
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Liliana Chivulescu are 31 de ani de când e învățătoare în aceeași școală în care a învățat – Picior de Munte, Dâmbovița. Mii de copii au învățat ghidați de ea să scrie și să citească, să privească curioși natura, să iubească școala. Zece dintre ei, cel puțin de atâția știe, au devenit și ei învățători sau profesori. Liliana este astăzi și mentor pentru tineri la început de drum. A văzut că cei care vin la catedră fiindcă e „o meserie curată, ușoară și frumoasă, cu trei luni de vacanță”, sunt decepționați repede. „Nu e nici ușoară, nici curată, dacă vrei să-i lași pe copii să învețe experimentând, sigur se vor murdări și sigur te vei murdări și tu. Frumoasă este!”
80% dintre adolescenți consideră că rețelele de socializare îi ajută să păstreze legătura cu prietenii, însă o treime dintre ei spun și că se simt copleșiți de conținutul acestor platforme, arată un sondaj al Pew Research Center, think tank din Statele Unite. 31%, de pildă, au impresia că prietenii îi lasă pe dinafară. În plus, se simt presați să publice la rândul lor conținut, ca să primească tot mai multe like-uri și comentarii. Școala 9 a scris în acest an despre impactul social media și asupra adolescenților din România.
În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.