Cum e prima zi de școală în alte țări. „Nu se dau flori, nu se țin discursuri”

Bianca Biro, Helsinki, Finlanda: „Rechizitele și manualele sunt asigurate de școală”

Cu siguranță începutul școlii este un moment copleșitor pentru copiii din orice colț al lumii, și mai ales pentru elevii care încep clasa întâi. În Finlanda anul școlar începe la mijlocul lunii august, de obicei într-o zi de joi. Marea majoritate a copiilor merg la cea mai apropiată școală de casă, ceea ce înseamnă că drumul până la școală este unul scurt și cunoscut. De aceea, în prima zi de școală, doar elevii de clasa întâi sunt însoțiți de părinți până în curtea școlii, unde aceștia sunt preluați de învățători.

Arhitectura școlilor finlandeze este gândită în așa fel încât să fluidizeze cât mai mult accesul copiilor în școală, iar fiecare clasă se grupează în dreptul propriei intrări de acces către coridorul propriu. Programul primelor două zile de școală (joi - vineri) este de la 9 la 12, timp care include pauzele și prânzul care se mănâncă în școală. Activitățile primelor zile au în vedere descoperirea spațiului școlii și cunoașterea colegilor de clasă și al celor din clasele vecine, prin jocuri și activități care consolidează formarea spiritului de echipă și al unei atmosfere de siguranță în școală. Formarea de rutine și regulile de comportament în clasă și în școală sunt și ele stabilite de comun acord cu copiii.

Nu există o tradiție a festivităților

Pregătirile familiilor pentru începutul școlii sunt minime și corespund cu pregătirile pentru sezonul de toamnă - se cumpără o pereche de ghetuțe (dacă nu se găsește vreo pereche rămasă de la frații mai mari), o geacă mai groasă, un ghiozdan sau un penar dacă este cazul. Rechizitele și manualele sunt asigurate de școală iar în lipsa unei tradiții de festivități la început de an școlar, părinții nu cumpără nimic pentru profesori.
Pregătirile profesorilor finlandezi la început de an școlar au legătură mai mult cu partea de planificare a activităților împreună cu ceilalți colegi și de comunicare cu familiile. În general, este important ca învățătorii să înceapă odihniți anul școlar, pentru a avea puterea de a gestiona emoțiile copiilor și a putea asigura un mediu de învățare sigur pentru elevi. Decorarea claselor de către adulți pentru prima zi de școală nu se întâmplă în Finlanda - școala este un spațiu al copiilor iar contribuția și implicarea lor încep să se vadă după primele zile de școală pe ușa clasei, pe pereți și în spațiile comune. Cu alte cuvinte, orice decor al clasei sau al școlii este planificat împreună cu copiii și realizat de aceștia.

Școala finlandeză pune un accent deosebit pe responsabilizarea copiilor și pe dezvoltarea de competențe pentru colaborare și dezvoltarea simțului comunității. De aceea, trecerea de la vacanță la programul școlar se face într-un mod delicat și scoate în evidență preocuparea pentru bunăstarea copilului, atât de importantă în școala finlandeză.

Remus Robu, Londra, Marea Britanie: „Profesorii te vizitează ei acasă”

Înscrierea la școală se face aici pe liste și fiecare părinte poate pune trei opțiuni. După ce ești acceptat, cei de la școală preferă să facă ei o vizită acasă și preț de un ceai sau o cafea, discută cu tine despre starea de sănătate a copilului, hobby-uri și alte lucruri, vor să facă un profil al copilului. Vor să vadă și care este situația socială a copilului, vor să-și creeze o imagine.

Apoi există așa numitele „open day”, înainte de începerea școlii, când mergi și cunoști profesorul, vizitezi școala, vezi facilitățile.

În prima zi te duci până la poarta școlii și de acolo copilul e preluat de profesor. Copilul începe o nouă etapă din viața lui și nu are nevoie de niciun discurs. Polițistul să-și vadă de hoți, preotul de pomenile lui și primarul sigur are treabă în primărie. Aici părinții preferă să vadă activitatea primarului înaintea școlii, nu în prima zi de școală. Să vadă că elevii au echipamentele de care au nevoie, că toate clasele aranjate, vor să știe că banii pe care îi plătesc în impozite și case, sunt cheltuiți bine. Preotul, cu tot respectul, nu cred că are ce să caute în curtea școlii, copiii sunt binecuvântați de părinți, nu mai e nevoie de altceva.

Nu văd ce diferență ar face pentru mine să știu că îi dau profesorului niște flori. În societatea românească sunt părinți care nu-și permit. Cred că expui o familie la niște eforturi care nu sunt necesare.

Nu se dau flori aici la profesori, nu se dau cutii de ciocolată. Cu toate astea, am observat tendința asta la copiii cu origini românești. E paradoxal fiindcă plecăm de la o cultură unde nu ne place ce se întâmplă în România, pentru că vedem în ce se transformă floarea aia inocentă, dar ajungem aici și încercăm cu aceeași floare.

Daniel Oprican, Padova, Italia: „Părinții scriu un mesaj care va fi citit când termină școala primară”

Prima zi de școală a fost pentru mine o surpriză, fiindcă eram obișnuit ca la noi în România să aducă toți flori. M-am uitat și la clasele mai mari, nu avea nimeni altceva decât ghiozdanul. Asta e normalitatea aici.

Am așteptat frumos la intrare până ne-a dat voie să intrăm în curtea școlii. Fiecare a avut afară un cerc deliminat pentru a sta distanțați. Toți avut toți măști. Directoarea a ținut un discurs scurt și le-a prezentat pe profesoare. Fiecare a spus câteva cuvinte și urări pentru următorii cinci ani (școala primară în Italia are cinci ani, de la 6 la 11 ani, n.r.). A început apoi strigarea copiilor pe rând, pe clase și i-au preluat profesorii.

Nu au fost prezenți preoți sau alte autorități, cum se obișnuiește pe la noi. Totul a durat jumătate de oră.

Un obicei interesant aici este ca fiecare familie să scrie pe un bilețel un mesaj pentru copilul lor în prima zi de școală. Mesajul e pus într-un plic care este păstrat de doamna învățătoare și va fi deschis și citit la absolvirea celor cinci ani de școală primară. Nu știu să existe și la noi așa ceva, dar mi se pare o amintire foarte frumoasă. La ieșirea din școală, era și un panou unde fiecare putea să scrie ceva. Soția mea a scris ceva de genul: „O să fim mereu alături de tine ca să te ajutăm să devii cel mai bun.”

Eu m-aș bucura ca băiatul meu să ia notele pe care le merită, fără flori, cafea sau parfumuri. Oricum, aici nici nu poți să influențezi profesorii. Copiii trebuie să fie conștienți că sunt răsplătiți pe merit pentru rezultatele lor. Ajungem să avem un sistem corupt dacă nu îi învățăm pe copii că ce li se cuvine, li se cuvine doar pe munca lor, nu prin altceva. Să-i lăsăm pe ei singuri să-și creeze un viitor pe merit. Și de la note pornește asta.

Mihaela Goettfert, Leonding, Austria: „Părinții pot trece pe la biserică înainte dacă vor”

Aici școala nu începe la aceeași dată în toată țara. În prima luni din septembrie începe în două provincii și în a două luni în celelalte șase.

Obiceiul pentru prima zi de școală la noi este ca elevilor de clasa întâi să li se confecționeze sau să li se cumpere o cornetă plină cu dulciuri. Ei merg cu acele cornete la școală. Părinții merg cu ei și fac cunoștință cu învățătorii de la clasă. Înainte de a merge însă la școală, părinții care vor, pot să meargă întâi la biserică o oră unde primesc o binecuvântare. E ceva opțional, doar pentru cei care vor.

Aici sunt doi profesori la o clasă iar clasele nu au mai mult de 18 copii. În prima zi se prezintă profesorii, spun câteva lucruri despre ei, despre familia lor, dacă au și ei copiii. Nu vine niciodată directorul în clasă să țină discursuri.

În a doua zi de școală copiii au trei ore, apoi primesc orarul și intră în programul normal de patru ore pe zi.

Copiii nu stau în încălțămintea de stradă în clase, așa că la intrarea în școală există o garderobă unde toți se schimbă. Părinții copiilor mai mari nu intră în școală, doar ai bobocilor. Pe cei mari îi așteaptă fiecare profesor și intră clasă, stau o oră, fac cunoștință și de a doua zi încep cursurile normal. Nu există să duci flori în prima zi de școală.

Foto principală: Dumitru Angelescu