După trei ani școlari desfășurați sub semnul pandemiei, care au schimbat modul în care ne raportăm la educație, Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Timiș anunță că are în plan organizarea unui festival dedicat stării de bine a copilului. Va include și sesiuni de formare în urma cărora profesorii din școlile de masă vor afla de la colegii lor din învățământul special cum să le predea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES). Inspectoratul dorește să implice comunitatea locală și așteaptă propuneri de activități inclusiv de la ONG-uri până pe 7 mai. Festivalul TeamEdu se va desfășura între 30 mai și 3 iunie, în Timișoara. Mai multe despre acest proiect a spus Nadia Baloteanu, coordonatoarea lui și inspector școlar pentru educație permanentă, într-un interviu pentru Școala9.
Școala 9: Unii experți în științele educației argumentează importanța cultivării stării de bine în școală, prin măsuri integrate, pe tot parcursul anului. De ce alege inspectoratul Timiș să promoveze această stare de bine printr-un festival și nu printr-o acțiune mai ,,oficială”/instituțională, desfășurată la nivelul unităților de învățământ?
Nadia Baloteanu: Starea de bine în școală e una dintre preocupările mele constante de-a lungul celor 31 de ani de carieră didactică. Cred că promovarea stării de bine prin politici educaționale implementate la nivelul unităților de învățământ ia ceva timp și pregătire și că ar trebui să debuteze ca program, cu obiective măsurabile și structură, la început de an școlar. Numirea mea în funcția de inspector școlar pentru educație permanentă a avut loc în acest an școlar, la sfârșitul lunii martie, fapt ce-mi oferă posibilitatea să gândesc un program pe termen lung, cu aplicabilitate din următorul an.
Nadia Baloteanu, inspector școlar în Timiș Foto: Arhiva Nadia Baloteanu
Abia s-a încheiat perioada în care izolarea socială a lăsat amprente în special asupra copiilor. Festivalul educației din Timiș – TeamEdu nu vrea să rezolve problemele sau să vindece rănile, ci să fie ca un exercițiu de încălzire. Să ofere școlii și comunității ocazia de-a face lucruri împreună pentru copii și să vadă că ele pot continua și dincolo de oblăduirea inspectoratului școlar județean.
Cum vă veți organiza pentru ca acest festival să își atingă obiectivele?
Cred că lucrurile mari se întâmplă cu pași mici și la firul ierbii. În organizarea și desfășurarea festivalului mă bucur de sprijinul necondiționat al doamnei inspector școlar general, care a îmbrățișat ideea și a generat un altfel de inspectorat, mai deschis spre comunitate. Importantă este, de asemenea, implicarea colegilor din școli și sprijinul oferit de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) Timiș și de Palatul Copiilor din Timișoara. Îmi dă speranțăși deschiderea reprezentanților unor instituții-cheie din județ: Instituția Prefectului, Consiliul Județean, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Banatul (USAMVB) și Muzeul Satului Bănățean.
Festivalul se va întinde pe cinci zile. În prima zi se va desfășura un târg al ofertei educaționale din liceele timișene, un eveniment cu tradiție organizat în fiecare an de CJRAE și ISJ. A doua zi va fi un târg al ofertei universitare, pentru că liceenii au nevoie să fie orientați și în carieră. Apoi, urmează 1 iunie, iar gazda noastră va fi Muzeul Satului Bănățean, unde se vor desfășura tot felul de activități.
Penultima zi le-o vom dedica adulților, atât cadrelor didactice, cât și părinților. Colegii mei consilieri și colegii din învățământul special vor organiza ateliere și cafenele ale părinților, precum și workshop-uri pentru colegii din școlile de masă, unele vizând chiar starea de bine. Ce vor face de fapt colegii din învățământul special? Ceva foarte important: vor pune bazele unui parteneriat cu școlile de masă, dar și cu comunitatea.
Ce planuri aveți pentru ultima zi?
Va fi dedicată Conferinței TeamEdu, unde speakeri vor fi profesorii care au făcut schimbări la firul ierbii, specialiști în educație și părinți. Și-a anunțat, de exemplu, prezența un părinte care are un copil special, un părinte care a mers în afară pe banii lui și s-a format într-o terapie care în România nu există, pentru a-și putea ajuta mai bine copilul. Dumnealui ne va povesti cum pot fi folosite elemente din această terapie în gestionarea copiilor care au dizabilități de tipul dizabilității copilului său, dar și cum arată o zi din viața unui părinte de copil special.
Oricine din comunitate e binevenit să inițieze o activitate
De unde ați obținut resurse pentru acest festival?
O parte din resursele materiale provin dintr-o finanțare a Consiliului Județean Timiș. USAMVB Timișoara și Muzeul Satului Bănățean oferă locații și sprijin logistic. Iar înainte de Paște am avut discuții cu reprezentanții unor companii care ar putea oferi sponsorizări. Lor li se alătură prieteni dispuși să doneze atât sume de bani, cât și priceperea lor în anumite domenii, în ore de voluntariat pentru organizarea și desfășurarea activităților.
Aici intervine apelul meu către comunitatea timișeană la acțiune comună în ceea ce privește organizarea și desfășurarea festivalului, cu precădere a Zilei Copilului. Poate o mamă care are ca hobby gătitul vrea să facă un mini-atelier de gastronomie. Poate un medic sau un judecător vrea să țină un workshop de prim-ajutor sau de educație juridică. Poate fi un actor, un muzician, un student. Ideea este să organizăm ziua aceasta de 1 Iunie împreună, fiind solidari față de copii.
Aceasta a lucrat în învățământul special
Chiar dacă județul Timiș ocupă al doilea loc în clasamentul PIB per capita, ceea ce arată dezvoltare, încă există abandon școlar. Cum vă veți asigura că activitățile acestui festival vor fi accesibile și pentru copiii dezavantajați din punct de vedere social? Dar pentru cei cu dizabilități?
În săptămâna următoare vom trimite către primăriile din mediul rural o adresă prin care îi vom informa cu privire la desfășurarea Festivalului educației – TeamEdu, cu accent pe ziua de 1 iunie. Îi vom ruga să faciliteze transportul gratuit al copiilor din comunele pe care dumnealor le gestionează la Muzeul Satului Bănățean, prioritate având copiii din familiile socio-economic defavorizate. În ceea ce-i privește pe copiii din învățământul special, ei, bine, ei vor fi vedetele acestui festival, împreună cu profesorii lor. Nici nu se pune problema că nu vor fi prezenți, ei au propriile microbuze școlare, iar colegii din unitățile de învățământ special știu foarte bine ce au de făcut.
„Oamenii confundă integrarea cu incluziunea”
Ce vă motivează să organizați un training cu cadrele didactice unde facilitatorii să fie alte cadre didactice, dar din învățământul special?
Îi asigur de toată prețuirea mea pe colegii din învățământul de masă. Dar reiterez o opinie personală: adevărații specialiști, fini cunoscători ai psihicului uman și ai abordării diferențiate a copiilor – în conformitate cu principiul particularităților individuale și de vârstă – și singurii cu expertiză în recuperarea copilului cu CES sunt colegii profesori din învățământul special și special integrat. Iar Timișul se poate mândri cu adevărați experți în domeniu. De ce ei? Pentru că unul din rosturile profesorului consilier este să țină în echilibru acest mecanism alcătuit din școală și familie, cu copilul în centrul său. Iar acest echilibru să genereze stare de bine. Pentru că profesorii din învățământul special au competențe și sunt o resursă prețioasă în a-i sprijini pe colegii din școala de masă (pe care nu i-a pregătit nimeni în acest sens) să realizeze o adaptare curriculară sau să înțeleagă cum să se comporte într-o stare de criză a unui copil cu CES aflat într-o școală de masă.
Având în vedere faptul că ați lucrat în învățământul special, ce opinie aveți vizavi de cei care privesc existența școlilor speciale drept un tip de segregare față de copiii speciali? Ar trebui desființate aceste școli și integrați acei copii în școlile de masă?
Sunt profesor consilier, deci parte din sistemul de învățământ special și special integrat. Într-o unitate de învățământ special am fost director, în urmă cu niște ani. Trebuie să mărturisesc că, până la acea experiență, știam despre învățământul special bucăți de texte de lege. Însă experiența m-a întregit ca om și ca dascăl. Și sunt recunoscătoare acelui loc, acelei școli, colegilor de acolo și, mai ales, copiilor pentru trezirea la realitate și creșterea umană și profesională.
Ca să răspund la întrebare: sunt pro incluziune. Care este ceva cu totul diferit de integrare. Oamenii confundă integrarea cu incluziunea. Integrarea este fenomenul prin care școala sau societatea îi cere individului atipic să se adapteze la normele ei. Incluziunea este de fapt o stradă cu două sensuri pe care mergem împreună, nu ne ciocnim, ne întâlnim la mijloc și, adaptându-ne fiecare pașii, resursele, ajungem acolo unde este bine pentru copil. Și pentru societate.
Îmi permit să spun că, deși are dreptul, nu orice copil atipic își va găsi locul și va înregistra reale progrese în școala de masă, tocmai pentru că ea nu este pregătită să se adapteze la el. Ba uneori ar putea regresa, pentru că lipsesc condiții propice dezvoltării lui. De aceea, există unitățile de învățământ special, unde oameni pregătiți și dăruiți se preocupă de fiecare copil, elaborând și implementând planuri de intervenție personalizată. Prin ele se oferă terapii specifice, terapii complexe și integrate, psihodiagnoză, logopedie, kinetoterapie, toate adaptate nevoilor copilului, cu scopul progresului lui. Adevărata față a segregării am văzut-o în urmă cu 20 de ani când, în unele școli de masă, au fost „integrate” clase de copii atipici, aduse din școlile speciale: copiii erau marginalizați, victime ale bullying-ului, nu existau resursele umane și materiale necesare lucrului adecvat cu ei, motiv pentru care s-a și renunțat la această idee.
Un exemplu de incluziune, însă, ar putea fi activitatea colegilor de la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” Timișoara, care fac intervenție timpurie, în regim de voluntariat, pentru că încă nu există o metodologie, pentru copiii cu deficiențe de auz. Astfel, copiii care au beneficiat de terapii specifice încă din primele luni de viață – unitatea de învățământ are un parteneriat cu cele două maternități, iar medicii îi îndrumă pe părinții copiilor spre „C. Pufan” – sunt recuperați, iar cei mai mulți sunt apoi orientați spre școlile de masă.
Fotografie principală: Dumitru Angelescu
