De ce abandonează tinerii studiile universitare?

Pentru Theodora Gheorghe, renunțarea la facultate n-a fost o decizie impulsivă, ci una grea și încărcată de vinovăție. Simțea că îi dezamăgește pe cei din jur, că nu e suficient de bună și că gestul ei va fi văzut ca un eșec personal. N-a avut curajul să vorbească față în față cu părinții ei despre faptul că nu mai poate. 

„Le-am dat un mail”, spune ea. „Mi-a fost foarte frică să le spun.”

Tatăl ei a sunat-o imediat după ce a citit mesajul și a încercat să detensioneze situația cu umor. În zilele care au urmat, însă, și tatăl, și mama ei au încercat să o convingă să continue. În ochii lor, facultatea respectivă, Cibernetică, Statistică și Informatică Economică de la Academia de Studii Economice (ASE), era una „de viitor”, care putea să-i deschidă multe uși pe piața muncii. Alegerea părea logică: era apropiată de domeniul în care lucra mama ei și continua firesc profilul de matematică-informatică urmat de Theodora în liceu.

Pentru tânără, mersul la cursuri era „o corvoadă”. Materiile nu-i plăceau deloc, se chinuia să țină pasul cu statistica. Nu reușea nici să-și facă prieteni. Vorbea doar cu două-trei persoane din grupă. Le-a spus toate aceste lucruri părinților, dar ei au continuat să o încurajeze să rămână la ASE.

Theodora (stânga) o ține în mâini pe pisica Luna. Colegele de cămin au fost un mic
spijin pentru ea, pe perioada facultății

„Plângeam cu ei în telefon ca să încerc să le explic cât de tare vreau să renunț și cât de tare nu-mi place facultatea”, spune ea.

După ce le-a spus că decizia de a renunța la ASE este finală, tensiunile dintre ea și familie au crescut.

„Mi-a fost frică să mă duc acasă o lună de zile”, povestește Theodora. „Am stat la cămin ca să nu mă duc acasă la ai mei.”

În România, aproape 48% dintre studenții care își încep studiile universitare de licență nu le finalizaseră la șase ani după, conform celor mai recente date publicate de Ministerul Educației prin Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). Dintre cei care abandonează facultatea, aproape jumătate renunță după primul an.

Cifrele acestea vin în contextul în care România are cel mai scăzut procent de absolvenți de studii superioare din Uniunea Europeană: doar 23% dintre tinerii cu vârste între 25 și 34 de ani au terminat o facultate, față de media europeană de 44%.

Potențialul nevalorificat al tinerilor se traduce, în timp, în oportunități ratate, pentru că  mulți ajung să accepte locuri de muncă prost plătite, sub nivelul calităților lor. Consecințele nu sunt doar personale, ci se resimt și la nivel economic. România formează mai puțini specialiști, inovează mai puțin și rămâne ancorată în ramurile economice care presupun o forță de muncă mai slab calificată, arată indicatorii economici.

„Când ai o societate cu oameni care nu au un nivel foarte ridicat de educație, avem un procent atât de mic de absolvenți de studii superioare, nu trebuie să ne mirăm că și impactul pseudoștiinței, pseudo-religiei, teoriilor conspirației este atât de puternic”, spunea în aprilie ministrul Educației, Daniel David. Oficialul cataloga abandonul universitar drept o „problemă mare în zona universitară” și anunța pregătirea unui program de 100 de milioane de lei menit să reducă acest fenomen.

Abandonul universitar apare, de obicei, dintr-un cumul de factori. Printre cei mai importanți se numără costurile ridicate ale vieții din marile orașe, lipsa unei consilieri adecvate în carieră care duce la alegerea unei facultăți nepotrivite și așteptările nerealiste față de domeniul de studiu, potrivit celor 41 de universități care ne-au răspuns solicitărilor făcute în baza Legii 544 din 2001 privind accesul la informațiile de interes public. Acestora li se adaugă integrarea socială dificilă, sistemul de învățământ rigid, lipsa unei legături puternice între facultăți și piața muncii și problemele care pot apărea în viața personală a studenților.

Costul real al studenției în România

Andrei Paraschiv se gândește în fiecare săptămână să renunțe la facultate. Doar în ultimul semestru, spune că a fost aproape să abandoneze „de 15 ori, pe puțin”. A fost nevoit să se angajeze din anul II pentru că nu se descurca cu banii, iar decizia a venit la pachet cu numeroase compromisuri.

„Lipseam cu săptămânile de la facultate, îmi lipseau temele, prezențele”, spune el. „Nu prea mai aveam timp să mă ocup de mine, să ies pe afară, să mă uit la un film, să socializez cu prietenii”. 

Un student la buget, care prinde loc în cămin, dar nu primește bani de la părinți, are nevoie de cel puțin 1.500-2.000 de lei pe lună pentru a se întreține. Asta ar însemna să-și plătească singur căminul, să dea 20-30 de lei pe zi pe mâncare, să-și cumpere rechizite și produse de igienă personală. Dacă mai vrea să iasă și în oraș sau are alte cheltuieli personale, situația se complică.

Pentru tinerii de la taxă, presiunea financiară este și mai mare. Taxa este, de obicei, în jur de 4.000-5.000 de lei pe an, în funcție de facultate. La această sumă se pot adăuga chiria și utilitățile. Toate acestea apasă și mai mult pe buget. Unui student „cred că i-ar trebui undeva la dublu ca să poată să facă față”, spune Andrei.

Anul trecut, bursele sociale au avut cuantum de 1.050 de lei pe lună la Universitatea din București, însă pragul sub care se acordă este jos. Sunt eligibili doar studenții care au avut un venit mediu lunar pe membru de familie sub 50% din salariul minim net la nivel național în ultimele 12 luni, adică sub 1.181,5 lei. Și pragul poate scădea dacă se termină banii, deci nici acest prag nu garantează că vei lua bursă. 

Dificultățile financiare sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului universitar, potrivit răspunsurilor primite de la 19 din cele 41 de universități care au dat curs solicitării.

„Cea mai importantă cauză este cea materială”, spune Enache Tușa, cercetător științific în cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu”. „Învățământul universitar presupune deplasarea într-o altă localitate, manuale, cursuri.”

Pentru Andrei, jobul n-a fost o alegere, ci singura opțiune realistă. Și, neavând experiență pe piața muncii, a fost obligat să accepte ce a găsit.

„La primul meu loc de muncă eram plătit oarecum cu minimul pe economie, undeva la 2.500 de lei”, spune el.

Andrei și colegii lui iau uneori masa la mall

În iunie, la finalul anului III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, Andrei Paraschiv are 12 restanțe, „majoritatea din anul II”, primul în care și-a luat un loc de muncă. Programul de la job l-a împiedicat să aibă suficiente prezențe la cursuri și la seminare, să fie cu materia la zi și să învețe atât cât și-ar fi dorit, așa că nu va putea termina odată cu colegii lui de grupă. Va trebui să facă un an suplimentar.

Gândul de a renunța la facultate îl urmărește constant. Nu știe ce urmează, dar până acum ceva l-a împins să continue: „Principala motivație a fost când am văzut cât de mândri sunt părinții mei de mine că am reușit, că am făcut și facultatea și că mi-am găsit și-un loc de muncă în domeniu”. 

Când visul tău nu e al tău

Pentru mulți tineri, alegerea unei facultăți e un dans complicat între visul lor și așteptările părinților. Riana Cutaș a simțit asta încă din liceu, când a fost împinsă de mama ei să studieze psihologia. I s-a spus că asta ar fi o meserie „mai echitabilă și mai onorabilă” decât cea de jurnalist sau de om de relații publice, povestește Riana.

Riana (în spate, în albastru) iese adesea cu prietenii din asociația facultății de Jurnalism și Științele Comunicării pentru ca simte ca o ascultă și o înțeleg

Pentru a împăca ambele perspective, tânăra a ales să facă două facultăți în paralel, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București și Facultatea de Psihologie de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Le-a urmat pe amândouă la zi de dragul mamei ei până când a fost acceptată într-un program Erasmus din partea Universității din București.

La fel ca Theodorei, și Rianei i-a fost greu să discute cu mama ei despre renunțarea la Facultatea de Psihologie. A luat lucrurile treptat, amintindu-i din când în când că va pleca un semestru în Franța.

„OK, și ce faci cu psihologia?”, era întrebarea pe care Riana o primea de la mama ei. „Mă tot întreba o dată la câteva zile, pentru că ea încă spera că o să îi dau un alt răspuns, chiar dacă știa că nu există nicio șansă.”

Riana și-a dat seama că psihologia nu e visul ei după ce a aflat ce presupun materiile. „Noi am romantizat foarte mult toată ideea, ne gândeam că o să fie ca în filme”, spune ea. Dincolo de asta, este nevoie de timp pentru a avea un cabinet propriu, pentru că procesul de acreditare este mai complicat.

În 17 universități din țară, neconcordanța cu specializarea aleasă sau așteptările nerealiste asupra domeniului de studii se regăsesc în principalele cauze ale abandonului, potrivit răspunsurilor primite la cererile făcute în baza Legii 544/2001 a informațiilor publice.

Rectorul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, Alin Dinița, consideră că principalul motiv care influențează studenții în procesul de abandon rezultă din neinformarea corespunzătoare asupra programului de studii pe care și-l aleg: „Se duc câteodată din inerție, din faptul că trei colegi de la ei merg la inginerie, se duc și ei.”

Un raport al Băncii Mondiale arată că, în România, elevii nu beneficiază de consiliere adecvată în carieră. Această nevoie nu este acoperită nici de consilierii școlari și nici de diriginți. Practic, raportul arată că mulți elevi din învățământul gimnazial și liceal au acces la sfaturi privind dezvoltarea lor profesională doar ocazional.

Riana crede că profesorii te pot face să îndrăgești o materie. În schimb, atunci când un dascăl își face munca fără implicare, doar ca să bifeze ora respectivă, studenții au de pierdut. Spune că i s-a întâmplat asta la Psihologie, facultate la care a renunțat.

„N-am simțit că profesorii de acolo erau niște oameni de psihologie, niște oameni empatici, niște pedagogi care să ne învețe ceva”, declară Riana. 

Prorectorul Universității Româno-Americane, Lucian Botea, îi dă dreptate. Profesorii contribuie la creșterea sau diminuarea abandonului universitar, spune el.

„O materie fadă poate fi făcută atractivă de un profesor care știe cum să-i atragă, cum să-i ducă în zona de aplicabilitate”, afirmă Botea. „O materie, oricât de atractivă și de interesantă ar fi ea, dacă ai un profesor care nu o face plăcută, o să înceapă să nu-ți mai placă.”

Sorin Costreie, prorector al Universității din București și unul dintre consultanții președintelui Nicușor Dan pe probleme de Educație, spune același lucru. Prima măsură care ar trebui luată ar fi „să investim în calitatea profesorilor”, a declarat el la Europa FM. „Calitatea învățământului nu va depăși niciodată calitatea profesorilor.”

Implicarea scăzută a cadrelor didactice, stilul de predare depășit sau lipsa conexiunii umane afectează calitatea învățământului. Atunci când studenții nu se simt sprijiniți, motivația scade, iar abandonul devine o opțiune tot mai mult luată în calcul.

„Universitățile au responsabilități destul de mari în prevenirea abandonului universitar”,  spune Tușa. „Ele sunt avantajate în situația în care studenții rămân acolo.”

Botea mai vede o problemă, faptul că elevii și studenții nu au parte de consiliere în carieră. Nimeni nu-i învață în ce direcție se pot dezvolta și cum pot folosi cunoștințele dobândite atât în domeniul în care se pregătesc, cât și în domenii conexe.

În lipsa unui sistem educațional care să-i ajute pe tineri să se orienteze în carieră, părinții preiau adesea acest rol. Însă chiar dacă intențiile lor sunt bune, uneori sfaturile și insistențele pot duce la frustrări, abandon universitar și o carieră care nu se potrivește aptitudinilor și preferințelor adolescentului.

Un studiu realizat de un portal de joburi din Statele Unite, Joblist, arată că 65% dintre tineri lucrează în domeniile sugerate sau impuse de părinții lor. Adesea, asta înseamnă IT, business sau finanțe.

Nevoia de integrare în comunitate

Pentru mulți tineri, facultatea nu înseamnă doar cursuri și examene, ci și un loc unde caută sprijin, conexiuni și apartenență. Atunci când aceste elemente lipsesc, chiar și cei mai hotărâți pot ajunge să pună sub semnul întrebării decizia de a continua studiile. Theodora este printre ei.

„Nu m-am adaptat”, spune ea.

Profesorii i s-au părut reci, colegii greu de abordat, iar această situație a contribuit la decizia ei de a renunța la ASE. Când lipsesc conexiunile umane, facultatea se transformă într-un spațiu gol. 

Integrarea socială deficitară este o cauză frecvent trecută cu vederea în discuțiile despre abandonul universitar. Totuși, ea se regăsește în datele primite de la 9 universități. 

În camera 116, Theodora și colegele ei au creat o „familie de animăluțe”, într-o
încercare de a transforma căminul într-un loc mai sigur și mai primitor

Studenții au nevoie „de a se simți efectiv incluși în comunitate” pentru a reduce nivelul de abandon universitar, a spus și Magdalena Iordache-Platis, prorector al Universității din București cu responsabilități în domeniul managementului calității, responsabilității sociale și relației cu partenerii sociali. 

Nevoia de integrare apare în special pentru persoanele care sunt nevoite să se mute într-un oraș nou în care nu cunosc pe nimeni. Enache Tușa adaugă că studenții „care vin din mediul rural, în special fetele, nu fac față șocului cultural al orașului, care e mult mai divers și mai trepidant”. 

O soluție poate veni de la asociațiile studențești, care pot ajuta tinerii să se acomodeze mai ușor. „Asociațiile au această obligație de a se uita în jurul lor și de a vedea exact care sunt nevoile studenților sau ale universității pe care o reprezintă și cum ar putea să diminueze din aceste probleme pe care le au”, spune președintele Uniunii Studenților din România, Cristian Ghiurcă. 

Sentimentul de apartenență este esențial pentru sănătatea mintală și starea de bine a tinerilor, deoarece poate reduce singurătatea și reduce numărul cazurilor de depresie și anxietate. Iar toate aceste lucruri vin și cu performanță academică mai bună, arată studiul „Beyond the first week: sustaining the feeling of social inclusion and sense of belonging for students”. Interacțiunile sociale creează cicluri emoționale pozitive care ajută la sănătatea mintală și întăresc legăturile sociale dintre studenți. 

Depresie și burnout în rândul studenților

Pentru mulți tineri, începutul vieții de adult vine cu o presiune tăcută, dar constantă. Încercarea de a jongla între facultate, un loc de muncă, responsabilități personale și așteptările celor din jur poate deveni copleșitoare. Dacă oboseala devine accentuată, iar sprijinul emoțional lipsește, studenții pot trece prin episoade de depresie sau prin burnout.

Theodora își amintește că era epuizată emoțional atunci când a hotărât să renunțe la ASE și avea și alte probleme.

„Nu eram într-o perioadă foarte bună, în general, în viață. Nu eram foarte motivată să mă duc”, povestește Theodora.

Mihnea Badea, fost student al Facultății de Limbi Străine, a trecut printr-un moment greu după ce s-a despărțit de prietena lui, care îi era și colegă de grupă. Nu a reușit să-și schimbe grupa, iar interacțiunile cu fosta parteneră l-au afectat profund.

Mihnea era plin de speranțe în prima zi de facultate. Realitatea, însă, l-a lovit rapid

„M-a costat foarte mulți nervi și foarte mulți neuroni relația asta care nu s-a sfârșit foarte bine”, spune el. „M-a băgat într-o depresie foarte mare care s-a terminat la spitalul Obregia.”

Problemele familiale și problemele de sănătate fac parte din principalele motive ale abandonului universitar în 15 universități.

Viața după abandon

Mulți dintre studenții care renunță la facultate nu mai calcă apoi niciodată prin vreo sală de cursuri. Câțiva însă, printre care și Theodora, își reconfigurează traseul și pornesc din nou la drum. Theodora s-a documentat mai bine a doua oară și a decis să se înscrie la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Acolo, experiența ei a fost diferită.

„În prima lună n-am lipsit la niciun curs și niciun seminar pentru că îmi plăcea foarte mult să merg”, spune ea.

Părinții ei s-au obișnuit până la urmă cu situația, pentru că au văzut cât de implicată este la noua facultate. 

„În primele săptămâni cred că n-a fost zi în care să nu le spun cât de bucuroasă sunt că m-am mutat și că pot să fac și ceva ce-mi place”, povestește Theodora. „A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o iau și e prima dată în viața mea când fac ceva ce-mi place cu adevărat.” 

Theodora simte acum că și-a găsit drumul în viață și își face planuri să urmeze un master tot în domeniul comunicării.

Acest articol a fost produsul lucrării de licență din cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, sub coordonarea lectorului univ. dr. Manuela Preoteasa și îndrumarea prof. asociat Andrada Fiscutean.

Foto principală: Shutterstock

Fotografii din text: arhivele personale ale studenților

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.