Consiliera și cei 1.100 de elevi. Poveștile care îi țin pe copii în școală

A existat odată ca niciodată un băiat care chiulea de la școală. Și cum mergea el pe stradă, încercând să se ascundă de vreun ochi de profesor, a găsit o sticlă cu un mesaj. De aici începe aventura, fiindcă mesajul era de fapt un indiciu care îl duce, fiindcă era un băiat isteț și imediat l-a descâlcit, până acasă la un profesor în vârstă. 

Cei doi se împrietenesc și întâlnirile lor care devin tot mai dese au o condiție: ca să primească alte și alte indicii de la profesor, băiatul trebuie să-și facă temele. Că până la urmă doar așa poate da de urma steluței magice care împlinește dorințe, steluța promisă de mesajul din sticlă. 

Temă cu temă, băiatului - care avea prostul obicei să chiulească -, începe să-i placă școala. Capătă încredere în sine și până la urmă ajunge și la steaua care să-i împlinească dorința. Dorința lui este să-l ajute să-și găsească drumul. „Iar steaua îi spune că adevărata putere se află în el!”

Și băiatul a trăit fericit în școală, a adunat note bune și a trăit să îmbrățișeze o carieră frumoasă. 

Povestea a avut magie în ea, fiindcă așa a reușit Cosmina Matei să-l facă pe băiețelul care îi mințea pe părinți că vine la școală să se întoarcă printre colegii lui. 

Situația nu e de poveste

Cosmina e consilieră școlară la patru școli gimnaziale, cinci grădinițe și cinci școli primare din Gruiu, Ilfov. Adică pentru aproape 1.100 de copii. Asta nu e nicio poveste, e o realitate a școlii românești. 

Există un consilier școlar la 800 de copii, în medie. Adică sunt școli care au un om angajat pe post, alții care nu-i au, nu e o repartiție uniformă. Asta în condițiile în care Ministerul Educației a mai suplimentat numărul de posturi cu promisiunea să se ajungă la un consilier la 500 de elevi, potrivit Edupedu. 

Cosmina Matei, 32 de ani, a lucrat în tot felul de domenii, a fost inclusiv vânzătoare și ospătăriță. Era într-o continuă căutare. Apoi s-a gândit că vrea să fie psihologă și s-a înscris la facultate. 

„În timpul facultății am descoperit că îmi place să lucrez mult cu copiii. Am făcut trei ani practică la un cabinet de lucru cu copii cu tulburare din spectru autist. Apoi, am auzit de programul Teach for Romania”, povestește tânăra. Cumva, cercul se închisese, fiindcă își dorea de mică să fie la catedră. „Visam să fiu învățătoare. N-am ajuns învățătoare pentru că în anul acela nu erau posturi pentru învățători, dar am primit un telefon de la o fată care voia să fie consilier care mi-a zis: decât să rămâi pe-afară anul acesta, te-ar interesa, că tot ai terminat facultatea de psihologie, un post de consilier școlar?” 

Cu un dosar sub braț, în fața școlii

Începutul a fost greu. Era 1 septembrie 2020 și ea a ajuns cu un dosar cu câteva foi albe sub braț în fața Școlii gimnaziale nr. 1 Gruiu, Ilfov. „Întotdeauna pe unde am lucrat, inclusiv în centrul acela pentru copii, exista un om care să-ți spună ce ai de făcut, să-ți arate, măcar câteva ore în prima zi. Ei, bine, am ajuns aici și am zis: eu sunt consilier școlar și am venit aici, ce trebuie să fac?”

E o problemă a sistemului că mulți profesori sau consilieri școlari la început de drum nu primesc o îndrumare practică atunci când ajung în școli, un „onboarding”, ca să își înțeleagă sarcinile și cum va arăta activitatea sa. 

Mirela Ștețco, head of training la Teach for Romania, a explicat la podcastul REZOLVAT by Școala9 că ceea ce funcționează pentru nou-intrații în sistem este un mentorat și sprijin permanent. „Teach vine cu o întreagă structură pentru acești profesori, structură de sprijin care înseamnă așa: onboarding în școală și în sistem, pas cu pas te ghidează - cum să intri, cum să nu te sperie birocratia, „lemnoleza” (limbajul de lemn din documentele oficiale, n.r.), cum să te poți acomoda mai bine cu cancelaria. Apoi, susține vizitele lor în comunitate și conectarea cu comunitatea locală. Apoi, susține prin training on the job permanent, pe componente critice, pe măsură ce e nevoie de ele, ca să poți așeza un parcurs coerent pentru elevii cu care lucrezi. Ți se oferă training-ul necesar, resursele necesare”, a explicat ea. 

Cosmina a găsit sprijin la fosta consilieră de la școala din Gruiu: „M-a învățat tot ce nu știam. Mi-a spus despre cât de multe hârtii trebuie să scrii și de multe ori am zis că eu nu pot să fac asta, voi pleca pentru că vreau să lucrez cu copiii, nu vreau să scriu hârtii. Dar am trecut și peste asta, de dragul copiilor, din iubire pentru ei.”

Copiii care trebuie învățați cum să cadă

Suntem în sala de sport a școlii din Gruiu unde tocmai a încheiat o activitate de orientare școlară la care a adus-o pe Maria Alexandra Fulga, campioană la kickboxing, în fața elevilor. Tânăra de 32 de ani le-a povestit cum a îmbinat învățatul cu antrenamentele, cum a făcut și o facultate și astăzi antrenează viitori campioni.

Copiii adunați în jurul ei și al Cosminei au notat pe post-it-uri colorate ce așteptări au de la activitate. „Să fie frumos”, „să iasă bine”, „să nu ne lovim”, au scris câțiva. 

O gașcă veselă de băieți e luată în vizor. Sunt copiii care fac fotbal. 

- Vă place fotbalul?

- Daaaaa!

- Dar școala?

- Nuuuuu!

- Dar să vă țineți de școală!, le spune serios Maria. 

Apoi intră în activitatea practică. „Eu și antrenorul meu credem că fiecare copil trebuie să știe trei lucruri: să înoate, să meargă pe bicicletă, dar nu cea cu roți ajutătoare, și să știe să cadă”. 

I-a aliniat pe rânduri, în fața saltelelor, și le-a arătat cum să țină mâinile în V în fața capului ca să-și protejeze fața dacă vor cădea. Și unul câte unul, poc!, pe saltea. 

Nu e doar despre căzătura fizică, spune sportiva. Trebuie să știm să ne protejăm și când viața ne ia la trântă. Apoi începe o demonstrație împreună cu o elevă care face și ea arte marțiale. Înainte, i-a mărturisit Mariei că mulți colegi au râs de ea când la un campionat a avut un knock-out. „E multă muncă și rezistență în ce faci tu și nu e despre bătaie”, o consolează sportiva.

Cu bullyingul între elevi și mai ales cu problema abandonului școlar are mult de muncă în toate unitățile de învățământ în care este consilieră Cosmina. Și nu există un caz ca altul, așa că mereu se adaptează. 

Cauzele multiple ale abandonului

„Nu există o rețetă secretă, nu există aceeași bubă la fiecare rădăcină. Aș putea spune că cel mai des cad în această plasă elevii care au mai multe contexte adunate: situația financiară, lipsa educației în familie sau, dacă nu este asta, anturajul în care elevul intră. Apoi, bullying-ul elevilor, poate notele în scădere și toate acestea duc către acest abandon”, explică aceasta. 

Când copilul nu mai vine la școală și ea află despre asta, e anunțată de profesori sau de director, trebuie să lucreze împreună cu dirigintele și cu asistentul social din comună care poate merge acasă la acea familie. 

Există multe cazuri în care își poate da seama din timp și să prevină, mai ales acolo unde are și ore. „Discuțiile unu la unu cu familia, discuțiile unu la unu cu elevul, pentru creșterea stimei de sine, motivarea și aflarea a ceea ce se întâmplă în spate, în cazul școlii de aici, de multe ori, este lipsa încrederii în sine și anturajul. Deci sunt niște etape, niște pași ce trebuie urmați. Cazurile de succes, repet, sunt acelea în care eu pot să miros asta”, povestește ea. 

Ca un copil să intre în consiliere, este nevoie de acordul scris al părintelui, dar Cosmina a găsit înțelegere de cele mai multe ori. Și după ce a intrat în consiliere, intervin și poveștile Cosminei, mereu adaptate și unele, create pe loc. 

„Sunt și care zic: nu e nicio problemă, o să vină el altădată!”

„Nu am o carte anume cu povești. Cred că mă ajută puțin și pasiunea mea pentru literatură și îmi creez povești adaptate contextului său și de unde el poate să extragă o învățătură. Folosesc mult animale, școli făcute în pădure, dar și povești clasice, „Micul prinț”, „Regele leu”, „Pinocchio” etc., de unde extrag esențialul, importanța muncii, a adevărului, responsabilitate, prietenie, îi las să citească, să descopere. Iar ca temă în jurnalul de reflecție, să noteze cu ce se identifice, unde și ce își doresc să fie”, dă Cosmina un exemplu concret. 

Poveștile nu prind însă foarte mult cu părinții. Aici e o altfel de muncă și tot felul de profiluri, familii cu situații financiare bune și cu mai multă educație, dar și familii în care părinții nu știu să scrie și să citească. . „Nu există un caz ca celălalt. Dar am întâmpinat situații de părinți analfabeți unde, pur și simplu, a trebuit să le dau exemple concrete din viața lor, din contextul lor, să poată înțelege că absenteismul este un lucru grav. Fiindcă din păcate sunt și care zic: nu e nicio problemă, o să vină el altădată! Apoi, la cei cu bursele sociale, le spun și că la un număr anume de absențe, li se va tăia bursa. Din păcate, trebuie să apelăm la constrângere uneori.”

Rolul ei înseamnă o echilibristică permanentă, dar în final scopul este de „a susține, de a motiva și de a îndruma elevii”. 

Suferă când anumite cazuri ajung la urechile ei când e prea târziu și pentru asta e nevoie de o muncă susținută și ideal ar fi să mai existe măcar încă un consilier școlar cu care să lucreze la toate unitățile de învățământ, să poate să strângă contactul cu fiecare copil. 

Să îi ajute, asemenea steluței magice, să-și găsească un drum. Iar asta înseamnă și să înțeleagă la ce sunt buni și ce traseu școlar li s-ar potrivit după clasa a opta. Cosmina se ocupă și de orientare în carieră. 

Cum îi ajută să-și găsească liceul potrivit

„Am pornit acest program și am încercat să le explic că este important să-și descopere abilitățile, să descopere ce anume le place și să simuleze zona asta, să se cunoască pe ei înșiși și să știe că o școală de arte și meserii nu este greșită, așa cum niciun liceu nu este greșit. Ei văd aceste școli de meserii ca pe un lucru total greșit cu care nu poți face nimic în viață”. 

Așa că și aici a găsit un truc: „I-am dus la diverse firme unde le-am arătat că pot să facă această școală de arte și meserie, unde primesc și bursă, și cazare și pleci de acolo cu o meserie, cu o experiență pentru că faci practică.”

Le oferă ceea ce ea nu a avut, practic, și care a făcut-o să navigheze prin diferite profesii până să ajungă consilieră și să-i și placă. „Nici eu nu am avut o experiență și o îndrumare de orientare școlară în liceu, dar nici în școala generală. Eu nu am făcut niciodată matematica, dar am ajuns să fac un liceu de matematica. Am terminat liceul de matematică și nu am făcut o facultate (în domeniu)”, povestește ea. 

Chiar cu un volum atât de mare de muncă, Cosmina Matei face tot ce poate ca să îi sprijine pe copii. „Am trecut peste aceste hârtii de care nu mai scăpăm și reușesc să îmi fac timp să îi ascult, să îi observ și să mă duc eu către aceia care simt că au nevoie, dar nu îndrăznesc.

Când plec acasă nu realizez cât este ceasul și la ce oră ar fi trebuit să plec. Așa că mie asta îmi spune că sunt în locul potrivit, la momentul potrivit, cu copiii potriviți.”