Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”
Într-un interviu pentru Școala9, actorul Mihai Călin spune că elevilor nu ar trebui să li se prezinte doar exemple de oamenii de succes. Avem un cult pentru premianți și pentru elevii cu 10 pe linie la evaluarea națională și la bacalaureat. Școala ar trebui să abordeze și eșecul, să-i învețe pe copii să-l gestioneze corespunzător, pentru a nu fi copleșiți de cele mai mici înfrângeri, crede actorul.
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.