Una dintre cele mai recente dezbateri cu privire la viitorul politicilor educaționale, care a împărțit România în două, este cea cu privire la educația sexuală în școli. Miezul dezbaterii rezidă într-un amendament girat în legislatura anterioară de deputatul Partidului Național Liberal, Robert Sighiartău, care prevede înlocuirea denumirii ,,educație pentru sănătate/educație sexuală” în ,,educație sanitară” (un artificiu cu efect juridic zero, efect asupra arhitecturii curriculare românești zero), care să se facă doar cu acordul părinților.
De unde mă situez eu, de fiecare dată când dezbaterea privind numărul, numele și conținutul materiilor studiate la școală se mută în agora virtuală, nu are a ieși nimic bun, în afară de radicalizări inutile, din care elevul iese în pierdere. În loc să creăm punți, am adâncit ireversibil faliile deja existente, imputând educației o falsă dihotomie - educația progresiștilor versus educația conservatorilor.
Ca să ne mai descrețim frunțile cu un exercițiu de imaginație istorică, vă propun astăzi să vedem cum arată un manual elementar de igienă din 1885, într-o Românie care abia își câștigase independența.
Aerul „stricat” care îmbolnăvește
Manualul a fost redactat de doctorul Iacob Felix, un medic de origine cehă-austriacă, vicepreședinte al Academiei Române și o personalitate științifică în domeniul igienei. Format la Universitatea din Viena, acesta s-a întors în Țara Românească în 1858, pentru a obține permisul de liberă practică în medicină.
Manualul elementar se deschide cu următoarea definiție ,,Igiena este știința care ne învață în ce mod putem dobândi și păstra sănătatea și prin ce mijloace putem preîntâmpina bolile și moartea timpurie”. În acele vremuri de restriște, moartea timpurie, cauzată de condițiile improprii în care se desfășurau muncile câmpului, dar și de starea de precariat a populației rurale, era o reală problemă. Capitolul care face referire la anatomia corpului nu face referire și la organele de reproducere. Într-un limbaj accesibil vremurilor, doctorul explică cetățenilor elemente utile în cotidian, cum ar fi de ce ar trebui să căutăm să ne desfășurăm activitatea într-un mediu aerisit: oare ce ar fi zis doctorul știind că, inclusiv în anul de grație 2021, există clase în România care nu sunt aerisite pentru că trage curentul?
,,Bolile care se nasc din șederea prelungită într-un aer stricat nu se arată întotdeauna îndată, ci de multe ori mai târziu. Oamenii, mai ales copiii care șed mult timp într-un aer stricat sunt mai palizi, au sângele mai apos, sunt mai bolnăvicioși decât persoanele care trăiesc în aer curat”, afirmă doctorul.
Acesta își continuă diagnoza în următoarele pagini ale micului ghid, făcând referire la importanța încăperilor luminoase: ,,Casele lipsite de lumină, în care nu străbat razele soarelui, nu sunt sănătoase”.
La capitolul îmbrăcăminte, ,,Vestmintele” (V), autorul subliniază importanța hainelor curate pentru a menține o stare de bine, făcând, totodată, apel la cititori pentru a se proteja de razele puternice ale soarelui în timp ce merg la muncile câmpului. Mai mult, specialistul în igienă recomandă: ,,Așternutul nostru să fie de asemenea curat. Oamenii cu dare de mână se culcă într-un pat cu saltea, peste care se așterne un prostir (cearșaf) curat; ei se acoperă cu plapumă ori cu pătură, având dedesubtul capului o pernă, omul sărac își așterne patul cu o scoarță sau cu rogojină”.
Nu se dă rachiu copiilor, nimeni n-ar trebui să fumeze
O importanță deosebită în acest manual elementar îl reprezintă educația alimentară. Conform specialistului, trebuie să încetăm să mâncăm ,,de îndată ce suntem sătui”, să nu mâncăm ,,nici prea mult, nici prea puțin”. Referitor la vasele în care păstrăm alimentele, specialistul nuanțează ,,Vasele de lut (pământ ars), care nu au fost bine smălțuite sunt asemenea vătămătoare sănătății”, iar vasele de aramă trebuie spoite cu cositor. Alimentele și băuturile prea reci sau prea calde nu sunt recomandate, deoarece ,,strică dinții și provoacă boli ale stomacului”. La capitolul băuturi, cetățenii sunt sfătuiți să evite apa sălcie (care conține var topit), să bea apă de izvor sau, în lipsa ei, apă de la gârlă.
Prezentată nu doar ca o problemă de igienă, ci ca problemă socială, alcoolismul este combătut de medic în acest manual elementar, sfătuind mai ales copiii să se ferească de consumul de alcool, astfel: ,,Pe copii îi vătămează și cantități mici de rachiu, fac foarte rău părinții care deprind copiii lor de timpuriu cu băuturi spirtuoase. Din beție nu se îmbolnăvesc numai corpul și mintea, ci și sufletul; viciul beției conduce la toate crimele și este prin urmare nenorocirea cea mai îngrozitoare care poate lovi o persoană și familia din care face parte acea persoană. Beția produce nebunia; cei mai mulți smintiți au pierdut mințile din cauza băuturilor îmbătătoare”. Efectele acestui viciu sunt prezentate cu atât mai tragic de către autor: ,,Unii mor de tineri în spitale, alții în case de nebuni, iară alții în închisoare, căci cele mai multe crime se comit în starea de beție”.
În același stil polemic, autorul prezintă un alt viciu, cu scopul de a-l preveni: fumatul. ,,Cu cât omul are mai puține obiceiuri rele, cu atât este mai sănătos, mai fericit. Obiceiul tutunului nu aduce omului niciun folos ci numai pagubă. Fumarea de tutunuri aduce multor persoane plăcere; este însă mai bine să nu cunoaștem această plăcere, să nu facem nici o încercare de a fuma, pentru a nu ne deprinde de tutun, astfel încât să ajungem să nu mai putem trăi fără el”. Doctorul-pedagog apreciază că tinerii sunt mult mai afectați decât vârstnicii de problema fumatului, iar în final, acesta conchide asupra faptului că ,,beția de tutun este deci păgubitoare pentru sănătate și pentru pungă”.
Nimic despre sexualitate
Sănătatea reproducerii nu este abordată nici măcar marginal, cu atât mai puțin aspecte ce țin de prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
La fel ca acum, și atunci puteam observa insule ale cunoașterii unde se păstra dihotomia credința - știința, portretizând educația pentru sănătatea reproducerii drept un subiect tabu. Dacă în general facem o critică a trecutului cu ochii prezentului, putem face și o critică a prezentului cu ochii trecutului: cât spațiu ocupă în dezbaterea publică educația copiilor pentru a preveni anumite probleme de natură socială, cum ar fi alcoolismul și fumatul? În afara unor campanii media deloc atractive pentru actuala generație, formată în miezul Revoluției Industriale 4.0, astăzi vorbim prea puțin despre aceste vicii care acaparează generația tânără.
Cum ar fi ca un astfel de manual elementar de igienă să circule astăzi în comunitățile din România, un manual în care, cu un limbaj simplu, dar dublat de cunoașterea științifică, să aflăm cum putem educa informal copiii pentru o viață bună, o viață sănătoasă?
Dar noi, dacă am da o evaluare din aceste conținuturi, incluzând o probă practică, o secvență a vieții noastre zilnice, și nu un discurs plin de truisme, oare am promova examenul? Dincolo de politicile care ne dezbină (facem sau nu educația sexuală disciplină obligatorie?, cine face programa?, cu acordul părinților sau fără?), am credința că ar trebui să ne concentrăm și pe lucrurile care ne unesc pentru educație: toți ne dorim ca generația actuală de copii și tineri să fie mai educată, mai sănătoasă, mai prosperă.
