Festivalul „Drag de învățare”, unde și copiii, și adulții predau

Organizat anul acesta în perioada 14-15 iunie, „Festivalul Drag de Învățare” a fost adresat copiilor între 6 și 12 ani și a pornit din comunitatea Rubik, un after school altfel. „Noi o numim o comunitate de învățare în sensul în care e mai mult decât un spațiu în care copiii își fac doar temele”, spune Alexandra Rădulescu, coordonator de programe în cadrul Rubik. În cadrul comunității este hrănit dragul de învățare, adică o călătorie în care copiii își descoperă pasiunile și își propun singuri un obiectiv de învățare, își identifică stilul de învățare și timp de o oră lucrează la obiectivul propus. Această oră se numește „Passion Project” și este doar unul dintre proiectele Rubik. Copiii se organizează singuri, se învață unii pe alții lucruri, aleg ce vor să învețe și au libertatea de a lua decizii și de a învăța în ritmul lor.

Festivalul a avut loc la hotelul Caro din Capitală și a fost gratuit pentru participanți, copii și părinți care s-au putut implica voluntar în organizarea evenimentului. „Important este că se petrece timp împreună. De exemplu, eu și cu fiul meu am făcut pentru prima dată voluntariat în echipă, ceea ce este un eveniment super pentru noi în familie”, spune Corina, mama lui Matei. 

Băiatul ei a bifat două „prima dată”. A fost prima dată când a făcut voluntariat și prima dată când ziua sa de naștere a fost sărbătorită într-un festival de învățare. „Laaaaa muți ani, să trăăăăăiți! La muuuulți ani, fericiiiiiți! La mulți ani, Matei!”. Asta se cânta în cea de a doua zi a evenimentului. În spirit de glumă, deasupra celor două frigidere cu înghețată pe care o primeau copiii, adulții de la Rubik au scris cu roșu „Înghețată de ziua lui Matei” și au desenat o inimioară.

Corina crede că este important ca băiatul ei să vadă ce înseamnă să se implice într-o activitate civică, fiindcă trebuie să dai, nu doar să primești.

Ateliere pentru părinți

Alt lucru cu care s-au putut delecta părinții în festival au fost atelierele organizate special pentru ei. În timp ce copiii sunt la stațiile de învățare sau la ateliere, părinții pot învăța despre educație financiară, workshop despre cum își pot ajuta copilul să vorbească în public, cum să se conecteze cu copiii lor și cum să îi hrănească sănătos.

Îți dădeai seama destul de ușor unde se țin atelierele pentru părinți. În camera de la parterul clădirii era o ușă de sticlă, mare, ce dădea în curtea exterioară. Pe jos erau pavele gri, în fundal puteai admira lacul Colentina și în față erau boxe și o scenă. Erau cam douăzeci de locuri, dar părinții care n-au mai găsit loc s-au aciuat la mesele de lângă scenă. Volumul era potrivit, nici prea tare ca să deranjeze atelierele copiilor, dar nici prea încet ca să fii nevoit să tot întrebi „Ce-a zis?”. Când vorbitorul cerea implicarea publicului, părinții executau ascultător ce li se cerea. La final au putut să pună întrebări. O mamă a fost curioasă ce soluții sunt când cei mici au probleme cu somnul și cum să-i schimbe alimentația. Am lăsat o discuție aprinsă că să văd cum se distrează-învață cei mici.  

Ce pui într-o farfurie echilibrată nutrițional

Primul lucru pe care îl vedeai la intrare era albul imaculat al pereților, de care atârnau sau se sprijineau afișe și bannere cu numele festivalului, dar și cu activitățile pe care le poți face în festival. În partea stângă, pe masă, era o periuță cât un un braț și un maxilar roz, din plastic, cât un pepene galben. Poneiul roz cu dinți de plastic avea gura larg deschisă și era „pacientul” pe care se realiza periajul. Copiii se buluceau în jurul doamnei care le arăta cum se face un periaj corect. 

Tot pe partea stângă din camera de la parter era un atelier ținut de cei de la Republica BIO. În fața fiecărui copil era o farfurie albă, de hârtie, care trebuia umplută corect din punct de vedere nutritiv. Pe masa din centru copiii aveau tot felul de fructe și legume, iar sarcina lor era să facă combinațiile corecte în funcție de instrucțiunile lectorului. Cei mici mișunau de la unii la ceilalți ca să vadă ce a pus fiecare în farfurie.

Din partea dreaptă a camerei răsunau tot felul de sunete de la diverse instrumente. Parcă erau niște povești muzicale. Aparent, chiar așa s-a și numit atelierul. Cu toate că pentru a participa, copilul trebuia să aibă minimum 6 ani, s-a făcut o excepție. Pentru că dintre copiii participanți erau și „frățiori și surioare” mai mici, părinții au putut să petreacă timp cu cei mici pe ritmuri muzicale. Un tătic supraveghea cum băiatul lui apăsa entuziasmat și cât putea el de tare pe clapele xilofonului colorat. La un moment dat a intervenit să îl ajute pe micuț și au cântat împreună. 

Au fost două lucruri neobișnuite la acest festival. Primul: copiii s-au bulucit să învețe și în weekend. Al doilea: nu doar adulții predau, ci și copiii. Aceștia, 14 la număr, sunt „copiii Rubik”, care și-au dezvoltat în cadrul after school-ului diverse abilități și, odată cu desfășurarea festivalului, au avut ocazia să povestească celor de vârstă apropiată cu ei și să îi învețe despre lucrurile la care se pricep. Festivalul a fost un prilej și pentru copiii din Rubik care au vrut să își vândă obiectele lucrate de ei. O fată expunea cercei, brelocuri și semne de carte făcute din rășină epoxidică. Altă fată avea tot felul de lumânări parfumate.

Copii care predau altor copii

Miruna și Ania au făcut parte dintre copiii facilitatori. Ele au 9, respectiv 8 ani, și s-au ocupat de stația de desen Kawaii. Stațiile de învățare sunt locurile în care copiii pot învăța meșteșuguri, desena, recicla și împărtăși sentimente și juca. Stațiile au fost peste 20 și au fost răspândite în toată clădirea, iar cea de care se ocupau Miruna și Ania era la etajul doi. Desenul Kawaii are origini japoneze și presupune desenarea unor personaje drăguțe, care au ochii foarte mari și gura micuță. Au învățat la Rubik, alături de Ioana sau „fanul nostru numărul 1”, așa cum îi spun fetele. Ania spune că vrea să împărtășească și cu ceilalți copii bucuria desenului și să vadă că nu e „pur și simplu un creion pe o foaie, ci ceva care te duce în lumea imaginației”. Miruna spune că festivalul este „Superb, extraordinar și fantastic” și că dă mai departe ce știe ea și la alți copii pentru că îi place să învețe și e ca un fel de rezumat a ce a învățat ea înainte.

Adriana are doi băieți. Unul de 6 ani și celălalt de 10 ani. Crede că „Festivalul Drag de Învățare” este o oportunitate bună pentru copii să descopere lucruri pe care nu le experimentează în viața de zi cu zi. Andreea, voluntară și mama unei fetițe de 7 ani și unui băiat de 10, spune că „se plânge, se râde și se întâmplă tot în familie” și că este o ocazie foarte bună de a petrece timp de calitate cu familia. A plâns pentru că a trăit emoții puternice la stația „Ce nu se vede?”, loc unde participanții din festival puteau asculta, la căști, copii de diverse vârste care își împărtășeau trăirile.

Arii de învățare

Stațiile de învățare și atelierele de la festivalul la care au participat 800 de persoane au urmărit dezvoltarea a cinci arii de învățare. 

Prima arie se numește „Învăț să fiu în acord cu mine și să învăț autodirijat”. O arie despre emoții, autonomie în învățare, și despre cum o persoană se poate raporta la lume prin prisma a ce trăiește în interior. „Era o stație cu origami în care testau mai multe stiluri de învățare. Primeau instrucțiuni și auditiv, și vizual, și kinestezic”, spune Alexandra Rădulescu despre stația origami.

„Învăț să gândesc critic și să înțeleg tot ce mă înconjoară”, o arie despre relația cauză-efect pe care copiii o pot testa prin intermediul mecanismelor în lanț și a circuitelor electrice, a atelierelor de șah sau în ateliere de știință. 

⁠„Învăț să relaționez cu mine și cu forme de artă” este despre relații interumane și cu diverse forme de arte, abilități care s-au putut cultiva la ateliere de vorbire în public, ateliere de actorie, stații de caligrame, ilustrații, colaj, storytelling sau desene Kawaii. 

Aria „Învăț să fac” este despre a dezvolta motricitatea fină și grosieră prin origami, croșetat, construcții machetare și 3D sau arte marțiale.

⁠„Învăț să trăiesc ca cetățean al lumii”, o arie în care copiii înțeleg rolul de cetățean și empatizează cu diverse culturi, obiceiuri și diferențe între oameni. O arie dezvoltată prin ateliere de prim ajutor, limba semnelor, improvizație, stații „Ce nu se vede?” sau podcastul „Învăț să trăiesc!”, podcast în care s-au abordat teme precum relația părinte-copil, cum au învățat copiii să trăiască în lume și cum se raportează la cei din jurul lor.

Foto: Festivalul „Drag de învățare” și Mălina Andronache