În secolul trecut, Bosnia și Herțegovina făceau parte din Iugoslavia, fiind una dintre țările unde s-au desfășurat războaie pentru dobândirea independenței în ultimul deceniu al secolului XX. Aceste conflicte militare au dus, până la urmă, la dezmembrarea Federației Iugoslave în 1992.
Separate dar asemănătoare, războaiele Iugoslave au avut la bază conflicte etnice, dar și mișcări pentru independență și rezistență. Războiul bosniac a avut loc în perioada 1992-1995, forțele beligerante fiind cele ale republicii Bosnia și Herțegovina și cele ale entităților sârbe bosniace și croate bosniace - Republica Srpska și Herțeg-Bosnia.
Războiul s-a încheiat prin Acordul de la Dayton, în 1995, cu participarea Uniunii Europene, a Germaniei, Franței, Marii Britanii, Federației Ruse și SUA. În total, în cadrul acestui război au murit peste 90 de mii de cetățeni, aproximativ 40% fiind civili.
Copiii născuți după război, așa cum este Ammar Grabic (21 de ani), nu mai vor să trăiască cu garduri între ei, așa cum sunt puse la școli între elevii diferitelor etnii, și visează la o țară unită. Într-un interviu pentru Școala 9, președinte al Youth Press Association în Bosnia și Herțegovina a explicat cum vede el viitorul țării sale. Totul pornește de la educație.
Școala9: Încă de sfârșitul anului trecut, iar acum, mai recent, o dată cu izbucnirea războiului în Ucraina, o mai mare atenție a fost adusă regiunii noastre, a Europei de Est. Cum se raportează tinerii din Bosnia și Herțegovina la război? Ce fel de atitudini au?
Nu toți tinerii din Bosnia și Herzegovina cred că războiul din Ucraina există cu adevărat, fiind un stat divizat în trei părți, cu naționalități diferite. Una dintre aceste entități care ne formează administrația tripartită este pro-rusă, propagând mesajele Moscovei prin care neagă situația din Ucraina. Este cazul comunității mele.
Sunt dezamăgit de faptul că, deși suntem atât de aproape de ucraineni, pare că nu putem face prea multe pentru aceștia. Pentru mine, nu este ușor să răspund la această întrebare, pentru că m-am documentat și cunosc suferința acestor cetățeni ucraineni, a tinerilor ucraineni. Faptul că mulți cetățeni din țara mea neagă suferința ucrainenilor mă înspăimântă și întristează.
„La școală, prima dată ești întrebat «Tu ce ești?»”
Cum ai descrie atmosfera din Bosnia și Herzegovina și aspirațiile oamenilor cu privire la viitorul (european sau nu) al acesteia? Cum se raportează colegii tăi de generație la lumea vestică (Occident, UE, SUA)? Dar sistemul educațional?
În Bosnia și Herzegovina, atunci când mergi la școală, prima dată ești întrebat „Tu ce ești?” Sârb, croat sau bosniac. Factorul religios este de asemenea foarte prezent în această clasificare. Poți fi coleg de clasă doar cu cei care sunt la fel ca tine: sârbi, croați sau bosniaci. Avem unități de învățământ unde, practic, există trei entități în interiorul aceleiași școli.
În partea centrală a țării, avem o școală unde copiii de diferite naționalități sunt separați între ei cu bariere (fizice) pentru a nu fi în contact unii cu ceilalți. Nu se pot întâlni în pauze și nu învață după aceeași programă. Istoria predată în acele clase nu e aceeași, iar conducerea școlilor este diferită pentru fiecare naționalitate în parte.
Este greu să ajungi să fii un tânăr activ în țara mea, să te angajezi în dezbateri sau argumente cu celălalt, deoarece noi am fost învățați de mici să creștem separați. Segregarea este o mare problemă, dar și diviziunile din cadrul aceleiași țări.
Este greu să depășim aceste bariere, având o administrație divizată după războiul din Bosnia (1992-1995). Deciziile se iau într-un mod ineficient și avem o serie de blocaje în privința aderării la Uniunea Europeană.
„Mulți dintre tinerii de vârsta mea sunt sătui de politica noastră”
Încă din 2003, țara ta a fost recunoscută drept o țară potențial candidată la Uniunea Europeană. La ora actuală, după cea mai recentă întrunire a liderilor de la nivel european, nu avem vești bune cu privire la procesul de extindere în Balcanii de Vest. Cum văd tinerii din Bosnia și Herzegovina acest lucru?
Chiar dacă nu suntem încă membri ai Uniunii Europene, resimțim efectele parteneriatului cu aceasta prin programele pe care instituțiile europene le implementează aici. Tinerii resimt beneficiile acestor programe, deoarece le îmbunătățesc viața în mod direct, le cresc calitatea vieții.
Avem o serie de acorduri, tratate, parteneriate cu state membre ale Uniunii Europene și cu instituțiile europene, pentru proiecte comune punctuale, însă cred că este timpul să vedem și o schimbare la nivelul instituțiilor, ceea ce numai aderarea la UE ne-o va putea aduce.
În octombrie vom avea alegeri, iar partidele de aici nu se înțeleg cu privire la bugetul pentru campania electorală. Mi-aș dori ca reprezentanții UE prezenți pe teritoriul țării noastre să facă mai multe, în sensul de a pune presiune pe politicienii noștri să consolideze democrația în interiorul administrației noastre. Avem multe instituții, mulți reprezentanți, un stat foarte mare, care trebuie monitorizat cu atenție.
Aș spune că mulți dintre tinerii de vârsta mea sunt sătui de politica noastră deoarece observă că instituțiile sunt mai degrabă corupte. În Bosnia, lumea spune mereu că dacă vrei un loc de muncă în administrație sau într-o instituție a statului, trebuie să fii membru de partid. Din acest motiv tinerii nu iau în serios administrația, nu iau în serios procesul alegerilor. Chiar dacă avem alegeri regulat, clasa politică nu se schimbă peste noapte.
Dacă ai avea o funcție la nivel înalt în cadrul țării tale, ce măsuri ai lua pentru a schimba în bine Bosnia și Herzegovina?
Pentru a îmbunătăți situația tinerilor, m-aș lupta pentru ca aceștia să își poată face vocea auzită, în primul rând. Să aibă spații de petrecere a timpului liber și reprezentanți la nivelul administrației.
În al doilea rând, ar trebui să revizităm acordul de la Dayton (acordul de pace negociat în Dayton, Ohio, și semnat în 1995 la Paris), despre care experții spun că dacă ar fi revizuit, războiul ar începe din nou.
Chiar dacă sunt convins că acest pericol există, mi-aș dori ca și tinerii să fie parte a procesului decizional din țara mea. Nu trebuie să îl anulăm, dar trebuie să începem să vorbim despre reforma administrației, elefantul din cameră.
„În SUA există rasism așa cum în Bosnia și Herzegovina există naționalism extrem”
Crezi că tinerii din generația ta ar fi mai deschiși să coopereze cu cei care nu au aceeași naționalitate sau religie cu ei, spre deosebire de părinții acestora?
Cred că multe lucruri bune se pot întâmpla dacă mai mulți tineri s-ar implica, ar arăta că le pasă de situația țării lor. Noi putem schimba ceva, mulți dintre noi nici nu eram născuți încă în anii ‘90, când situația din țară era tensionată. Nu am trăit în Iugoslavia și nu avem un trecut care să ne macine.
Mi-aș dori ca mai mulți tineri să meargă la alegeri, să se implice în partide și să lucreze împreună. Chiar dacă în școală nu suntem învățați să cooperăm, trebuie să o facem, să căutăm resurse alternative de învățare pentru a putea să lucrăm mai bine împreună și a face barierele dintre noi să dispară.
Ce anume te-a făcut să aplici la acest program în Statele Unite ale Americii, Study of the US Institutes la Arizona State University?
Firește, am fost și eu un admirator al visului american despre care auzim în filme sau citim în cărți, un vis american pe care mulți cetățeni ai țării mele îl idealizează. Însă, motivul principal pentru care am aplicat a fost să văd cum funcționează instituțiile de aici, cum sunt legile de aici, pentru a putea să preiau exemple de bune practici în țara mea.
Am văzut că avem aproape aceleași probleme: în SUA există rasism așa cum în Bosnia și Herzegovina există naționalism extrem. În același timp, avem și unele agende separate: aici, tinerii pot vorbi despre alegerile lor și despre opțiunile pe care le au, în timp ce în țara mea, aceștia sunt arareori băgați în seamă.
