Natașa Tișkevici, Volodia Metelkin, Armen Aramian și Alla Gutnikova sunt patru studenți ruși, acuzați de procurorii moscoviți de „implicarea minorilor în acte periculoase pentru viața lor”. De ce? Pentru că au postat un videoclip de trei minute de susținere a unor colegi studenți care au fost amenințați cu expulzarea pentru că au luat parte la o acțiune de susținere a lui Aleksei Navalnîi în 2021.
De atunci, un an în urmă, cei patru tineri sunt arestați la domiciliu. Nu pot ieși afară din case decât două ore pe zi: între 8 și 10 dimineața.
Acum câteva zile, o fată din grup, Alla Gutnikova, în vârstă de 23 de ani, a fost dusă în fața instanței din Moscova. Tânăra a folosit ocazia pentru a adresa o critică regimului de frică propus țării de către Kremlin.
Discursul Allei a devenit o mărturie a curajului în vremuri complicate, în apărarea școlii și a libertății.
Ziarul Libertatea găzduiește discursul integral. „Moartea fiecărui om mă micșorează și pe mine. De aceea nu întrebați pentru cine bate clopotul: bate pentru Tine”, a spus Alla Gutnikova, citându-l pe Hemingway.
Amintiți-vă că frica mănâncă sufletul. Amintiți-vă de personajul lui Kafka care a văzut o spânzurătoare ridicată în curtea închisorii, a crezut din greșeală că este pentru el, a evadat noaptea din celula sa și s-a spânzurat.
Grupul din care face parte Alla consideră că elevii și studenții nu trebuie să fie îngrețoșați de politică, ci, dimpotrivă, trebuie să participe la rezolvarea treburilor societății.
„Nu tragem o linie de demarcație între universitate și politică, considerând că crearea unui spațiu antiautoritar și democratic în cadrul universității este o acțiune politică importantă și în afara zidurilor acesteia”, spun tinerii.
„Nu voi vorbi despre caz, despre percheziții, interogatorii, volume, procese. Este plictisitor și fără rost. În ultima vreme am participat la școala oboselii și frustrării. Dar chiar înainte de arestare am reușit să mă înscriu la școala care m-a învățat să vorbesc despre lucruri cu adevărat importante”, a explicat studenta, în fața instanței.
„Aș vrea să vorbim despre filosofie și literatură. Despre Benjamin, Derrida, Kafka, Arendt, Sontag, Barthes, Foucault, Agamben, Audrey Lorde și alții. Despre Timofeeva, Tlostanova și Rahmaninova. Aș dori să vorbesc despre poezie. Despre citirea poeziei contemporane. Despre Gronas, Dașevski și Borodin.
Dar acum nu sunt nici momentul și nici locul potrivite. Îmi voi ascunde cuvintele mele tandre în vârful limbii, în fundul gâtului, între stomac și inimă. Și voi spune puține vorbe.
Există o cantitate îngrozitoare, insuportabilă de violență în lume. Iar eu nu vreau violență. Sub nicio formă. Nu accept violența profesorului care-și agresează elevii, nici pumnii unui tată de familie beat care își agresează soția și copiii. Dacă m-aș decide să fac o listă a tuturor violențelor din jurul meu, nu mi-ar ajunge o zi, o săptămână, un an.
Pentru a vedea violența din jurul tău, tot ce trebuie să faci este să deschizi ochii. Ochii mei sunt deschiși. Văd violență și nu vreau violență. Cu cât văd mai multă violență, cu atât mai mult nu o vreau. Și, mai presus de toate, nu vreau cea mai mare și cea mai cruntă violență: războiul”.
Ea a insistat, în fața instanței, pe ideea că nici programa școlară, nici celelalte lecturi nu au învățat-o să fie indiferentă la durerea celorlalți sau neimplicată.
„Niciuna dintre cărțile mele preferate - nici cele pentru copii, nici cele pentru adulți - nu m-au învățat indiferența, nepăsarea și lașitatea. Nicăieri nu am fost învățată aceste fraze: suntem oameni mici, sunt un om neînsemnat, nu poți avea încredere în nimeni, nu sunt interesat de politică, sunt departe de politică, nu mă privește, nimic nu depinde de mine, autoritățile vor rezolva totul, eu nu pot face nimic”.
„Libertatea este un proces prin care îți dezvolți obiceiul de a nu fi disponibil pentru sclavie”, a mai spus Alla, al cărui proces se derulează în continuare, în Rusia.
