
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Luni, 8 septembrie, profesori din toată țara vor protesta în București, iar parte dintre cei care nu ajung în Capitală vor boicota începutul de an școlar. Ce înseamnă concret asta?
Aglomerație, blocaj, congestie. Este vina părinților care își duc copiii mici cu mașina la școală în fiecare dimineață?