
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Într-un interviu pentru Școala 9, jurnalista Emilia Șercan, totodată lector la Facultatea de Jurnalism a Universității din București, vorbește despre cum a ajuns România să promoveze o cultură a plagiatului, de unde izvorăște ea și de ce se perpetuează. Pornind de la cazul ministrului Cercetării Florin Roman, care și-a plagiat lucrarea de disertație, jurnalista atrage atenția asupra faptului că responsabilitatea corectitudinii unei teze nu cade doar pe umerii autorului, ci și pe ai profesorului coordonator.
Pentru 200 de copii din București, Vaslui, Galați, Olt, Cluj și Botoșani, luna august a venit cu educație despre obiceiuri sănătoase. Școala9 a fost în U&I Summer Camp, o tabără organizată anual de UiPath Foundation, în care copiii, împărțiți în două grupe pe două săptămâni, au învățat cum să aibă grijă de ei înșiși, cum să folosească inteligența artificială, să se implice civic și să creeze muzică. Tabăra este la a cincea ediție și face parte din programul Salt către Viitor.
„Nu ies tinerii la vot”, tot auzim o dată la patru ani. La dublele alegeri din 9 iunie de anul acesta, peste 41% dintre tineri cu vârste între 18 și 34 de ani au pus ștampila pe buletinele de vot. Adolescenții învață prima dată la 13 ani, la orele de educație civică, despre cum votul este un mod de a te implica civic. Dar nu e doar despre vot. Un studiu realizat recent de mai mulți cercetători din Cluj arată că aceste ore sunt insuficiente, iar profesorii care le predau sunt prea puțin pregătiți ori cred că România ar trebui să fie din nou un regim dictatorial. O temă de reflecție înainte de alegerile prezidențiale din toamnă.