Când am fost invitat la „Hoții de Subiecte” eram aproape sigur că urma să văd unul din cele mai proaste filme ale anului. Deja mă gândeam la titluri acide, glume, divagații despre răul făcut de reclame, de-ale mele... Când am auzit pomelnicul de mulțumiri către Kaufland și alți sponsori citit de regizorul Tudor Petremarin la început eram deja convins că o să mă enervez. Și totuși am plecat de la „Hoții de Subiecte” vesel. Ca să-i dau o recenzie de o propoziție, e un film simpatic, cu dialog scris prost, în care se înjură de mamă, se spun multe cuvinte porcoase, dar care reușește să fie mai bun decât majoritatea filmelor pe segmentul ăsta de vârstă. E un film care încearcă să pice la mijloc între Horia și Mentorii și reușește, deși nu are nici aspirațiile sau reușitele primului, nici banii celui de-al doilea.
Dacă e însă un motiv pentru care cred că ar trebui să vedeți „Hoții de subiecte”, atât părinți cât și copii, e pentru că e un film care nu perpetuează niște apucături nasoale ale filmului românesc de consum.
„Hoții” e un film fără tiktokeri, fără reclamă deșănțată, care nu încearcă să vândă păcănele adolescenților. Și e un film care construiește un centru moral al poveștii și reușește să-și umanizeze până și personajele negative.
Problema e că o face cu un dialog, mă scuzați, cringe. „Hoții de subiecte” e, la nivel de dialog, printre cele mai prost scrise filme care au ieșit până acum pe piață. În căutarea unei exprimări verosimile pentru adolescenții săi, filmul înghesuie meme care erau amuzante pe vremea când Karina Jianu (protagonista noastră) era în școala primară, glume cu mă-ta, înjurături, flirturi și vrăjeli care aproximează felul în care cineva de vârsta mea crede că se exprimă un liceean și un fel de greatest hits al adolescenței contemporane - streaming, insta, lipsește sextingul, probabil a picat la montaj ca să ia rating bun de la CNA. Am văzut „Hoții” cu mai mulți oameni de TV și film care erau oripilați de cum era scris, cum pendula între dramă de liceean și „avem The Big Short acasă”. Și da, e deranjant dacă ești obișnuit cu un anumit standard al scriiturii.
Cu toate astea, „Hoții” nu pică examenul maturității, dimpotrivă. În ciuda dialogului, e surprinzător de apt construit, filmat, montat și, mai ales, jucat. Iată că, dacă faci film de consum cu actori, nu cu influenceri, se poate să iasă și bun. O bună parte din „greul” filmului e dus de distribuție, distribuție care e nu doar impresionantă pentru un film cu buget relativ redus, dar are chimie colectivă.
Karina Jianu, pe care am văzut-o (mai mult din greșeală) recent în serialul-telenovelă adolescentină „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN” de la Antena1, e perfectă pentru rolul ăsta de fată cute, dar tunsă scurt, deci „tocilară”. Dragoș Prundeanu are energie de streamer adolescent și Alexia Galeș e și ea amuzantă când o găsește camera prin tot felul de ipostaze de Gollum, ascunsă pe după pietre prin parcul Carol. Ana Toda mi se pare că n-a picat chiar perfect pe rolul de Amalia, fata de bani gata a lu’ taica senatorul, poate aici chiar mergea distribuită o inflenceriță cu gura mare și talent zero, dar se achită onorabil de rol. Ștefan Iancu e un pic cam spre 30 ca să mai joace un 18 poliamoros, dar merge foarte bine ca o contrapartidă atât la Amalia, cât și la protagonista noastră, Sofi.
