
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Anul trecut, la prima ediție a Olimpiadei Internaționale de Astronomie pentru Juniori, organizată în România, Ministerul Educației a creat o situație contradictorie: s-a lăudat public cu performanțele lotului român, dar a premiat doar jumătate. Problema este semnalată de mama unuia dintre elevi, care consideră că autoritățile l-au discriminat pe copilul ei.
Artistei Alexandra Mîrzac i s-a spus la școală că nu poate scrie compuneri. A ajuns însă să ilustreze și să scrie cărți pentru copii publicate la faimoasa editură britanică Tate. Am prins-o după atelierul de linogravură de la Rezidența9, după ce zece copii și-au umplut degetele de culoare și foile de desene, ca să vorbim despre cum este creată o carte ilustrată, cu povești care își dezvăluie noi sensuri cu trecerea timpului. Am trecut în revistă resursele prin care să-ți descătușezi creativitatea și am discutat despre etichetele pe care ți le pot imprima notele din școală.
Augustus Gloop din volumul „Charlie și Fabrica de Ciocolată” este descris drept „enorm” într-o nouă ediție. Aceasta se numără printre modificările făcute de editorii din Marea Britanie ai cărților lui Roald Dahl, în parteneriat cu o organizație care promovează incluziunea. „Matilda” și „Marele uriaș prietenos” sunt alte câteva povești pe care Dahl le-a scris cu zeci de ani în urmă și pe care le-au citit multe generații. Au existat numeroase reacții atât în presă, cât și pe rețelele sociale cu privire la această formă de „cenzură”, cum o numește, de pildă, scriitorul Salman Rushdie.