Cum sunt afectați profesorii suplinitori de creșterea normei didactice

În programul de guvernare asumat de guvernul Bolojan, la capitolul educație se vorbește despre nevoia de profesionalizare a resursei umane din educație. Realitatea, din ultimele săptămâni de declarații ale Ministerului Educației, arată că prioritatea în reforma educațională este creșterea normei didactice pentru cadrele didactice, ceea ce ar duce la încetarea contractelor a mii de suplinitori. 

Analiza Ministrului Educației pleacă de la prezumția că există un număr mare de profesori titulari care iau ore peste norma didactică, în regim de plata cu ora, pentru a-și mări veniturile. Prin mărirea normei didactice, i-ar forța pe acești profesori să integreze, în programul normal de lucru, orele pentru care erau remunerați suplimentar în baza unui alt contract pe perioadă determinată. În fapt, creșterea normei didactice va duce la o scădere reală a numărului de suplinitori, o scădere a veniturilor efective ale profesorilor, dar și la creșterea timpului efectiv de lucru.

Au publicat deja proiectul de act normativ despre cum se aplică noua normă didactică. Profesorilor cărora nu li se poate constitui nici măcar jumătate de normă (10 ore) în acea unitate de învățământ, intră în restrângere de activitate. 
Ce înseamnă norma didactică?

Personalul didactic are un program de 40 de ore pe săptămână, într-un interval de 8 ore pe zi care trebui împărțit, în mare, pentru:

• activități de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene de final de ciclu de studii;
• activităţi de dezvoltare a curriculumului la decizia elevului din oferta şcolii;
• activităţi de mentorat;
• activităţi de management al clasei;
• activităţi specifice elaborării, implementării şi evaluării proiectelor educaţionale;
• activităţi de sprijin pentru persoanele care ocupă funcţia didactică de profesor itinerant.

Simplificând, cele 40 de ore se împart în: norma didactică și alte activități. 

Norma didactică reprezintă predarea efectivă, iar restul de activități includ managementul, mentoratul, relația cu părinții etc. 

Norma didactică variază în funcție de tipul de învățământ, dar și de gradul dobândit de profesori (conform art. 207 din Legea 198/2023 a învățământul preuniversitar).

Simplificând, în mare, norma didactică se împarte astfel:

Practic, la grădiniță și în clasele primare, învățătorul trebuie să se ocupe doar de-o singură grupă de elevi, în timp ce la gimnaziu, liceu și în școlile postliceale, acesta ajunge să-și împartă timpul efectiv de lucru între mai multe clase. În timp ce învățătorul se ocupă de copii și menține relația cu părinții doar din acea grupă, profesorul de gimnaziu trebuie să jongleze între mai multe clase, să cunoască mai mulți părinți, iar eventual să și călătorească între școli. 

În timp ce un învățător își face norma didactică doar fiind încadrat în acea clasă, profesorul de gimnaziu trebuie să se asigure că predă efectiv într-o școală timp de 18 ore. Acolo unde nu găsesc 18 ore de predat într-o singură școală, trebuie să-și împartă timpul între mai multe școli pentru a completa în totalitate norma didactică.

În prezent, dintr-un total de 40 de ore pe săptămână, un profesor de gimnaziu alocă 18 ore pentru activități didactice și 22 ore pentru restul de activități.

Propunerea Ministrului Educației este de a crește norma didactică în învățământul gimnazial de la 18 la 20 de ore pe săptămână, forțând, astfel, profesorii să-și găsească clase la care să predea încă 2 ore. Această creștere duce la mai multe scenarii posibile:

• Există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, doar că trebuie să le ia de la un profesor suplinitor. Pe această cale, contractul profesorului suplinitor nu o să fie reînnoit sau rămâne cu mult mai puține ore, deoarece titularul îi va lua orele.
• Există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, dar nu sunt la specializarea acestuia, fiind nevoie să se orienteze către altă unitate de învățământ pentru a-și completa norma. 18 ore într-o școală, alte 2 în alta.
• Nu există ore disponibile în unitatea de învățământ unde profesorul titular predă, deci trebuie să se orienteze către altă unitate de învățământ. Dacă în acea unitate, orele erau acoperite de un profesor suplinitor, contractul acestuia nu se va reînnoi, fiind nevoit să caute în altă parte.

În toate cele trei scenarii, suplinitorii au de pierdut. Dar cine sunt suplinitorii? 

Din punct de vedere juridic, suplinitorii sunt cei care încheie contracte pe perioadă determinată cu unitatea de învățământ:

• Art. 183 din Legea 198/2023: În unităţile de învăţământ preuniversitar, precum şi în cele asociate în consorţiile şcolare/consorţiile de învăţământ dual poate fi angajat personal didactic de predare cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, pe durata de viabilitate a postului sau pentru o perioadă determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului sau în regim de plata cu ora, în condiţiile legii.

În mare parte din cazuri, suplinitorii sunt înalt calificați, încearcă anual să găsească un post pe perioadă nedeterminată, dar nu reușesc din cauza indisponibilității acestora. De exemplu, un profesor de științe sociale, într-un județ unde există doar trei posturi pe perioadă determinată care sunt deja ocupate, trebuie să suplinească între mai multe școli. 
În această situație, profesorul suplinitor chiar dacă participă anual la examenul de Titularizare și-l trece cu note mari, nu găsește post unde să se angajeze. Din această cauză, orele care mai rămân în județ neocupate de titulari, se împart între suplinitori. De multe ori suplinitori cu titularizarea luată și cu experiență în predare. 

Recapitulăm. Măsura lovește direct în profesorii suplinitori care până acum reușeau să facă o normă didactică din mai multe școli. Profesorii titulari vor lua orele pe care suplinitorii le aveau, lăsându-i pe cei din urmă să mărească aria geografică în care caută oportunități de predare. Adică și mai multe școli.

Pe dealtă parte, creșterea normei didactice duce la o scădere a timpului efectiv pentru pregătire, construirea curriculei, menținerea relației cu părinții, dar și participarea la formare profesională. Introducerea unor clase noi de elevi înseamnă că profesorul trebuie să dezvolte noi relații cu acei elevi, dar și cu părinții acestora. 

Realitatea din teritoriu arată că, de fapt, munca peste program reprezintă modus operandi al cadrelor didactice care trebuie să se adapteze în funcție de nevoile părinților: telefoane târziu în noapte, discuții în weekend, pregătiri pentru concursuri școlare în timpul propriu.

Care este situația normelor didactice în România?

În anul școlar 2023 – 2024, 77,52% din totalul normelor erau ocupate de către titulari, iar restul de 22,48% de către persoane încadrate pe o perioadă determinată. Dintr-un total de aproximativ 224.000 de norme didactice la nivel național, în jur de 174.000 erau pentru titulari, iar restul de 50.000 se duceau către suplinitori.

Față de perioadele anterioare, numărul normelor didactice ocupate de titulari a scăzut treptat, în 2023 – 2024 fiind la nivelul perioadei 2019 – 2020. Perioada pandemică a reprezentat un moment de scădere semnificativă a ocupării normelor didactice de către titulari, ajungând cu aproximativ 24.000 mai puțini în perioada 2019 – 2023.

În cazul de față nu există o diferență clară între numărul de suplinitori din învățământul timpuriu, primar sau cel gimnazial. Adunate la un loc, este vizibil că peste 20% din totalul normelor din învățământul preuniversitar sunt pe o perioadă determinată, adică de suplinire Nu este clar câți dintre cei care suplinesc ocupă un post titular, iar peste program mai iau câteva clase la „plata cu ora”. 

Încadrarea pe o perioadă determinată diferă în funcție de norma didactică, adică de forma de învățământ în care acea persoană este încadrată. Imaginea suplinitorului de la gimnaziu sau liceu care aleargă prin oraș pentru a ajunge dintr-o școală în alta nu este valabilă pentru suplinitorul din ciclul primar care este încadrat doar la o clasă, acolo unde este postul.

Evident, poată să-și mai ia o normă după-amiaza, în altă unitate de învățământ, dar asta ar însemna un program de vreo 10 ore pe zi de predare. 

În situația încheierii unui contract pe perioadă determinată nu se regăsesc doar cadrele didactice care au promovat examenul de titularizare și nu au găsit post, ci și:

Mai există și cazuri de profesori care pe lângă norma existentă, mai suplineau și în regimul „plata cu ora”. Poate în zona respectivă nu se găsea un alt profesor care să poată prelua orele pentru a-și întregi norma didactică sau, poate, nu erau îndeajuns de mulți suplinitori.

Dincolo de toate aceste excepții, realitatea la debutul în profesie arată un sistem educațional în care încadrarea pe un post pe o perioadă nedeterminată este aproape imposibilă. În 2024 doar 9.933 dintre posturi erau titularizabile, adică pe o perioadă nedeterminată, adică 13% din total, în timp ce 65.642 puteau fi ocupate doar de suplinitori. Iar asta face intrarea în profesie pentru cea mai bună parte dintre absolvenți într-o poziție de suplinire, cu speranța că va putea ocupa un post titularizabil ulterior. Speranță care pare tot mai firavă. 

În 2024 un total de 75.575 de posturi puteau fi ocupate într-o măsură sau alta în sistemul educațional, iar suplinitorii jucau un rol important în ecuația personalului dintr-o școală. Creșterea normei de la 18 ore la 20 de ore nu doar că oferă mai mult de muncă personalului titular, dar și duce la scăderea numărului de suplinitori. Unora nu li se va reînnoi contractul pe perioadă determinată de la 1 septembrie din cauză că orele pe care le aveau în școli vor fi luate de către titulari.

Suplinitorii vor avea mult mai puține variante chiar și dacă merg în altă școală, din cauză că situația cu care se vor confrunta în propria unitate de învățământ va fi răspândită la nivel național. Ușile care li se vor închide în liceul 1, vor fi mai apoi închise și în liceul 2, dar și în liceul 3. 

În mod direct, creșterea normei didactice va duce la un volum mai mare de muncă pentru titulari, dar și la scăderea numărului de suplinitori. 

Cornelia Popa Stavri, secretară generală a Federației Sindicatelor Libere din Învățământ – FSLI, anticipează o scădere cu 15.000 de posturi. Un grup de profesori suplinitori confirmă scăderea cu 15.000, adresând o scrisoare deschisă în care atrăgeau atenția:

„Pentru cine nu înțelege ce înseamnă acest lucru: este echivalentul concedierii mascate a zeci de mii de oameni calificați, dedicați, titulari, cu grade didactice, cu ani de vechime și cu examene luate pe bune. Este un atac la stabilitatea și demnitatea unei întregi profesii.”

Dincolo de numere, intenția creșterii normei didactice nu are la bază o fundamentare logică, iar ultimul raport al Institutului de Științe ale Educației (IȘE), publicat de Edupedu, confirmă că norma de predare în România nu este sub media europeană. Ministerul a spus că motivul trunchierii raportului sunt datele greșite și că răspunsul cercetătorilor trebuia să treacă prin „peer review”, o procedură de verificare științifică, prin care datele sunt verificate de alți cercetători. Doar că răspunsul unui institut către o publicație nu este o lucrare științifică, după cum au subliniat alți experți din educație.  

IȘE este subordonat Ministerului Educației, iar orice comunicare publică venită din partea acestora trebuie să treacă prin filtrul ministerial și să deservească interesele acestora. Un raport de douăzeci și un pic de pagini a ajuns să fie trunchiat de Minister la doar 2 pagini, deoarece datele corecte prezentate în varianta inițială nu ar fi servit narațiunii.

La nivel de execuție financiară, fondul aferent pentru plata cu ora în învățământul preșcolar, primar, secundar superior și inferior a fost de 2 miliarde de lei în 2024. Doar fondul de salarii de bază, fără sporuri sau alte indemnizații, a fost de 25 de miliarde în același an.

2 miliarde dintr-un total de 60 de miliarde pentru economisire ignoră costul celor 15.000 de oameni care și-ar putea pierde locul de muncă, dar și asupra profesorilor care se vor regăsi într-o situație de muncă suplimentară neremunerată. 
Creșterea normei de la 18 la 20 de ore nu va duce la alocarea a 2 ore de la consultarea cu părinții către predat, ci va amplifica nivelul muncii în general. În timp ce un profesor suplinitor își va pierde locul de muncă, un titular va trebui să facă naveta dintr-o școală în alta pentru a găsi alte două ore. 

Teoretic, doar norma didactică crește. Practic, o parte dintre profesori vor ajunge să muncească mai mult, pe aceeași bani, în multe școli. Și o parte, deloc, căci nu vor mai avea unde.