
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

După opt ani într-o corporație, Liviu-Gelu Drăghici a intrat în învățământ, așa cum visa din facultate. Le predă economie liceenilor săi din Ploiești și îi evaluează diferit: ia 10 la el cine respectă un set de 12 reguli pe care le prezintă la început de an școlar. Printre care prezența, ținuta business la ore, să vadă o listă de filme și să citească anumite cărți, să își țină contabilitatea cheltuielilor. Pe cei mai buni îi trimite în vacanța de vară, pe banii lui, la mare. În afara școlii, profesorul este și cântăreț de muzică populară și scrie poezii despre fotbal, talente care l-au ajutat să pună materia pe versuri rap.
Suntem pe punctul de a lăsa în urmă al doilea an calendaristic al pandemiei. Criza sanitară a schimbat modul în care ne uităm la profesori, la munca lor și la rolul părinților în educație. Ne-am întrebat ce mai înseamnă să fii elev, când interacțiunile tale, de la învățare la joacă, sunt separate de un ecran. Am discutat din nou despre bugetul învățământului și despre salariile profesorilor, despre copiii fără acces la internet și părinții care au devenit profesori peste noapte, în casele lor. Fotoreporterii noștri Eli Driu, Dumitru Angelescu și Vlad Chirea au fost în toată țara și au surprins poze ale unui moment dintr-o viață. Au capturat în imagini vieți de elevi și părinți, de profesori și directori, viața școlii în alb și negru, în online și offline. Vă prezentăm anul lor în 15 fotografii. De fapt, și anul nostru.
„Încep să-mi pierd prietenii din cauza inteligenței artificiale” - ar putea fi un intro pentru un episod din serialul Black Mirror care explorează scenarii apocaliptice într-un viitor în care tehnologia devine un dușman al omenirii. Totuși, e prima frază dintr-o postare pe Facebook din iulie 2025, când oamenii numesc chatboții „empatici” și spun că „îi înțeleg”. Chiar mai bine decât prieteni, familie, terapeuți.