Elevii de la licee din Tulcea și Ilfov au vorbit despre sarcină și avort la ateliere de educație sexuală. „Școala nu e pregătită să facă față discuției”

O roată virtuală cu întrebări pe culori precum verde, albastru și portocaliu se învârte. Săgeata se oprește în dreptul următoarei afirmații: Avortul se poate face oricând, la cerere. 

„Dacă persoana e majoră, poate face fără permisiunea părinților. Dacă e minoră, trebuie acordul părinților, din câte știu”, răspunde Bianca, o elevă cu păr lung și drept, în clasa a VIII-a la Liceul de Artă din Tulcea. În februarie, anul acesta, a participat cu alți 17 colegi, fete și băieți, la un atelier de educație sexuală. 

„Ar trebui să-ți anunți părinții (n.r. – de sarcină și că vrei să o întrerupi), pentru că ei sunt răspunzători de tine până la 18 ani”, explică Alexandra Miroslav, coordonatoarea voluntarilor la Fundația Tineri pentru Tineri cu sediul în București. „Avortul se face până în trei luni”, adaugă ea. 

Dacă întrerupi o sarcină după 14 săptămâni, în România primești amendă sau poți face între 6 luni și 3 ani de închisoare, potrivit Codului Penal. 

„Dacă am 16 ani și vreau să fac avort, e posibil ca medicul să-mi spună să mai aștept, pentru sănătatea viitoare și pentru capacitatea de a mai face copii”, mai spune Alexandra. „E posibil să depășească termenul de trei luni. Chiuretajele, modalitățile prin care se face avortul, pot să fie invazive pe uter și poți să rămâi cu cicatrici”. 

Alexandra lucrează de zece ani cu elevii prin programele Fundației Tineri pentru Tineri

Mai ales fetele își spun gândurile cu privire la avort în timpul atelierului. Una dintre ele, Raluca, întreabă ce ar trebui să facă o adolescentă care rămâne însărcinată, vrea să renunțe la copil, însă părinții nu-s de acord cu avortul. „Ea poate nu vrea să păstreze copilul, pentru că nu se simte pregătită să nască și să aibă grijă de el. Un copil îi schimbă perspectiva legat de orice. Dacă face studii, îi e greu să le continue”, argumentează ea. 

„Înseamnă că părinții doresc copilul. Nu o să fie așa greu pentru ea”, intervine o altă elevă. 

„Dar părinții nasc? Nu, fata naște”, îi răspunde Raluca.  

Aproape jumătate dintre adolescentele sub 15 ani care au născut în UE sunt din România

Până în acest an, educația pentru sănătate, care cel puțin teoretic include și tema sexualității, a fost disciplină opțională în școlile din România. La finalul lunii iunie, însă, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea care o modifică pe cea cu privire la promovarea drepturilor copilului. Astfel, educația pentru sănătate „în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor” devine disciplină obligatorie din clasa a VIII-a, iar elevii pot să participe numai cu acordul părinților. 

Datele arată, însă, că unii adolescenți s-ar putea să primească prea târziu informațiile despre contracepție. O analiză Salvați copiii amintește cifrele Eurostat pentru 2020, când 44,44%  dintre fetele sub 15 ani care au născut în Uniunea Europeană au fost din România – 731 dintre cele 1.645 din toate statele membre. Iar în 2019, 16.831 de nașteri din țara noastră au fost în rândul adolescentelor între 15 și 19 ani, potrivit celor mai recente informații ale Institutului Național de Statistică.

Despre cum să se protejeze în timpul actului sexual, dar și despre una dintre soluții în caz de sarcină neașteptată, și anume avortul medicamentos sau chirurgical, adolescenții ar putea să afle la orele de educație pentru sănătate sexuală. Sunt două informații pe care ei le primesc de la specialiștii din ONG-uri, în timpul atelierelor din școlile care le-au dat acces. Deja de peste două decenii organizații precum Tineri pentru Tineri și Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS) le oferă elevilor resurse în locul statului. 

Dezbaterea despre dreptul femeilor la avort a revenit în spațiul public românesc în contextul în care Curtea Supremă a Statelor Unite a eliminat dreptul constituțional la avort. Trauma prin care au trecut cuplurile, dar mai ales femeile în comunism, când întreruperea de sarcină era interzisă, determină astăzi polemici între cei care își amintesc limpede istoria și cei care se declară pro-viață. 

„Evitarea sarcinilor nedorite”, unul dintre motivele pentru care părinții vor educație sexuală în școli 

83% dintre părinți și elevi ar vrea să se abordeze drepturile femeilor la orele de educație sexuală, 71%, metodele de contracepție și 66%, avortul, arată o cercetare realizată la comanda SECS, publicată acum o săptămână. Studiul s-a desfășurat pe un eșantion format din 802 de părinți și elevi din întreaga țară. Rezultatele mai arată că 77% dintre ei sunt de acord cu ore de educație pentru sănătate și sexuală la clasă. Și că aproape jumătate consideră că un specialist în educație sanitară ar trebuie să o predea, nu profesorul de biologie sau psihologul. 

Una dintre cele două adolescente care au rămas însărcinate în spectacolul de teatru Foreplay Foto: Elena Ionescu 

„Principalul semnal dat de cercetare este că familia și nevoia de educație despre relații și sexualitate nu sunt în opoziție în România, contrar discursului promovat public de anumiți actori”, a declarat Gabriel Brumariu, manager de proiect la SECS.   

Mai mult, „evitarea sarcinilor nedorite” este, după informare, al doilea motiv pentru care respondenții susțin predarea educației sexuale. 

„Profesorii, chiar dacă îi instruim, nu se simt confortabil să dea mai departe informațiile. Tot pe noi ne cheamă”

Două adolescente, una de la sat, cealaltă din urban, își încep viața sexuală și rămân însărcinate. Miruna, elevă la oraș, are sprijinul familiei și, în ciuda veștii care îi schimbă lumea, reușește să ia Bacalaureatul cu peste 9.50. Irina, în schimb, crescută în rural, nu își continuă educația. Sunt povești adevărate care stau la baza unui spectacol de teatru, Foreplay, regizat de Ozana Nicolau. Vreme de un an, Ozana a documentat poveștile a 30 de mame adolescente din Vaslui, București, Ploiești și Urziceni. Spectacolul l-a pus în scenă la Centrul Replika din București, însă l-a dus și în alte orașe. 

Elevii de la Liceul de Artă din Tulcea, de la Liceul cu Program Sportiv din comuna Clinceni, Ilfov, dar și din alte comunități vulnerabile ale orașelor Mizil, Prahova, și Găești, Dâmbovița, au văzut spectacolul înregistrat. S-a întâmplat în urma unei colaborări dintre Ozana și ONG-urile Tineri pentru Tineri și Teach for Romania. În total, Ozana Nicolau și Alexandra Miroslav au ținut zece ateliere de educație sexuală, la care au participat, cu acceptul părinților, aproximativ 250 de adolescenți. Le vor continua și în acest an. 

Ozana Nicolau, regizoarea spectacolului de teatru Foreplay 

„La Clinceni am avut copii – cam 40 – de la diferite clase de-a IX-a și a X-a. Am rămas și peste program, chiar dacă atelierele erau de două ore și jumătate. Ei nu știau dacă să se ducă să prindă maxi-taxi sau să mai stea un pic la discuții”, povestește Alexandra, pentru Școala 9. 

La atelier au rămas vreo șase profesori, își amintește Ozana, ceea ce nu se întâmplă de obicei, pentru că le spun acestora că vor să vorbească numai cu elevii, ca ei să discute fără mari rețineri.  

„La pauză, profesorii ne-au spus că au fost reticenți când au auzit de ateliere. O profesoară se gândea să nu o lase aici pe fiica ei de-a VIII-a, ci să vorbească ea cu fata (n.r. – despre sexualitate)”. Dar după prima oră de atelier s-a răzgândit. „A recunoscut că n-ar putea să creeze aceeași atmosferă ca la activitățile noastre. Ar lipsi jocurile interactive și părerea celorlalți elevi. Părinții au nevoie să înțeleagă mai mult ce se întâmplă în ateliere până să aibă încredere”, adaugă Alexandra.  

La atelierul de educație sexuală din comuna Clinceni, Ilfov 

Părinții își doresc ca persoane specializate în educație sanitară să le predea elevilor educație sexuală, arată studiul solicitat de SECS. Ar putea fi o opțiune, dacă s-ar forma astfel de specialiști care să vină în școli, având în vedere că profesorilor le e rușine să dezbată cu elevii sexualitatea. „Școala nu e pregătită să facă față discuției”, explică Alexandra. „Profesorii, chiar dacă îi instruim, nu se simt confortabil să dea mai departe informațiile. Tot pe noi ne cheamă”.

Pentru ca discuția să nu devină incomodă nici pentru adolescenți, la ateliere există o regulă: să vorbească despre cazuri la modul general, nu despre ei înșiși, despre prieteni sau colegi. 

„Nu putem spune că în trei ore de atelier se rezolvă subiectul educației sexuale”, explică Ozana. Dar speră, la fel ca Alexandra, ca aceste întâlniri să-i determine pe adolescenți să se informeze mai bine înainte să ia decizii importante, cum ar fi dacă să-și înceapă viața sexuală. 

Despre consecințele avortului și alte opțiuni

Atelierele s-au ținut față în față în unele localități, în altele, online, cum a fost și cazul liceului din Tulcea, căci în iarnă încă era un număr ridicat de cazuri de COVID. 

- Care au fost primele lucruri care v-au venit în minte când ați văzut piesa?, îi întreabă Alexandra pe elevii de-a VIII-a din Tulcea, după ce se încheie spectacolul de teatru urmărit online.  

- Vinovăție, pentru că erau învinovățite fetele de părinții lor, răspunde o adolescentă. 

- Regret, pentru că și-au dat seama că nu era momentul potrivit, a mai spus o elevă. 

- Dacă am o sarcină, care e primul lucru la care mă gândesc?, mai încearcă să afle Alexandra de la adolescenți. 

- Avort, spune un băiat, după două ore în care au intervenit în discuție numai fetele.  

- Trebuie să te gândești întâi dacă corpul tău e pregătit pentru o sarcină, mai spune ferm o adolescentă.  

- În domeniul medical se știe că, în adolescență, există riscul de naștere prematură sau complicații, le explică Alexandra, de zece ani coordonatoare în ONG-ul Tineri pentru Tineri. Dar care sunt consecințele avortului?

- Am auzit că s-ar putea să nu mai poți face copii după, vine cu un răspuns o altă adolescentă. 

Alexandra notează într-un document online toate consecințele pe care le enumeră elevii: infertilitate, depresie, dar și opțiunile dacă fetele se hotărăsc să păstreze o sarcină neplanificată: să crească copilul, să-l lase o vreme în grija statului sau să-l dea spre adopție. 

Fotografie principală: Elena Ionescu