„Jobul meu va mai exista peste 10 ani?” Un dialog despre școală și piața muncii, cu mentorii Future Jobs Cup

Proiectul Future Jobs Cup, realizat de TikTok și Școala de Valori, s-a adresat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-35 de ani, indiferent de domeniul de studiu sau de experiența profesională. Ei au avut oportunitatea de a participa și la competiția Future Jobs Cup, o competiție a ideilor inovatoare, care a avut loc în iunie. 

2.400 de studenți din universități din toată țara s-au înscris în proiectul care să-i ducă mai aproape de joburile viitorului. Jumătate dintre ei au intrat în a doua etapă a competiției în care au beneficiat de pregătire pentru a-și îmbunătăți ideea de business și coordonare directă de la mentori din diferite domenii. Cele mai bune proiecte au fost premiate ca să fie transformate în soluții practice.

Participanții au trecut prin diferite ateliere și au putut să ia la întrebări profesioniști din domenii diferite: branding personal, design thinking, învățare online, antreprenoriat, leadership, incluziune, gestionarea stresului, sănătate mintală, fake news, sustenabilitate, inteligență emoțională.

O parte importantă din proiect a fost conectarea tinerilor cu mentori, experți în domeniile lor și potențiali angajatori, deopotrivă. Școala9 a vorbim cu cinci din cei 25 de mentori ai Future Jobs Cup 2024 despre traseul lor profesional, marile lecții pe care le-au învățat de-a lungul timpului și despre cât de adaptat este ceea ce învață tinerii la școală și piața muncii aflată într-o dinamică accelerată. 

Adriana Spulber: „Poate ceea ce vreau eu să fac nici nu s-a inventat încă”

„Joburile viitorului vor fi joburile noastre, dar făcute altfel. Joburile viitorului vor fi joburi la care nici nu ne-am gândit că ar putea exista, dar poți să faci un pic de foresight și să-ți dai cu părerea să vezi ce ar putea să fie. Eu în liceu nu m-aș fi gândit că voi lucra la un fond de capital de risc și să investesc în startup-uri de tehnologie, într-un startup de mixed reality, de exemplu, care este cea mai recentă investiție a noastră”, spune Adriana Spulber.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara și a profesat vreo 4 ani în domeniu, ca paralegal și head of legal la un grup de firme din domeniul maritim. Apoi a intrat în lumea startup-urilor. Astăzi e head of communication la Underline Ventures, un fond de investiții care ajută startup-urile early stage din Europa Centrală și de Est.

Putea ea, tânăra din Brăila, când a terminat liceul, să se gândească că va lucra într-un fond de investiții? Nici nu știa că există așa ceva. E drept, tatăl ei era antreprenor și juca pe bursă, dar „nu are nicio legătură fondul de investiții cu capital de risc cu BVB (Bursa de Valori București)”.

A terminat mate-info și a avut în liceu profesori buni și mentori. „Am învățat poate mai multe prin concursurile și olimpiadele care erau extracurriculare. Vedeam tineri ca mine din alte licee, alte orașe, cu alte background-uri.”

Adriana crede că totul ține de capacitatea noastră de a ne adapta. „Jobul meu există acum, dar va exista peste 10 ani? Poate ceea ce vreau eu să fac sau la ceea ce aș fi eu bună nici nu s-a inventat încă. Și cred că joburile viitorului sunt mai mult despre noi, despre cât de deschiși suntem la schimbare. Și oamenii sunt foarte deschiși la schimbare, de fapt, sunt foarte adaptabili. Părinții noștri au Facebook și folosesc smartphone-uri, stau pe TikTok. Deci, cred că joburile viitorului sunt mai mult despre noi, despre modul în care ne putem noi adapta.”

„Nu ești hamburger să te placă toată lumea”

La Future Jobs Cup, Adriana s-a întâlnit cu tinerii care își dezvoltau proiectul și le-a răspuns la întrebările pe care le aveau în zona de antreprenoriat.

Crede că indiferent de industrie, primul lucru ca antreprenor este să ai o direcție clară și foarte important, o echipă solidă. „Nu ai cum să înveți cum să fii într-o echipă decât fiind într-o echipă și echipele acelea de proiect de la facultate nu sunt același lucru cu o echipă în care trebuie să faci un business. În primul rând responsabilitățile sunt altele, mai mari, sunt pe termen lung. Și eu am fost într-un start-up unde nu ne-am înțeles toți și știu cum e, nu e absolut nicio problemă, nu trebuie să se înțeleagă toată lumea cu toată lumea. Tu ca om nu ești hamburger să te placă toată lumea. Dar dacă nu te înțelegi cu oamenii cu care lucrezi nici n-ai cum să ajungi la cifre, de fapt.”

Adriana le spune mereu tinerilor că trebuie în primul rând „să muncească, muncească, muncească”, iar când se împotmolesc, să meargă către oamenii care știu. Pur și simplu să-i contacteze pe oamenii de afaceri pe care îi admiră și să le pună întrebări. Vor fi surprinși cât de deschiși sunt.

Iar la nivel de sistem, consideră că e nevoie de cursuri de antreprenoriat și educație financiară în școli, la toate nivelurile. „Noi acum trăim, cum a fost era industrială, o eră a tehnologiei.” Și ca să avem o imagine de ansamblu, recomandă și cartea „Singularity is nearer”, de Ray Kurzweil. 

Andra Olaru a căutat o profesie care în acel moment nu exista

Andra Olaru a terminat facultatea de cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice și astăzi este wellbeing coach. Domenii care ar părea indisolubile, dar Andra spune că poți găsi destule legături. 

„Am lucrat în IT unde constant am avut de-a face cu tinerii. De asemenea, în voluntariat pentru că îmi place foarte mult voluntariatul și acolo am avut ocazia să mentorez tineri tot pe zona de IT și am simțit din ce în ce mai mult dorința asta de a le fi mai aproape tinerilor, mai ales adolescenților. Pentru că adolescența e o etapă unde e esențial să ai pe cineva alături care să te ajute să gestionezi toată acea furtună emoțională, toate acele dileme: ce fac acum?, la ce facultate mă duc?”.

Și ea și-a pus o întrebare esențială: „eu ce îmi doresc?” Iar răspunsul a fost - „îmi doresc să le fiu alături tinerilor, să-i susțin”. Și la orizont a apărut această profesie de coach.

„Federația Internațională de Coaching a fost înființată în 1995, deci nu e o meserie chiar atât de nouă. Însă în România și global termenul e asociat cu mai multe lucruri, inclusiv cu consiliere, cu mentorat, nu prea există claritate. Însă coaching-ul pur, ca să zic așa, este un parteneriat cu persoana cealaltă pentru a-ți ajuta coachee-ul să-și maximizeze, să dezvolte mai multe oportunități, să își depășească blocajele”, explică Andra.

Așa că rolul de mentor în Future Jobs Cup i s-a potrivit mănușă. „A fost o experiență împlinitoare, foarte mișto, cu o energie aparte. În momentul în care ești cu oameni și cu atâția tineri care chiar își doresc să creeze, să inoveze, să schimbe societatea în care trăiesc, pur și simplu se creează o energie molipsitoare. Nu ai cum să nu-ți vină și ție idei și să te bucuri să intri în spațiul ăsta creativ. Am avut ocazia să cunosc oameni extraordinari, de la echipa pe care am mentorat-o, la echipa Școlii de Valori până la ceilalți mentori, oameni absolut extraordinari și pasionați de ceea ce fac.”

A observat atunci că marile nevoi ale tinerilor sunt de fapt foarte simple - „să fie ascultați și încurajați”. „I-am susținut pe partea de setare a unor obiective realiste fiindcă au nevoie de sprijin pe partea asta, mai ales în școală, nu prea descoperim cum definesc un obiectiv și cum mă asigur că e realist”, mai spune Andra.

Cum te obișnuiești cu ideea de „a fi mereu învățăcel”

Dacă ar fi să numească ce nu găsesc tinerii în școală, asta ar fi - abilitățile de colaborare și comunicare.

„Până la urmă, într-un job, fie că te duci cu zona de antreprenoriat sau în altă parte, vei avea de lucrat în echipă. Și sunt o serie de skill-uri pe care în momentul de față școala nu le acoperă. Mai mult, se creează această competiție, acest focus pe rezultate, care sunt notele, și tinerii ajung să se definească, să vadă valoarea lor prin notele și rezultatele pe care le obțin, fără să știe de fapt cine sunt ei, care sunt valorile lor, ce își doresc.”

Crede că marea nevoie a tinerilor este pe partea emoțională, unde e nevoie ca ei să își dezvolte perseverența. „În IT apar lucruri noi de la un an la altul și atunci mereu vei fi într-un proces de învățare. Și nu doar în IT. Și atunci tinerii au nevoie de capacitatea de a sta cu acest disconfort, că vor mai fi etape în viață în care tot timpul o vei lua de la capăt, vei fi din nou învățăcel și e un disconfort acolo”, spune Andra și e ceea ce le-a transmis și tinerilor de la Future Jobs Cup.

Cât despre joburile viitorului, crede că e esențial pe lângă abilitățile digitale, să vii cu o pregătire și în zona așa-zisă soft:  

„Cred că va fi din ce în ce mai important să ne dezvoltăm inteligența emoțională și relațională. Mai ales în contextul în care tocmai generațiile de acum sunt mult mai conectate cu sinele, sunt în procese de dezvoltare și înțeleg anumite valori, anumite limite. Cred că această latură de dezvoltare personală va fi din ce în ce mai importantă în job-urile viitorului.”

Andrei Dobre: Pregătirea pentru job nu vine „cu instant gratification”

Sociolog ca formare, Andrei Dobre a lucrat de peste zece ani cu tineri, în diferite organizații sau măcar i-a avut aproape în postura de profesor. Astăzi este coordonator training & proiecte la Fundația Romanian Angel Appeal și profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

La Future Jobs Cup a încercat să se adapteze pe nevoile tinerilor care sunt de a fi informați și sprijiniți să poată planifica lucrurile mai bine, în opinia sa.

„În momentul în care tu ai totul la un click distanță, în momentul în care mâncarea se comandă pe telefon, informația este pe telefon, în momentul în care prietenii, relațiile îți sunt pe telefon și totul se întâmplă rapid, există o discrepanță între așteptări și ofertă”, explică sociologul.

Aici e ruptura, de fapt: „Vorbim de procese pe termen lung, formare continuă, pregătire pentru jobul respectiv, care sunt niște procese care durează, nu sunt la un click distanță, nu se întâmplă instant și nu vin cu instant gratification, cu zona asta de recompensă, de recunoaștere, de valorizare.”

De aici vine nevoia ca școala să își schimbe paradigma, fiindcă viitorul va fi legat de tehnologie, dar va veni și la pachet cu nevoia de a crește tineri sănătoși fizic și mental.

Cât sunt de pregătiți elevii „să trăiască în 2075”

„M-aș uita la ce iese din școală nu în termeni de note la bacalaureat, cât mai degrabă cât de echipați sunt ei să trăiască în 2075,  unde probabil o să ne conectăm cu niște căști și o să vorbim prin intermediul chip-urilor implantate în creier de către Neuralink. Probabil roboțelul nostru AI va fi companionul nostru de viață care o să ne spună: mănâncă asta, fă asta. Și de fapt, ce vedem în rândul tinerilor este multă anxietate, depresie, multe probleme de sănătate mentală, multe probleme de sănătate fizică, supraponderabilitate, consum de substanțe, autovătămare etc. Ce ne spune asta despre școala românească?”, se întreabă retoric.

„Educația înseamnă și relația cu sinele pe care nu o dezvoltăm deloc”, punctează Andrei Dobre.

În plus, crede că educația ar trebui cu totul descentralizată, școlile să-și poată alege cadrele didactice și să fie finanțate pe bază de performanță. „Dacă văd elevul ca pe un client, asta înseamnă că mă lupt ca el să vină la mine și nu doar să vină la mine, dar mă lupt să știu că el este un client care rămâne 4 ani sau 3, cât durează un ciclu. Și ca să rămână trebuie să-i ofer tot ce e mai bun și el să fie fericit și satisfăcut.”

Kitul de abilități pentru joburile viitorului

Dar nu doar școala trebuie să se reformeze. E nevoie de schimbare și la angajatori, fiindcă altfel nu îi vei mai atrage pe tineri, crede sociologul. „Jobul se transformă, introducem elemente din zona de educație non-formală, ne jucăm, ne introducem task-urile într-un app, primim puncte, bonusuri. În sensul de a transforma jobul ăla standard, în care ai doar Excel, documente, doar telefoane de dat. Adaugi și niște elemente de joc.”

Ce le-a spus și tinerilor din Future Jobs Cup că e necesar să-și dezvolte: etică, gândire critică, empatie, inteligență emoțională, abilitatea sau capacitatea de a socializa, de a menține relații sănătoase, abilitatea individului de a avea grijă de el fizic, psihic, socio-emoțional.

Acestea este în opinia sa kitul necesar pentru joburile viitorului. „E o trusă cu care tânărul să poată face față indiferent în ce context de viață se va afla. Dacă vorbim de felul în care poți să mânuiești o aplicație, fii repetitiv și o vei învăța. Dar dacă ne uităm un pic la aptitudini, la competențe, la atitudini, adică și valorile care sunt în spate, mai degrabă școala ar putea pregăti viitorii angajați să fie echipați cu principii și valori de viață.”

Casiana Dumitrașcu. O absolventă de Drept în comunicare?

În clasa a opta a decis că vrea să fie judecătoare. „Am plecat cu ideea de a fi judecător deși nu am interacționat în viața mea întreagă cu un judecător, niciodată până să ajung la facultate, nici măcar n-am avut curiozitatea. Mă uitam foarte mult la serialul Suits și și mă gândeam: da, hai că știu ce fac”, spune cu mintea de azi Casiana Dumitrașcu. 

Ideea de a da la Drept a venit după ce a acceptat provocarea profesoarei de Educație Civică de a merge la olimpiadă. A tot învățat legi și proceduri - olimpiada fusese cel mai practic concurs la care mersese până atunci - a trecut de județeană și apoi a luat mențiune la națională.

„Am ajuns la Drept, un an de zile am continuat să zic că vreau să fiu judecător, apoi, după mult networking și activități, mi-ai zis să mai explorez și alte lucruri”, spune Casiana. 

Totuși, zona posibilelor cariere se învârteau în aceeași semantică: avocat, procuror, notar, executor, consilier juridic. 
„Am încercat să ies din chestia asta, din bula asta, care se tot repeta în școală. Am zis să dau o șansă și altor profesii. Deja făcusem foarte mult voluntariat, apoi am fost redactor pentru un blog, am predat cursuri de educație rutieră copiilor, cursuri de educație juridică, am scris foarte mult, am fost președinte de ONG studențesc și la fel mi-a dat foarte multă perspectivă și mi-am dat seama că chiar aș putea să conduc echipe”, povestește tânăra. 

În tot acest timp era mereu trasă de mânecă de prieteni și cunoscuți că își pierde traiectoria. 

„După ce am interacționat cu magistrați, mi-am dat seama că viața mea e total diferită. Adică eu nu pot să stau în anonimitate, nu pot să mă duc într-un parc fără să postez un story sau fără să arăt oamenilor ce om frumos am cunoscut astăzi.” 

La final de facultate avea de ales - să dea examenul în magistratură sau să meargă cu CV-ul în altă parte. A ales să se angajeze într-un ONG, unde a lucrat direct cu adolescenți, în recrutarea și formarea lor.

Tineri care știu ce vor

Astăzi, la 26 de ani lucrează deja în al doilea ONG, Teach for Romania, pe partea de comunicare și e fericită cu alegerea ei. „Aceste skill-uri pe care eu mi le-am dobândit au fost exclusiv din pasiune în timpul meu liber, adică nu am exploatat chestia asta niciodată la nivel de job și nu am crezut că o să lucrez efectiv în departamentul de comunicare.”

Toată această experiență cu suișuri și coborâșuri în alegerea carierei au ajutat-o pe Casiana să le fie aproape echipelor de tineri antreprenori din Future Jobs Cup pentru care a fost mentor. „Echipa pe care am avut eu, mi s-a părut că e formată din tineri care fac mai mult ceea ce simt și se lasă mai puțin influențați. Eu pe parcursul facultății m-am lovit de mulți pereți, a trebuit să mă lupt efectiv cu mine să-mi dau seama că la finalul zilei eu pun capul pe pernă și eu trebuie să fiu liniștită, nu mama, tata, prietenii. Și la Future Jobs Cup am fost uimită de acești tineri, fiindcă eu niciodată la 20 de ani nu aș avea curajul să vin în fața unor oameni și să spun: hello, eu sunt Casiana și am o idee de business.”

Steli Grigore: „Le e mult mai comod să fie consumatori de conținut decât creatori de conținut”

Pe diploma sa scrie inginer, dar în viața de zi cu zi inginerește rețelele sociale. Timp de 10 ani, până în 2018, a lucrat într-o organizație de tineret din Baia Mare care se ocupa de proiecte internaționale de voluntariat, adică aducea tineri din Europa și nu numai să petreacă o perioadă la noi.

Steli Grigore este azi account Manager & eCommerce Specialist și a încercat să transfere din experiența sa în marketing către tinerii care încercau să-și contureze ideea de business din Future Jobs Cup.

Se întâlneau de două ori pe săptămână cu echipele ca să afle nevoile lor și ce pași înainte au mai făcut. „Uneori intram incognito în întâlniri. Am ascultat la început, chiar nu îmi dădeam cu părerea absolut deloc, deoarece aveau chestii interne și input-ul meu nu era neapărat necesar. Pur și simplu voiam să-i cunosc mai bine, să văd fiecare ce gândește, cum se organizează ei intern și asta pot să zic că m-a și ajutat”, povestește Steli. 

Simte că a aportul lui a venit apoi pe partea de validare a cunoștințelor. Le-a fost alături și pe conturarea ideii pe care aveau să o pitch-uiască juriului și pe partea de comunicare pe rețelele sociale. 

„Mi se pare că tinerilor, deși nu vreau să generalizez, le e mult mai comod să fie consumatori de conținut decât creatori de conținut. Chiar dacă au văzut diverse tipuri de conținut, reel, story, video, postare tip imagine, imagine cu text, nu erau super conștienți de faptul că da, se poate pune poza cu link.”

Au lucrat împreună și pe interpretarea datelor, ce conținut a mers mai bine, de exemplu.

Simte că e important ca tinerii să își pună întrebări despre ce fac și cum îi ajută ce fac fiindcă și cele mai analog joburi trec prin transformări tehnologice. „De exemplu, în meseria de bibliotecar. Nu mai este biblioteca gândită doar ca un loc de împrumutat carte. Noi o gândim acum ca un hub comunitar în cadrul căreia pot să facă o altă serie de activități, proiecții de filme, festival de scurtmetraj, activități cu tinerii, cursuri de informatică. Să fii bibliotecar nu mai e doar despre a împrumuta cărți”.

Așa că adaptarea e skill-ul pe care trebuie să-l învețe tinerii, crede Steli Grigore.