Educație în umbra traumei. Ce tehnici de predare folosesc profesorii din Ucraina pentru copiii care și-au pierdut familia și locuința în război

În grupul de messenger unde își scriau înainte de război, profesorii pregătiți de ONG-ul Teach for Ukraine au continuat să-și trimită mesaje și după invazie. Nu mai erau discuții despre lecții, ci vești despre starea fiecăruia. Erau în siguranță? După ce confirmau toți, răsuflau ușurați. Din februarie, de două ori pe zi se face această prezență care ține pe toată lumea cu sufletul la gură. 

Colega lor Iulia, de pildă, era acasă, în estul țării, în Harkiv, al doilea cel mai mare oraș din Ucraina, sub asediul trupelor ruse. „De fiecare dată când răspundea, eram liniștiți, știam că e bine”, spune, pentru Școala 9, Oksana Matiiash, director executiv al Teach for Ukraine. Organizația face parte din echipa internațională Teach for all, cu parteneri în 61 de țări, inclusiv în România, și formează tineri profesori care să le predea elevilor din școlile fără resurse de la țară. În comunitatea din Ucraina sunt acum 50 de cadre didactice. 

„E o pierdere peste care nu vom reuși să trecem”

Iulia, în echipă de șase luni, se conecta și când mai organizau conferințe online, să afle mai multe unii despre alții. Într-o seară, însă, n-a mai răspuns la mesaje. Trecuse o zi de când armata rusă bombardase piața centrală din Harkiv, unde Iulia făcea voluntariat. 

„Știam că s-a dus acolo să ofere ajutor umanitar, dar am presupus că apoi s-a adăpostit și a avut probleme cu conexiunea”, povestește Oksana. „În ultimul mesaj pe Telegram mi-a spus că o să rămână în Harkiv până în momentul victoriei. Voia să fie printre oamenii ei în cea mai dificilă perioadă”. Oksana îi trimisese atunci o imagine cu atacul asupra orașului, ca să o determine să plece într-un loc mai sigur.

Echipa Teach for Ukraine, înainte de război Fotografii: Arhiva Teach for Ukraine

După trei zile de căutări, pe 7 martie, câțiva voluntari i-au găsit trupul. Murise în piața centrală. 

„Mulți din comunitate încă mai procesează ce s-a întâmplat. A fost o mare pierdere pentru noi”, spune Oksana. „E o pierdere peste care nu vom reuși să trecem”.   

Olimpică internațională la matematică, Iulia își dorea ca elevii să iubească această materie și să aibă șansa să studieze la o universitate bună, cum a reușit ea la o instituție prestigioasă din Ucraina, „Taras Shevchenko” din Kiev. Așa că s-a apucat să predea matematică în regiunea Dnipropetrovsk, la aproape 400 de kilometri de Capitală.  

1.454 de școli au fost avariate și 102 distruse 

Oricât de dureroasă a fost pierderea Iuliei, activitatea profesorilor Teach a trebuit să meargă înainte. La finele lui februarie, anul acesta, când au avut loc primele bombardamente ale armatei ruse, Ministerul Educației ucrainean a anunțat o vacanță de două săptămâni. Apoi, a recomandat să se înceapă orele online în regiunile care nu fuseseră direct afectate de acțiunile militare, adică din centrul și vestul Ucrainei.

Echipa Teach for Ukraine tot auzea despre școli partenere avariate și distruse, mai ales în regiunea Kiev. Nimănui nu-i stătea mintea la predare. Educația a pierdut enorm în aceste două luni de război: 1.454 de școli au fost avariate și 102 distruse, potrivit Ministerului Educației din Ucraina.

Înainte de război, cei mai mulți profesori Teach lucrau în raioanele Kiev, Odesa, Dnipro și Lviv. Cam toată echipa, însă, s-a mutat în vestul țării, considerat mai sigur, în primele zile ale agresiunii ruse. 

De pe 14 martie, profesorii Teach predau online, ca în pandemie, iar mulți dintre elevi participă la ore, chiar și din regiunile bombardate constant. 

Masarea obrajilor, o tehnică învățată de la psihologi

În vreme de război, educația nu poate continua ca și când elevii și profesorii ar avea sănătatea emoțională de dinaintea tragediei. Ca să creeze un mediu sigur fizic și psihic pentru elevi, Teach for Ukraine a organizat pentru profesori traininguri online cu psihologi. Astfel, cei de la catedră au aflat cum să țină orele pentru niște copii care și-au pierdut familia și casa sau cărora le bate inima cu putere de fiecare dată când aud o alarmă antiaeriană. Psihologii le-au explicat prin ce dificultăți vor trece la ore ei și elevii, ce este trauma și cum se manifestă la diferite vârste, dar și cum să le vorbească despre război celor mici. 

Specialiștii le-au oferit, de asemenea, exemple de metode care pot fi folosite la clasă pentru relaxare și gestionarea anxietății, valabile și pentru cadrele didactice, și pentru copii. De pildă, să facă o scurtă pauză, să fie atenți la cum picioarele lor ating pământul, apoi, să inspire și să expire. O altă tehnică pe care profesorii au aflat-o și au pus-o în practică a fost să-și maseze fața, ceea ce le oferă energie și îi ajută să își exprime trăirile, uneori dificil în condiții traumatice, când apare un fel de blocaj emoțional. 

„Acum scopul nu mai e progresul academic al copiilor, ci ca profesorii să-i ajute să revină la învățătură și să înțeleagă valoarea educației”, subliniază Oksana, directorul executiv al organizației. 

„Nici nu ar fi etic să revină stresați”

Profesorii trec la rândul lor prin schimbări emoționale, tocmai de aceea i-au ajutat mult trainingurile. Mai ales pe cei obligați să-și abandoneze comunitățile. „A trebuit să acceptăm că toată lumea din Ucraina e afectată de război”, continuă Oksana. „Nu pot să predea din nou fără să conștientizeze asta și nici nu ar fi etic să revină stresați”. 

Oksana, coordonatoarea Teach for Ukraine 

Contează să fie toți profesorii atenți la nevoile elevilor, iar ONG-ul vrea să creeze pentru ei o școală sensibilă la traume. „Este o instituție în care abordarea impactului traumei asupra învățării la nivelul întregii școli se află în centrul misiunii educaționale”, spun inițiatorii TLPI, un program despre traumă și învățare al Facultății de Drept de la Harvard și al organizației non-profit pentru drepturile copiilor Massachusetts Advocates for Children (MAC).

Practic, îi ajută pe elevi să se simtă în siguranță fizic și emoțional – în clasă, pe teren, în sala de sport, pe hol etc. –, astfel încât să își facă curaj să progreseze la ore. 

Teach for Ukraine și-a propus, într-un nou proiect, să asigure consultanță unu la unu pentru 100 de profesori din țara lor, din afara comunității, precum și suport psihologic și cursuri pentru 6.000 de cadre didactice. 

În plus, în perioada 20-22 mai, Oksana va participa la evenimentul Future Summit din București, iar cu banii de pe bilete ONG-ul vrea să le ofere în continuare acces la educație copiilor care nu mai pot studia în contextul războiului. 

Ore cu doi sau cu 16 elevi

Profesoara Olia, 23 de ani, s-a trezit, în prima zi de război, ca toți ucrainenii de pe lângă Kiev, din cauza bombardamentelor. Era cu mai mulți colegi Teach la cazarea din satul în care predau, Kalynivka, la câteva zeci de kilometri de Capitală. În ziua următoare, colegii ei s-au dus la Ternopil, spre vestul țării. Inițial, Olia n-a vrut să plece, dar în cele din urmă și-a făcut și ea bagajele și s-a mutat cu mama și fratele ei la niște rude din raionul Ivano-Frankivsk, la 170 de kilometri de granița cu România. „Mă simt oarecum în siguranță”, spune Olia despre locul în care se află. 

A intrat în comunitatea Teach pe 1 septembrie 2021, să le predea engleză elevilor de clasa a V-a și a VI-a. Înainte de război, avea în clasă între 20 și 27 de copii, acum, însă, se conectează fiecare cum și când poate. Ajunge să lucreze cu doi-trei elevi dintr-o clasă sau chiar cu 15 sau 16. „Mă bucur când văd atât de mulți”, adaugă ea despre zilele în care clasa virtuală e aproape plină. Unii copii au fugit în străinătate, alții, în colțuri vestice ale Ucrainei. Dar destul de mulți au rămas în satul lor, de unde aud explozii – o parte nici nu se mai pot conecta. „O dată, în timpul unei lecții online, un elev a făcut ochii foarte mari, pentru că tocmai auzise o explozie”, povestește Olia. „I-am spus să găsească imediat un loc sigur”. 

Olia a intrat în echipă în toamna anului trecut 

În astfel de condiții tensionate se desfășoară educația în Ucraina. De aceea, ca toți profesorii Teach, Olia creează, de la distanță, acel spațiu de învățare sigur. Reușește? Da, spune ea. Își dă seama de asta când îi vede pe copii cum zâmbesc. Iar lecțiile îi mai ajută să-și ia gândul de la  „lucrurile oribile care li se întâmplă”. De la izbucnirea războiului orele sunt, totuși, mai scurte, ca elevii să învețe ceva nou, dar fără să muncească la fel de mult ca înainte. 

Copiii se maturizează prea devreme 

Mulți copii și-au păstrat motivația să învețe, deși trăiesc fiecare zi cu teamă. Dar unii nu își pornesc microfonul și nu vor să răspundă niciodată, mai spune Olia. Alții i se par mai interesați de școală decât înainte de invazie. „Un băiat de 11 ani care are părinții în armată acum și a rămas cu bunica văd că s-a maturizat. Îmi răspunde la întrebări, știe mai multe decât înainte, când nu era atent, se prostea și își deranja colegii”, își amintește ea. „Nici nu îmi dădusem seama cât de isteț e de fapt”.  

După cele două săptămâni de pauză stabilite de Ministerul Educației, Olia a simțit că în sfârșit poate să facă din nou „ceva util”. Până atunci, nu s-a mai putut gândi la nimic și îi lipsea energia, abia se ridica din pat. Și-a regăsit entuziasmul când a început să se pregătească de lecții. 

„Când predau, uit de tot ce se întâmplă”, mai spune tânăra. I-a învățat pe elevi să spună în engleză „Glory to Ukraine”/ „Glorie Ucrainei” și își încheie lecțiile cu „Take care”/ „Aveți grijă de voi”.  

Înainte să intre în învățământ, Olia a lucrat în industria filmului. Și-a dorit să devină profesoară – o meserie deloc populară printre tinerii ucraineni – ca să dea mai departe cunoștințele ei de engleză. „Le spun și că pot face lucruri extraordinare în viață”, adaugă Olia. 

Terapie prin jocuri online după ore 

Victoria sau Vica, așa cum îi spun colegii, a devenit profesoară Teach tot anul trecut, când și-au început activitatea didactică Olia și Iulia, colega pe care au pierdut-o în bombardamentul din Harkiv. În dimineața de 24 februarie, pe Vika a sunat-o o colegă să o anunțe că a venit războiul. La început a crezut că e un vis urât. 

Mama ei era într-un tren care o aducea în sudul țării, la Odesa, și urma să petreacă weekendul cu ea. Vica a așteptat-o la gară, dar nu ca să se bucure de finalul săptămânii împreună, ci ca să fugă în Lviv, orașul natal, din vestul Ucrainei.  

Victoriei elevii îi trimit mesaje în care o întreabă dacă este bine 

Acum le predă engleză online elevilor ei dintr-un sat din regiunea Odesa. Unii dintre ei și-au lăsat casele și s-au refugiat în Polonia și Republica Moldova, însă continuă școala ucraineană. Din 23-24 de elevi, câți are într-o clasă, se conectează câteodată doar patru sau cinci. Pentru cei care au acces la tehnologie e în continuare important să-și vadă profesoara și colegii, explică ea. 

Are 21 de ani și lucrează atât cu elevi de gimnaziu, cât și cu liceeni. „A fost greu la prima lecție, pentru că mă întrebau ce s-a întâmplat și de ce (n.r. – e război). Nu știam ce să le răspund”, își amintește ea. Dar după o discuție cu mentorul ei de la Teach a tras concluzia că e în regulă să discute în timpul lecțiilor de engleză și despre câteva știri. Apoi, a decis cu elevii să vorbească despre război numai după ore; se mai întâlnesc online seara sau după-amiaza. 

Nu se văd doar ca să vorbească despre experiența războiului, ci și să joace board games online. Iar asta ajută pe toată lumea. „Sunt triști, mai ales seara când aud tot felul de zgomote”, povestește Vica. „Îmi scriu imediat când află despre alarme în Lviv, mă întreabă pe Telegram cum mă simt”.  

Fotografie principală: Pixabay