Cum aduci politica internațională aproape de liceeni

LazărMUN este o conferință creată de liceeni pentru liceeni, în care ei pot deveni experți în economie și securitate internațională pentru patru zile sau pot să vadă cum e să fii în pielea unor lideri politici precum Jeremy Corbyn sau Boris Johnson.

Evenimentul s-a născut într-un Starbucks în vara lui 2018. Fondatoarele – Simona Ungureanu și Alina Vrabie – au dorit să aducă în Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București un nou eveniment, care să implice un număr mult mai mare de persoane decât clasicele activități din liceu – revista LZR sau Trupa de teatru AS, de exemplu –, cu participanți din licee din toată țara. Au început să viseze la organizarea unui Model United Nations – o conferință în care elevii joacă rolul ambasadorilor ONU, participând la dezbateri pe teme de politică internațională și diplomație.

Între 14 si 17 februarie 2020, aproximativ 200 de elevi din diverse medii sociale din întreaga ţară, dar şi câţiva din afara ţării (trei elevi din insula Saint Martin, care au aflat de eveniment de pe rețele de social media și s-au alăturat la recomandarea unui membru din organizare) s-au adunat la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” la a doua ediție LazărMUN pentru a construi prin dezbatere un viitor mai bun pentru lumea în care trăim.

Anul trecut, am stat chiar în mijlocul comitetelor LazărMUN și am captat în scris fiecare moment, pentru blogul oficial al conferinței. Iar pentru că mi-a plăcut atât de mult, am revenit anul acesta – și n-am fost singura –, de data aceasta în spatele cortinei, în echipa de organizare, în calitate de Chief of Media & Head of the Press Corps.

Cred că cea mai mare provocare a fost să elaborăm un program cu task-uri și deadline-uri, să ne asigurăm că fiecare membru ocupă poziția la care se descurcă cel mai bine. Apoi, fără certuri foarte mari, totul e realizabil. Evident, e greu să găsești sponsozări și locuri de desfășurare pentru un eveniment de peste 200 de persoane, mai ales când pornești cu un buget aproape inexistent. Însă la LazărMUN realizezi câte conexiuni îți poți crea, dar și câte ai deja la 16-17 ani.

De ce facem asta? Orice activitate extra la care particip îmi aduce un alt fel de educație made in RO. Cunosc liceeni care, după experiența de anul trecut, au ales să urmeze studii politice, sau care au realizat cât de interesant poate deveni să fii reporter pentru o zi. Iar cum o astfel de conferință se desfășoară integral în limba engleză, lista de motive pentru care vrei să participi la LazărMUN crește considerabil. Liceul Lazăr are ceva al lui care dă un farmec coferinței, deci am mai adăugat un motiv pe listă. Pentru mine, acel ceva înseamnă noutate și schimbare, este locul în care de trei ani de zile mereu cunosc pe cineva nou, mereu găsesc un partener cu care să fac un proiect sau o persoană pe care să mă pot baza. Lăzăriștii sunt foarte receptivi, iar asta se poate observa la orice vârstă.

Iată cum au arătat zilele de conferință.

Ziua 1 – 14 februarie

LazărMUN este unul dintre cele mai ambițioase proiecte la care am luat parte, un eveniment ce se bazează pe încredere, prietenie și poate un curaj nebunesc de a organiza o conferință de amploare cu liceeni din toată țara. Pregătirile au început în luna noiembrie a anului trecut, dar nu am realizat când au trecut lunile atât de repede și brusc ne pomenim – echipa de organizare și voluntari – pe 14 februarie în fața Institutului Francez, unde avea să se desfășoare ceremonia de deschidere și Adunarea Generală, pentru ultimele pregătiri legate de conferință.

E  agitație și fiecare aleargă cu câte un prelungitor, un laptop, badge-uri, alții chiar cu un fierbător de apă cu greu obținut. E momentul în care sala Elvire Popesco se umple încetișor și realizez că totul e pe drumul cel bun: am reunit cei 200 de participanți cu care am pornit în gând. În timpul ceremoniei de deschidere, mă uit agitată prin sală, dar realizez după zâmbete că totul merge conform programului. O parte din echipa de organizare este pe scenă, iar cealaltă este în sală și mă încurajează. Îmi rămân în minte cuvintele lui Gabriel Vockel, reprezentant adjunct UNICEF în România, unul dintre invitații speciali: „Do what you can with what you have, where you are” (Fă ceea ce poți cu cea ce ai, acolo unde ești) – așa a început și LazărMUN anul trecut la o cafenea, proiectul prin care vrem să aducem subiecte de politică mai aproape de tineri, într-un sistem de educație în care orele de educație civică sunt aproape inexistente.

Dezbaterile propriu-zise încep abia după-amiaza, iar job-ul meu acum este să mă asigur că orice moment este surprins prin scris. Coordonez echipa de presă, formată din 7 jurnaliști și 12 fotografi, ce lucrează pentru materialele ce vor apărea pe rețelele de social media și pe blogul conferinței, alături de una dintre cele mai bune partenere pe care aș fi putut a o cere, Ștefana Radu, responsabilă pe partea de fotografie. Împreună ne furișăm în comitete, facem Insta Story-uri și numărăm persoanele cunoscute de anul trecut.

Zilele 2 și 3 – 15 și 16 februarie

Acțiunea se desfășoară acum la liceul Lazăr, iar dezbaterile s-au intensificat. LazărMUN a propus o împărțire a delegaților în șase comitete. Consiliul de Securitate și Comisia pentru Dezarmare și Securitate Internațională (DISEC) sunt cele ce se concentrează asupra conflictului din strâmtoarea Ormuz, respectiv constituirea unei zone de pace în Orientul Mijlociu. Aici au venit delegați cu experiență și o anumită pasiune în ceea ce privește strategiile de rezolvare a conflictelor.

Fac slalom printre comitete, camera de presă și curtea interioară a liceului. Urc și cobor scări, intru la audierile de la Curtea Internațională de Justiție (ce analizează Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina), iar în scurtele pauze mă ocup de blogul oficial al conferinței.

Atracțiile principale s-ar putea spune că sunt biscuiții cu glazură, „Cutia cu poze” (un photo booth unde se tipăresc poze postate pe Instagram cu hashtagul #lazarmun2020) și batoanele cu mozzarella din holul central, de care abuzează întreaga echipă în scurtele pauze dintre dezbateri.

Crisis – care pune față în față Partidul Laburist britanic cu cel Conservator, pentru negocieri legate de Brexit – este declarat cel mai popular comitet. Lazărul devine pur și simplu un sediu de campanie al principalelor partide din Marea Britanie: se filmează clipuri de campanie ale prim ministrului Boris Johnson, respectiv discursuri ale simpatizanților sau liderilor opoziției.

În tot acest timp, și restul comitetelor lucrează la rezoluții, ce vor fi ulterior votate în ultima zi, în Adunarea Generală. Comitetul Social, Umanitar și Cultural (SOCHUM) tratează drepturile popoarelor indigene și drepturile reproductive ale femeilor, iar Comitetul Economic și Financiar (ECOFIN) se ocupă de impactul automatizării asupra economiilor în dezvoltare.

Ziua 4 – 17 februarie

Trei zile au zburat parcă mult prea repede, iar bilanțul se apropie de final în favoarea noastră – echipa de comunicare a primit laude pentru calitatea materialelor vizuale și carnețelelor distribuite. Ne-am încadrat și în buget. Toate rezoluțiile trec de votul final al țărilor reprezentate în Adunarea Generală, întrunită acum tot la sala Elvire Popesco, liderii britanici acaparează din nou atenția și scena și de data aceasta cer și intervenția publicului. Sala e împărțită în două, iar fiecare partid are propria sa galerie de susținători. În urma dezbaterilor, niciun partid nu obține majoritate pentru a continua sau stopa demersurile Brexit. Publicul se entuziasmează cu fiecare declarație și devine o anexă a parlamentului britanic întrunit pe scenă.

Ceremonia de final a conferinței, foarte emoționantă pentru participanți, îi scoate acum în evidență pe cei mai buni reprezentanți, sub laudele coordonatorilor de comitet. Fiecare își amintește de prima lui experiență ca delegat, de primul lui premiu sau prieteniile pe care le-a format la LazărMUN. La final, urcăm pe scenă și noi, organizatorii. Iar pentru trei secunde mă gândesc că n-aș vrea să se termine. În timp ce ciocănelul se aude, iar conferința ia sfârșit oficial, se aud aparatele foto, aplauzele și totul se termină cu o uriașă îmbrățișare. Laudele și mesajele frumoase continuă minute în șir în sală, iar abia după ce s-a terminat nebunia frumoasă din care am învățat atât de multe realizez că mi-am creat o nouă familie, ce speră să ducă tradiția LazărMUN mai departe.