Din 2017, la Școala Gimnazială nr. 1 din Curcani, județul Călărași, director este Viforel Dorobanțu. Când a venit aici, a găsit școala „ca orice școală normală”. În echipă cu directoarea adjunctă Andreea Mocanu, și-au propus să facă lucrurile „mai lipsite de ipocrizie, mai corecte”. Au devenit, așadar, singura școală din mediul rural intrată în programul de pilotare din 2021, prin care li se permitea unităților de învățământ să implementeze metode care nu erau încă prezente sau reglementate.
„Așa am văzut, într-adevăr, cine vrea să facă niște lucruri”
Discuția despre pilotare a început încă din 2018, atunci când Marian Staș, expert în educație pe care directorul Dorobanțu îl numește „tata și mama pilotării în România”, a inițiat niște prime întâlniri cu profesorii. Întâlnirile au avut loc în weekend și nu au fost obligatorii. Au venit cam 70% dintre profesorii școlii din Curcani, iar întâlnirea a presupus ca ei să-și plătească o carte adusă de Staș.
„Așa am văzut, într-adevăr, cine vrea să facă niște lucruri”, spune directorul Dorobanțu. Adică i-a văzut pe cei dispuși să dedice mai mult decât timp în proiect. La întâlnire au alcătuit mai multe arhitecturi curriculare.
Conținuturi reașezate, mai multă chimie și fizică, abordare interdisciplinară
Spune că nu a avut nicio temere la început de pilotare. Ce s-a schimbat la școala din Curcani:
- Nu se mai dau teze la limba română, o măsură care a fost aplicată ulterior și la nivel național;
- La matematică, conținuturile au fost reașezate și corelate cu disciplinele fizică și TIC (tehnologia informației și comunicării) și toată activitatea se desfășoară în 3 ore pe săptămână (matematică) la clasele V-VI;
- Fizica se face de la clasa a V-a, nu dintr-a VI-a, ca înainte;
- Chimia începe din clasa a VI-a, mai devreme cu un an față de programa veche;
- Limbile străine sunt corelate cu limba română, ca să nu învețe elevii mai întâi ceva în engleză sau franceză și abia apoi în română (cum se învață diateza pasivă, spre exemplu, n.r.). De asemenea, are succes corelarea cu disciplina geografie, unde elevii localizează în spațiu informațiile diverse primite în cazul limbilor străine;
- Unele noțiuni complicate de geografie și fizică, care se făceau în clasa a V-a, sunt învățate în clasa a VII-a, când copiii sunt mai mari și înțeleg mai bine. Se fac și legături cu alte materii ca matematica, fizica, chimia și biologia;
- Clasele a V-a și a VI-a învață geografie regională, care până acum era în clasele a VI-a și a VII-a. În clasa a VII-a se face geografie fizică generală și geografie umană (2 ore pe săptămână). În clasa a VIII-a se face geografia României (o oră pe săptămână), ca să rămână timp pentru materiile de examen;
- Orarul claselor a VIII-a a fost reconfigurat. Din septembrie până în februarie, elevii au făcut câte 2 ore de română și matematică pe zi, iar în locul celorlalte 2 ore dintr-o zi de școală s-au făcut religie și educație tehnologică. Din februarie, fac câte 6 ore de română și 6 de matematică pe săptămână, pentru pregătirea examenului;
- La orele de Consiliere și orientare, pentru clasele a V-a și a VI-a, se pune accent pe autocunoaștere.
Mai puțini corigenți la științe, mai multă înțelegere a materiei
Schimbările din orar au avut efecte asupra rezultatelor elevilor. În primii ani, s-a observat o scădere a numărului de corigenți la științe. Directorul spune că acest lucru s-a întâmplat pentru că profesorii au avut libertatea să adapteze programa la nevoile reale ale copiilor. De asemenea, faptul că elevii încep să învețe fizica din clasa a V-a și chimia din clasa a VI-a a avut un impact pozitiv, pentru că au mai mult timp să înțeleagă materia.
Fără schimbările din 2021 încoace, școala din Curcani ar fi fost „cel puțin cu un abandon mai mare” și cu „o blazare a profilor”. „Cred că era o școală ca orice școală în care ne facem că facem. Ei, aici nu mai merge cu ne facem că facem”, e de părere directorul Dorobanțu.
Ca să aibă rezultate bune în pilotare, directorul a avut discuții deschise cu profesorii și i-a încurajat să se concentreze pe ceea ce contează cu adevărat: ca elevii să plece din clasă cu informații. Le-a explicat că nu trebuie să le fie frică de inspecții, pentru că adevărata responsabilitate e rezultatul concret, adică ceea ce învață copilul. Rareori a intrat la ore, și atunci doar pentru câteva minute, suficient cât să-și dea seama dacă profesorul este conectat cu elevii și dacă aceștia sunt atenți și implicați. În ceea ce privește normele profesorilor, Viforel Dorobanțu vede o soluție simplă - „poți să-i constitui norma, dacă să zicem că rămâne fără ore de predare, din ore remediale, din ore pe performanță cu elevii care sunt capabili de performanță”.
Școala din Curcani, Călărași este așadar, printre primele care și-a făcut planurile-cadru după bunul plac așa cum Ministerul Educației vrea să facă azi la liceu.
Directorul ei crede că demersul Ministerului de acum ar fi trebuit să fie chiar „mai curajos”. În formula actuală, foarte puține cancelarii își vor asuma să piloteze, așa cum a decis el. „E păcat, pentru că asta înseamnă până la urmă progres. Ca fiecare școală să-și aleagă drumul în spațiul ăsta educațional care înseamnă România.”
Scurt istoric al reformei la liceu
Planurile-cadru la liceu au vârsta celor care în această vară intră la liceu. Se vor reînnoi însă din 2026, promite Ministerul Educației. Adică elevii care din toamnă vor fi în clasa a opta, când vor intra la liceu, vor învăța după un alt orar și alte programe.
Planurile-cadru reprezintă documentul emis de Ministerul Educației care cuprinde obiectele de studiu pentru fiecare clasă, diferențiate pe profil și specializare, cu numărul de ore din fiecare materie care intră în orarul săptămânal.
Toate orele unui elev sunt în acest document separate pe trei segmente curriculare:
- trunchi comun - TC - adică materiile pe care le vor învăța toți elevii, obligatoriu, indiferent de filieră, profil și specializare;
- curriculum de specialitate - CS - disciplinele celor înscriși la o anumită specializare și profil;
- curriculum la decizia elevului din oferta școlii - CDEOȘ - disciplinele opționale din care liceenii își pot alege.
Acum patru luni, când a fost lansat în dezbatere publică, proiectul de planuri-cadru de atunci lăsa elevilor din ultimele două clase de liceu o mare libertate să își aleagă disciplinele, până la aproape o treime din orar. De asemenea, au fost câteva materii care pierdeau din orele obligatorii, ca istoria și geografia, și asta a provocat o serie de dezbateri. Așa că specialiștii ministerului au venit acum cu două modele, la alegere: - Varianta standard, în care „nicio disciplină nu a pierdut nimic – niciuneia nu i s-au tăiat orele! –, ci, în cazul unor discipline, o parte din ore s-a descentralizat la decizia școlii și/sau a elevilor”. Oferă și câteva exemple de cum va arăta, aici;
- Varianta alternativă „care încurajează mai mult descentralizarea și personalizarea educației la nivel de unitate școlară și elevi”. Aici mai multe despre programul de pilotare.
În cadrul celei de-a doua variante, elevii au o putere mai mare în a alege ce învață și pot intra în orar activități de „voluntariat în comunitate, școală, ONG-uri”, „perioade de internship și practică la operatori economici sau instituții publice”. De asemenea, pot fi incluse tot felul de programe de tipul „laborator ȘTIAM (știință, tehnologie, inginerie, arte, mate), club, ansamblu, formație, trupă teatru, școală după școală, învățare remedială, consiliere de specialitate, activități de tip cerc etc.”
Școlile care aleg această variantă freestyle vor primi sprijin de la o comisie a Ministerului Educației și vor fi evaluate periodic.
Ministerul spune că această a doua variantă este și o testare a „capacității reale a școlilor de a gestiona autonomia și de a construi oferte relevante”.
Am vorbit cu experți despre asta, dar am și fost la o școală care a testat deja această libertate curriculară începând cu anul școlar 2021-2022.
Exemple practice de cum ar putea arăta școala
Și Mirela Ștețco își pune speranța în a doua variantă a planurilor-cadru. Head of advocacy la Teach for Romania, organizația care a creat o rețea de profesori care sunt pregătiți în permanență să predea în comunități vulnerabile din toată țara, Mirela Ștețco a fost profesoară și metodistă înainte de a intra în sectorul ONG.
Crede că opțiunea freestyle e cea mai bună, dar înțelege că pentru a aduce toată echipa unei școli în această schimbare trebuie ca ea să vadă un model de succes, exemple concrete: „Eu sunt un practician. Când ceva este foarte nou, am nevoie să mă scoți dintr-un cadru conceptual care este doar schițat și să-mi arăți niște modele de cum ar putea să funcționeze lucrurile. Am nevoie să văd niște posibile modele de cum ai gândi pentru tipuri diferite de școli, școală într-un mediu rural, izolată, școală segregată, colegiu național, școală de periferie urbană.”
Să le arăți o școală cum este cea din Curcani. Iar libertatea oferită de minister poate fi un spațiu de joacă pentru profesorii care până acum s-au simțit încătușați de planuri-cadru prea rigide: „Varianta asta oferă spațiu pentru job shadowing, pentru internshipuri, pentru acțiuni de voluntariat, care să completeze zona de învățare. E extrem de generoasă. Poți ține cont de nevoile din școala ta, că o școală segregată din sud nu este același lucru cu un colegiu național.”
Crede că de multe ori oamenii mari uită care e scopul muncii lor - elevii. „Propunerea asta descentralizată te lasă să ții cont de specificul local, să nu mai ai un copil ipotetic, ci să ai copilul ăla real din sala de clasă. Poți avea o zonă de curaj în care să spui ok, eu îmi doresc ca școala noastră în 5 ani să se ancoreze mult mai mult în folosirea inteligenței artificiale în mod util. Și atunci gândesc întregul construct. Una e să conserv sau să cosmetizez ce am acum și alta e să regândesc felul în care ar putea să arate”, mai spune ea.
Varianta făcută „pentru profesori și norme didactice”
Despre planurile-cadru standard crede că „păstrează în proporție de 80-90% status quo-ul” și sunt făcute „pentru profesori și norme didactice, oricine orice ar spune.” Își pune speranța în felul cum vor arăta programele școlare, însă.
Planurile-cadru sunt un schelet care arată disciplinele și numărul lor în orar. Ce înveți la școală efectiv va fi pus în programele școlare ce urmează să fie elaborate de echipe mixte de specialiști din preuniversitar și universitar, spune Ministerul. Apoi urmează să fie făcute noile manuale și să fie formați profesorii. Totul până când sună clopoțelul anului școlar 2026-2027.
„Miza foarte, foarte mare va fi reprezentată de programe. Pentru că dacă vii cu conținuturile vechi, cu abordarea veche pe structura asta mega conservatoare pe care probabil o vor adopta majoritatea școlilor, vom rămâne la fel de neadecvați ca în prezent în pregătirea copiilor”, crede Mirela Ștețco.
Și Fabiola Hosu vede importanța unor programe școlare făcute bine, care vor duce de fapt la îndeplinire ambiția formulată astfel de oficiali: „performanță/progres/reducerea analfabetismului funcțional și a abandonului școlar, nu mai târziu de 5 ani!”.
„Lucrul care într-adevăr poate să schimbe ceva în clasă sunt programele”
Fabiola Hosu este expertă în design curricular și sisteme alternative de educație și membră în Coaliția pentru Educație care aduce împreună mai multe organizații din domeniul educației.
„Aș fi foarte tristă să văd că programele sunt făcute de către aceiași oameni. Lucrul care într-adevăr poate să schimbe ceva în clasă sunt programele. Nu neapărat numărul de ore”, spune ea. Și-ar fi dorit ca și în varianta standard să existe mai multă libertate de alegere pentru elevi. În varianta inițială, din ianuarie, elevii aveau în CDEOȘ între 3-6 ore în clasele a noua și a zecea și 5-8 ore în ultimele două clase. În varianta standard de acum, elevii au doar 1-3 ore de opțional în primele clase de liceu și până la 6 în ultimele. Adică doar 10% din ore până la 19% la final de liceu.
„Noi nu avem încredere în școli să aleagă ce predau, nu avem încredere în copii să aleagă ce învață și după aceea îi punem în situația de a vota sau de a alege pentru o țară întreagă. Competențele sunt niște mușchi care trebuie antrenați, pe care noi nu-i antrenăm astăzi. Și ne întrebăm la sfârșitul drumului de ce copiii nu sunt curioși, de ce nu învață pe tot parcursul vieții, ce s-a întâmplat cu autonomia lor…”, mai spune Fabiola Hosu.
Vede părți bune și în varianta standard a planurilor-cadru: „E important să știu că specializarea a devenit relevantă, că există un curriculum de specialitate care susține zona de specializare, că am adus în discuție consilierea vocațională, în sfârșit. Că există un interes de a crea o experiență vocațională pentru copii. Cel puțin s-au deschis niște uși și s-au deschis niște conversații care merită continuate.”
Apoi, a doua variantă oferă o validare oficială pentru munca celor „mai curajoși”, crede Fabiola Hosu.
