
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
Spre 30 de mii de elevi abandonează școala în fiecare an. Apar în rapoartele ministerului și inspectoratului, lasă locuri goale în cataloage și în bănci. Există în România profesori care încearcă să reumple acele goluri, să-i aducă din nou pe acești copii la școală. Corina Boțoroga, învățătoare la școala din Căianu, Cluj, a implicat toată comunitatea în educația copiilor iar Mihaela Vlăsceanu, învățătoare în Crețești, Ilfov, i-a făcut pe cei mici să-și urmeze pasiunile.
ADVERTORIAL. La Brașov, câteva zeci de învățători și învățătoare au descoperit, în cadrul atelierelor „Școala cu lipici - emoții care unesc școala și familia”, cum să comunice mai eficient cu părinții.