație reală: ,,Să nu ai pasiuni la 6, 7, 8 ani e în regulă… chiar firesc, poate fi remediat. La 14 ani, poate deveni o problemă. La 18 ani, nici nu vreau să mă gândesc, mi se pare de neimaginat ca un tânăr adult să nu știe să schimbe un bec, să bată un cui, să nu se fi regăsit în nimic până la vârsta asta.”

Nu l-a îndrumat pe cel mic spre domeniul electronicii întâmplător. El însuși a urmat un liceu și o facultate de profil, iar primul său loc de muncă a fost la o firmă în acest domeniu.

Nici statul nu încurajează

Poate o inițiativă precum Micul electronist să ajute la o criză care e mai degrabă de sistem? România se confruntă azi cu un deficit în profesiile tehnice, spune  experta în comunicare a companiei Electrica, Ana Dragomir. ,,Meseriile tehnice, inclusiv cea de electrician, au devenit mai puțin atractive pentru tineri, care preferă adesea cariere considerate mai moderne sau care necesită studii superioare.”

Liceele profesionale, mai puțin prestigioase decât cele teoretice, au ajuns să fie stigmatizate și sunt văzute drept variantă viabilă doar de copiii cu note mici la evaluarea națională. La Liceul Tehnologic ,,Petru Poni” din București, ultima medie de admitere în 2025 a fost 3.70.  De altfel, de șase ani, copiii cu medii sub 5 la Evaluarea Națională nu mai pot să intre la licee, ci sunt repartizați automat la școli profesionale, în urma unei decizii luate de fostul ministru al Educației, Daniel Breaz (PSD). Măsura a fost contestată la acea vreme de PNL, cu argumentul că „prin limitarea accesului elevilor la învățământul liceal, aceștia devin în percepția publică o categorie de persoane stigmatizate privind potențialul intelectual”. Inclusiv fostul președinte Klaus Iohannis a declarat atunci că decizia este „extrem de nocivă”. De asemenea, asociațiile de elevi au spus și ele că aceasta pune o stigmă și mai mare pe învățământul profesional. 

Și Măriuca Talpeș, fondatoarea Merito, a remarcat, într-o conferință despre educație de la Institutul Aspen din 2022, că puțini dintre elevii care urmează licee cu profil tehnic au ajuns acolo voit, din pasiune pentru un anumit domeniu, și că majoritatea au fost repartizați strict pe baza mediei obținute la finalul anilor de gimnaziu. Ea a mai spus atunci că sunt și multe meserii „învechite”: „Toate (calificările, n.r.) ar trebui să fie făcute în parteneriat cu industria și la nivel înalt. Sunt convinsă că dacă ar apărea tehnologia Robotică, de exemplu, nu s-ar mai duce la mate-fizică, ci la o școală cu profil. Să meargă la o școală pentru că vor, nu pentru că alunecă acolo.”

La nivel european, electricienii sunt pe lista scurtă a profesiilor cu deficit de forță de muncă.

Cu toate că majoritatea elevilor din România ajung la licee sau școli profesionale, există și o rată crescută de abandon școlar, arată datele Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică - OCDE, explicate de experții săi într-un interviu pentru Școala9. „În România există o mulțime de elevi înscriși în învățământul profesional, dar care nu au parte de alegerile pe care și le doresc. (...) Sistemele care au o cantitate uriașă de învățare bazată pe muncă au rate mult mai mari de finalizare. Acestea sunt țări care au sisteme istorice de învățământ dual, dar nu numai, există mulți vecini ai României, unde elevii au posibilitatea de a face o școală profesională care se bazează pe practică și învățare”, spune Hannah Kitchen, policy analyst OCDE.

În ce privește specific meseria de electrician, aceasta se confruntă cu o problemă de imagine nu doar în rândul tinerilor, dar și la nivelul întregii societăți. „Este percepută drept o meserie dificilă, mai puțin atractivă sau cu perspective limitate de dezvoltare profesională și salarială”. Realitatea, însă, se dovedește a fi alta: „meseria de electrician oferă oportunități solide, cu perspective reale de carieră și contribuie direct la funcționarea și dezvoltarea infrastructurii critice”, menționează Ana Dragomir.

Ca să ajute învățământul profesional, alte țări au gândit diverse intervenții. Bulgaria a făcut o aplicație de orientare în carieră, Danemarca îi duce pe tinerii de la învățământul profesional să le vorbească elevilor de gimnaziu iar Lituania are module practice vocaționale tot așa, din gimnaziu, arată un raport al Centrului Român de Politici Europene.

„Luptăm foarte mult și pe destigmatizarea învățământului profesional și tehnic, pentru că, să fim serioși, nu prea ajung copiii la liceele astea din dorința de a profesa neapărat”, a spus într-un interviu și Iulia Berende, marketing specialist la WorldSkills România, o competiție internațională de meserii.

Iar oportunitățile ar putea fi din ce în ce mai mari, pentru că electricienii au un risc mult mai mic de a fi înlocuiți de inteligența artificială decât matematicienii, web developerii sau specialiștii în data science, potrivit unui raport recent publicat de Microsoft.

Circuite, LED-uri

În pofida percepțiilor de-acum din societate, Ben Giurgiulescu, fondatorul Micul Electrician, reușește să îi apropie pe cei mici de domeniul electric. Spune că proiectul său provine dintr-o pasiune din copilărie pentru electronică. „În clasa a II-a, dacă cineva m-ar fi întrebat: ce vrei să te faci când vei fi mare?, aș fi răspuns: inginer electronist”.

Nu s-a făcut inginer electronist, ci s-a licențiat în automatică, dar cariera lui a rămas legată de educație. Așa s-a născut Micul Electronist. 

Ben face cu elevii săi tot felul de experimente, într-un model de învățare cu multă practică. Copiii se „joacă” cu montaje electrice sau senzori de mișcare. Toate acestea îi ajută pe copii să înțeleagă cum prind viață componentele electronice.

Proiectul a crescut pas cu pas. Primele lecții au avut loc chiar în bucătăria lui Giurgiulescu, la insistențele prietenilor care, văzându-i înclinațiile tehnice, l-au provocat, mai în glumă, mai în serios: „Giurgiulescule, fă și tu ceva cu copiii noștri, învață-i măcar să schimbe un bec”. Din joaca aceea au prins contur idei și exerciții care, adunate, au devenit material întins pe trei ani, cu câte o lecție pe săptămână. În paralel, a creat și filmulețe animate pentru începutul fiecărui curs.

Astăzi, cursurile sunt gândite să fie 95% practică și doar 5% teorie. „Atunci când lucrează cu mânuțele lor, cei mici înțeleg și simt fenomenele”, iar profesorii le mai „strecoară pe parcurs anumite formule simple”, spune el. Scopul acestor activități este ca elevii să înțeleagă fenomene electrice pe care le vor întâlni, de pildă, la orele de fizică, unde se face prea puțină parte practică. 

Cei mai mulți copii care vin la cursuri sunt încântați să lipească fiecare componentă cu mâinile lor și să învețe despre ea pe parcurs. Unii se orientează apoi, la liceu, spre clase cu profil real, spune Ben.

Inginerul spune că, în ultimii ani, a învățat și el lucruri de la copiii. De câteva ori a fost pus în situații neașteptate. Își amintește că încerca să corecteze un elev, dar acesta, sigur pe el, i-a răspuns că ceea ce face este corect. Și, spre surprinderea lui Ben, în doar trei minute copilul i-a demonstrat că, într-adevăr, aparatul mergea. Acum e mai atent, și are mai multă încredere în lucrurile făcute de cei mici.

În viitor, Ben își dorește să ducă Micul Electronist și în alte zone ale Capitalei, dar și în alte orașe din țară - adică să poată ține cursuri în mai multe sedii. Visul lui este ca tot mai mulți copii să aibă acces la bucuria de a construi și de a înțelege tehnologia dincolo de manuale.

Prea puțini electricieni 

În prezent, în România, un electrician câștigă în medie 5.000 de lei net pe lună, potrivit aplicației Salario realizată de platforma eJobs. Și anul acesta s-a înregistrat și o creștere salarială de 8% care are drept cauză și faptul că nu se găsesc profesioniști. 

Culmea este că, deși în țările OCDE, cei care termină învățământ vocațional și tehnic au o rată de ocupare cu 10% mai mare, nu este cazul și în România. Tot elevii de la licee teoretice sunt mai avantajați pe piața muncii. 

„55% dintre tinerii din România fac învățământ profesional, dar acesta nu le aduce beneficii în termeni de locuri de muncă. În aceste condiții este destul de dificil ca doar profesorii să intervină în ce fac la clasă. Este mai degrabă legat de valoarea pe care școala o poate oferi tinerilor”, a mai arătat Hannah Kitchen, expertă OCDE.