Conform datelor furnizate de Ministerul Educației și Cercetării, anul acesta, 38% dintre elevii din mediul rural și 15% dintre cei din mediul urban nu au obținut note de trecere la Evaluarea Națională 2020. Ca reacție la această stare de fapt, reprezentanții elevilor solicită politici educaționale incluzive, afirmând că:
„Sărăcia, excluziunea socială sunt factori care atenuează procesul instructiv-educativ [...] Din acest motiv, considerăm că este imperios ca Ministerul Educației și Cercetării să își asume eșecul de a le asigura tuturor elevilor accesul la educație și să conceapă măsuri concrete și sustenabile pentru a asigura faptul că statusul socio-economic al fiecărui elev în parte nu va mai interfera cu parcursul educațional al acestuia.” Consiliului Național al Elevilor (CNE)
Un comunicat World Vision Romania susține și el că accesul la educație și prezenţa la evaluare scad cu cât comunitatea este mai săracă. Școlile cu cea mai mare rată de absenteism la Evaluarea Națională 2020 se află în comunităţile cele mai vulnerabile, cu foarte multe familii sărace, monoparentale sau cu mulți copii, fără locuri de muncă ori care lucrează cu ziua, parte din grupuri marginalizate, cu populaţia majoritară de etnie romă.
În contextul pandemiei, elevii dezavantajați au avut cel mai mult de suferit, pentru că tranziția la predare și activități de învățare online nu este însoțită de politici educaționale incluzive, chiar dacă Consiliul European semnala statelor membre, încă din 2014, importanța dezvoltării instrumentelor de învățare online. Raportul Consiliului Europei din 20 mai 2014 privind formarea profesorilor poate fi consultat aici. Pentru a înțelege mai bine situația actuală am parcurs mai multe studii și am sintetizat cele mai importante date.
Sistemul online de predare-învățare
Elevii dezavantajați au acces limitat la competențe și resurse digitale, acasă și la școală, potrivit testelor PISA 2018. În contextul în care doar 57% din populația României folosește zilnic internetul (18% din populația cu vârste cuprinse între 16-74 ani nu a utilizat niciodată) și 40% din gospodăriile aflate în orașe mici, suburbii și mediul rural nu aveau acces la internet în 2019, trecerea la predarea exclusiv online este dificilă.
În raportul Educația în timpul pandemiei, Bogdan Florian și Sebastian Țoc, doi experți în politici educaționale, au lansat o serie de recomandări și au argumentat în favoarea unui pachet integrat de politici publice. Până în acest moment, Ministerul Educației nu a realizat niciun studiu referitor la necesarul de resurse informatice pentru școlile și profesorii din România, astfel că implementarea unui plan oficial cu măsuri concrete pentru digitalizarea procesului educațional întârzie să apară.
Școala ca furnizor de (in)egalitate de șanse
Un alt aspect care reiese din aceste studii este că 60% dintre elevii dezavantajați socio-economic nu au competențe de bază la citire, știindu-se că nivelul educațional al părinților și nivelul financiar al familiei au efecte pozitive asupra performanței școlare. În țara noastră, polarizarea socio-economică este foarte puternică, diferențele dintre persoanele „bogate” și cele „sărace” fiind printre cele mai mari la nivelul comunității europene. În România, peste 45% din populație, dar și 2 din 3 tineri sub 18 ani locuiesc în locuințe supraaglomerate și se află în imposibilitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute.
În același timp, sărăcia și excluziunea socială sunt mai frecvente în mediul rural. Rata abandonului școlar timpuriu atingea 22,4% în mediul rural și 15.3% la nivel național în anul 2019. În plus, aproximativ 45% dintre persoanele care locuiesc în mediul rural se află în risc de sărăcie. Conform studiilor realizate de World Vision România, abandonul școlar crește după finalizarea ciclului gimnazial, motivele fiind rezultatele școlare slabe ale copiilor (51%), costul mare al educației (56%) și preferința adolescenților de a lucra pentru a avea un venit (31%). Peste 60% dintre absolvenții de bacalaureat (2017) din mediul rural nu și-au continuat studiile, din diferite motive.
Conform Fundației Friedrich Ebert România, vârsta cea mai des întâlnită a abandonului școlar este 17 ani. Fundația a publicat anul trecut un studiu sociologic care încearcă să identifice valori, atitudini și comportamente ale tinerilor în societatea contemporană. Studiul Tineri în România: 2018-2019 face parte dintr-un proiect despre tinerii din Europa de Sud-Est desfășurat simultan în zece state.
Igienă și sănătate publică în școli
Nu în ultimul rând, polarizarea regională, inegalitățile economice și decalajul educațional se reflectă și în condițiile sanitare din unitățile școlare din România. 30% dintre acestea nu dispun de grupuri sanitare în incinta școlii, situație care afectează aproximativ 230.000 de elevi la nivel național. Și aici diferența dintre mediul rural și cel urban este imensă: în situația de mai sus se află 38% dintre unitățile școlare din mediul rural, comparativ cu doar 7% din cele localizate în mediul urban.
Conform unui studiu realizat în 2019 la nivel național de către INSP pe un eșantion de 3424 de unități de învățământ, 8% dintre școli nu dețineau nici măcar autorizație sanitară de funcționare. Dintre acestea 77% se află în mediul rural. Eforturile pentru redeschiderea în siguranță a școlilor în toamnă și echiparea lor cu grupuri sanitare igienice și funcționale ar trebui dublate însă de politici coerente și asumate, după cum argumentează Antonia-Laura Pup, președintele Consiliului Național al Elevilor.
