Prima dată când m-a întrebat cineva dacă vreau o țigară a fost în clasa a 9-a, la locul de fumat din curtea liceului. Era pentru prima dată când mergeam acolo, însoțeam niște prietene, dar după ce am văzut ce atmosferă este, mi-am dat seama că locul ăla nu era pentru mine. Când m-a întrebat acea persoană dacă vreau o țigară, am fost luată prin surprindere, dar am răspuns imediat, parcă din instinct, că nu. Așa s-a întâmplat și în cazul alcoolului. De droguri nu m-a întrebat nimeni până acum, dar replica ar fi fost același. Acum sunt clasa a 11-a și nimic nu s-a schimbat, sinceră să fiu, nu cred că o să se schimbe vreodată, răspunsul fiind tot nu.
Tatăl meu a fost cel care mi-a vorbit prima dată despre țigări, la o vârstă mică, cred că aveam în jur de 6 ani. La vremea aceea, mi-a explicat în termeni pe înțelesul meu de ce nu sunt bune țigările. Nu prea dădeam eu importanță, dar cu timpul am văzut cum stă treaba. Înaintând în vârstă, am discutat mai multe cu el și cu alte persoane, inclusiv despre droguri și alcool și am început să cunosc mai bine urmările acestor dependențe. După ce am văzut cât de mult rău îți fac din toate punctele de vedere, mi-am promis că nu o să consum vreodată ceva de genul ăsta.
Doar că ce văd în jur de diferit. Multe cunoștințe de-ale mele fumează și i-am întrebat de ce, iar răspunsurile au fost unele la care mă așteptam: plictiseala și anturajul. Unii au început din clasa a 9-a, o data cu o nouă etapă din viața lor, alții, de la vârste mai fragede. Spun că au vrut să încerce doar, să vadă și ei cum e, dar acum, chiar dacă știu că nu le aduce niciun beneficiu, nu mai pot să se lase.
Adicția - un simptom, nu o problemă
Dacă de fumat cei mai mulți se apucă de plictiseală sau din cauza anturajului, află că în privința drogurilor lucrurile sunt mai serioase, aici intervenind anxietatea sau chiar depresia.
Viorel Roman, director executiv la Aliat pentru Sănătate Mintală și psihoterapeut la Clinica Aliat Teen, pentru adolescenți, mi-a explicat mai multe despre adicții.
Școala 9: Care sunt motivele sau împrejurările ce îi fac pe adolescenți să consume droguri?
Ca să dezvolți o problemă legată de o substanță, ai nevoie de mai multe ingrediente, care țin și de partea biologică și de partea psihologică și de cea socială. Ca debut, cercul de prieteni e foarte des întâlnit, dar pentru a dezvolta o dependență e nevoie de mult mai mult. De multe ori găsesc dificultăți de relaționare în familie, anxietăți sau depresie.
În zilele noastre, anxietatea și depresia, care duc la aceste dependențe, sunt foarte întâlnite în rândul tinerilor. Acestea pot porni atât de la situația tensionată din familie, violența domestică, cât și de la frica de a socializa cu persoanele. Am cazuri cu adolescenți care consumă cannabis pentru că la școală au anxietate foarte mare să intre în clasă.
Cât de ușor pot face rost de aceste substanțe?
Foarte ușor. Aud de la tinerii cu care lucrez că în 10 minute, cu 20 de lei, își procură substanțe. Există acum o substanță în București, cu un potențial adictiv foarte mare, care vine la plic și costă undeva la 20-25 de lei. Eu vorbesc din punct de vedere al unei persoane care stă în București, dar am adolescenți și din provincie și e la fel de ușor și pentru ei. Un alt mijloc prin care își procură este și dark web-ul.
(Am pus această întrebare pornind de la o poveste spusă de o prietenă. Aceasta fusese la mare, iar la intrarea și în interiorul unui club, a fost întrebată de două ori dacă are droguri sau dacă vrea să cumpere. Atunci mi-am dat seama cât de ușor putem face rost de așa ceva.)
Ce pot face părinții pentru a preveni aceste dependențe ale copiilor lor?
Cred că factorul cel mai protectiv este să ai o relație bună cu copilul, iar asta e ceva la care lucrezi din momentul în care copilul a venit în familie. Părinții ar trebui să se pregătească pentru adolescență de foarte devreme și să lucreze în a avea o relație de încredere, în care copilul se simte în siguranță.
Un copil căruia îi e frică de relația părintelui, nu-l va suna dacă a băut mai mult și îi este rău.
Cât de greu le este adolescenților să se lase de droguri sau de alcool?
Cu cât frecvența a fost mai mare, perioada a fost mai lungă, substanța mai adictivă și problema din spate mai gravă, cu atât este mai greu. Acum, în adicție nu e ceva ce poți să aplici la toată lumea. Adicția e ceva foarte personal, cu beneficii personale și recuperarea este la fel ceva foarte personal, nu există un tratament standard să zic așa, pentru a trata adicția. Numai găsind prima problemă, cea care a încurajat cumva dezvoltarea consumului și rezolvând-o, dependența își pierde din forță, dar asta înseamnă să existe foarte mult suport și resurse din jur.
Mai multe studii au aratat că vârsta de debut a copiilor pentru consumul de droguri, alcool sau tutun este 12 ani. Dat fiind acest aspect, atitudinea părinților este foarte importantă în procesul de vindecare a copilului lor, poate chiar un factor decisiv. Ce atitudine trebuie să aibă părinții față de copiii lor după ce află că sunt dependenți de droguri?
Aici am văzut mai multe cazuri. Am văzut părinți care s-au speriat foarte tare, au devenit foarte restrictivi, nu i-au mai dat copilului voie să iasă din casă și varianta asta, din câte am văzut eu, nu funcționează. Atunci adolescentul tinde să se îndepărteze și mai mult de părinți, să-i urască mai mult, iar asta nu ajută cu absolut nimic. Dar am mai văzut și părinți care au avut o atitudine calmă, ce au încercat să înțeleagă de ce a fost nevoie de consumul de substanțe, care e scopul și care sunt beneficiile lui, iar această versiune mi se pare mult mai utilă și mai înțeleaptă.
