„Nu, să nu mustrăm elevii în public! Apoi, în viață, când vor fi mustrați sau chiar sancționați de șefi vor avea «atacuri de panică»”, este unul din comentariile pe Facebook cu privire la modificările din Statutul elevului. „Sunt elevi care vin la școală doar pentru a-i provoca pe alți elevi sau pentru a provoca profesorii. După aceea, îți râd în față că nu ai ce să le faci. Cine propune așa ceva oare a trecut pe la școală?”, spune un altul.
„S-a ajuns ca elevii să beneficieze de mai multe drepturi decât cadrele didactice, unde vom ajunge în ritmul acesta?”, concluzionează altcineva.
Disciplina în mediul școlar a stârnit mereu dezbateri aprinse. Studii recente arată că fenomenul de bullying există și de-o parte și de alta a catedrei și adesea comportamentele violente de acasă izvorăsc din abuzurile părinților față de copii. O cercetare realizată de Organizația Salvați Copiii în 2021 a dezvăluit că:
- 76% dintre copii spun că profesorii îi ceartă atunci când greșesc, „ceea ce arată prevalența metodelor pedagogice critice și punitive”, susțin autorii studiului;
- 22% dintre copii sunt expuși abuzului verbal și limbajului violent;
- abuzul fizic asupra copilului în familie este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying între copii în școală;
Anca Petrescu, lector la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, arată de ce mustrarea în fața clasei nu ajută de fapt disciplina din clasă și ce alte metode sunt mai potrivite.
„Spațiul din fața clasei reprezintă deja în educația românească un loc mai degrabă temut”
Școala 9: Este sau nu mustrarea în fața clasei o măsură potrivită? Ce efecte poate avea imediat sau pe termen lung?
Anca Petrescu: Din punct de vedere cultural și istoric, spațiul din fața clasei reprezintă deja în educația românească un loc mai degrabă temut, un teritoriu aproape exclusiv al profesorului, în care elevul se simte adeseori vulnerabil și inconfortabil. Ideea de mustrare publică, lipsită de discreția unei interacțiuni unu-la-unu, cu toți ochii ațintiți asupra „vinovatului”, nu ar face decât să sporească respingerea față de acest spațiu și distanța dintre elev și profesor.
Or, așa cum ne arată și numeroase studii, unul dintre cei mai importanți predictori pentru reușita învățării este relația dintre educabil și cel care educă.
Dacă ne gândim la școală ca la o anticameră a vieții, ne putem dori oare să trimitem în societate indivizi cu stimă de sine scăzută, fără încredere, determinare, stăpânire de sine, empatie ș.a.m.d.?
Toate aceste comportamente și atitudini dezirabile nu se pot dezvolta într-un mediu represiv, care nu este preocupat să susțină demnitatea copilului sau a tânărului.
-Discuțiile individuale cu copilul în cauză ajută mai mult decât expunerea sa publică?
-Desigur, normele și regulile sunt necesare în școală și în viață, deopotrivă. Însă un management pozitiv și eficient al clasei presupune nu doar stabilirea acestora și consecvența în respectarea lor, ci în egală măsură implicarea constantă în construirea unor punți de comunicare corectă, respectuoasă și echilibrată cu elevii.
Ca orice ființă umană, aceștia vor să fie auziți, văzuți, înțeleși. Pe termen mediu și lung, investiția în crearea unei legături bazate pe încredere reciprocă este cea care va conduce la rezultatele scontate, inclusiv din punctul de vedere al disciplinei școlare.
„Problemele apărute trebuie rezolvate imediat de către cadrul didactic”
- Care sunt metodele potrivite pentru liniște și ordine la clasă?
-Strategii utile în diminuarea frecvenței și gravității comportamentelor disruptive s-au dovedit a fi:
- formularea pozitivă și concisă a regulilor clasei, discutarea lor cu elevii, afișarea într-un loc vizibil;
- utilizarea metodelor interactive, implicarea elevilor în activități de învățare variate, dinamice, colaborative;
- întărirea motivației pentru învățare, prin feedback constructiv, specificarea nivelului de realizare a unei sarcini, aprecierea gradului de efort depus, recunoașterea unor reușite etc.;
- evitarea atitudinilor agresive sau pasive din partea profesorului. Problemele apărute trebuie rezolvate imediat de către cadrul didactic, întotdeauna cu calm și fermitate controlată, oferind astfel un exemplu de comportament în contexte cu potențial conflictual. Eventualele sancțiuni vor fi proporționale cu greșeala comisă și neapărat explicate, astfel încât toți cei implicați să înțeleagă de ce măsurile luate sunt justificate, fără a se simți nedreptățiți sau umiliți. Cu siguranță, modul în care se comunică pedeapsa are un rol decisiv.
De exemplu: „Am discutat despre ce se va întâmpla dacă se încalcă această regulă. Este responsabilitatea mea să aplic măsurile necesare. Sper însă că asta nu ne va împiedica să avem o relaţie bună în continuare și că nu se vor mai ivi astfel de situații.”
Și în educație funcționează cunoscuta zicală: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Îi invit pe toți adulții care citesc acest articol să ofere un răspuns sincer la următoarea întrebare: cum v-ați simți dacă ați fi scoși în fața colectivului de colegi pentru a fi mustrați?
