
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Bucureștiul a recăpătat repede aerul de dinainte de pandemie o dată cu începerea școlii: trafic, autobuze pline, oameni pe străzi. „Începem să intrăm în normalitate, eu cred că asta e cel mai important”, spune aproape euforic o mamă care și-a lăsat copilul în fața Școlii 179 din București. Este una din unitățile de învățământ care au organizat două schimburi pentru elevii din învățământul primar și cei de a opta. Și când și-au lăsat copiii la școală, s-au adunat ciorchine la poartă, până i-a alungat paznicul. Deschiderea școlii i-a făcut să uite de pandemie.
Mirela Niță Sandu a fondat, împreună cu partenera sa Ioana Belu, acum două decenii, o școală românească de weekend în inima Europei, la Bruxelles. Au astăzi zeci de elevi din familii de români sau mixte care vor să rămână în contact cu țara părinților lor și învață geografie, istorie, artă și tradiții. Elevii stau la ore fără telefonul mobil și învață după metodele școlii belgiene care nu încurajează concurența. „Aici, ideea nu este să-i depășești pe ceilalți, ci să-ți depășești propriile tale limite”, a povestit românca pentru Școala 9.
Stanislav Senyk, un fotograf ucrainean de evenimente de familie, a făcut un apel deschis către elevii care vor să se pozeze pentru absolvire, chiar dacă într-un oraș bombardat încă de la începutul războiului. Trei clase de elevi din orașul ucrainean Cernigău au petrecut absolvirea liceului printr-o ședință foto pe străzile orașului distrus de ruși. Războiul le-a furat un eveniment important din viața lor - balul de absolvire - și le-a grăbit maturizarea. „Am vrut să arătăm lumii că viața merge înainte, indiferent de condiții”, spune curajos unul dintre elevi.