
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Viitorul profesiilor din educație devine incert. În Statele Unite, studenții și absolvenții se orientează spre alte cariere decât cele din învățământ, din cauza salariilor tot mai mici și a temerii de COVID. În același timp, profesorii cu experiență din Marea Britanie vor să renunțe la catedră în următorii ani, pentru că nu se simt apreciați. Din Spania primim o veste bună: trei adolescente au determinat UE să schimbe niște rânduri de pe site-ul instituției, unde se pune egal între refugiați și teroriști. Și câteva soluții găsite de Germania pentru ca elevii să recupereze materia pierdută în școala online.
Inspectorii școlari ieșeni au decis, pentru al doilea an, să introducă teste inițiale la toate clasele și școlile din județ. Mai mulți profesori și sindicaliști reclamă că vor avea de scanat și încărcat sute de documente. „Ce relevanță au notele dacă nu le treci în catalog?”, se întreabă Laviniu Lăcustă, președintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași (USLIP). Potrivit noii legi a educației, din 2027, toate evaluările și examenele naționale trebuie să fie standardizate și administrate digital.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.