În Germania, meditațiile se fac în institute private și costă cam 45 de euro pe oră. O profesoară româncă: „Elevii vin la sugestia profesorilor din școală”

În martie 2011, cu un bagaj de speranțe, bani puțini și un maldăr de diplome traduse și legalizate, Miriam Mircea a luat calea Germaniei. Și-a urmat iubitul de atunci, soțul de acum, fără să stea prea mult pe gânduri. El e cetățean grec și se stabilise cu două săptămâni înaintea sa la Berlin. 

„Nu există o formula magică pentru adaptare”, crede Miriam. Depinde și de cât permite țara adoptivă, dar și de motivația fiecărui imigrant. Profesoara româncă a luat-o de la zero. 

A învățat germana la același institut unde astăzi o predă

În România, Miriam Mircea a studiat istoria și franceza, iar pe parcursul studiilor de master, a învățat geopolitică și diplomație. În anul doi de facultate a participat la programul Erasmus și a plecat în Franța unde a studiat la Academia din Dijon. Asta se întâmpla în 2003, când România nu era în UE, și atunci când i-a expirat viza, a trebuit să se întoarcă în România. A terminat masterul în 2008, și a lucrat ca bibliotecară, și apoi ca secretară înainte să ia calea străinătății. 

„Germania nu era nici măcar pe lista țărilor pe care doream să le vizitez, cu atât mai puțin nu mi-aș fi imaginat acum 12 ani că aș fi luat în considerare o mutare pe termen lung”, spune românca. A învățat felul în care se făcea o aplicație pentru angajare, a studiat comportamentul germanilor și a căutat să le înțeleagă mentalitatea pentru a se da pe brazda lor. Vreme de doi ani a bătut pe la ușile lor pentru un loc de muncă. 

Știa engleză și franceză, dar niciun dram de germană. A făcut eforturi să ajungă repede la nivelul academic cerut. Acum Miriam Mircea predă franceza, engleza și germana la un institut de limbi străine din Berlin. Lucrează de opt ani la această școală unde a studiat la rândul său. A ajuns să fie colega profesorilor pe care i-a avut la primele cursuri de limbă. 

„Prejudecățile încă sunt la putere în anumite părți ale Germaniei, însă naționalitatea nu e un factor decisiv în integrare”, spune profesoara. 

Pentru a se angaja nu a susținut nici interviu, nici examen și nici cartea de vizită formată în România nu a contat foarte mult.  A fost imperios necesară perioada de probă, care în cazul său a fost să predea timp de aproape trei săptămâni.

Nu am dat niciun examen de limba engleză sau franceza, s-a mers strict pe reacția și feedback-ul clienților mei de atunci, care au fost mulțumiți și m-au recomandat pentru cursuri pe viitor. Conducerea școlii a decis să îmi ofere contractul de colaborare pe baza căruia lucrez și în prezent.

Le predă limbi străine și îi ajută să se integreze

Majoritatea elevilor ei sunt cetățeni germani, care au nevoie sa învețe engleză sau franceză pentru muncă, în special, iar restul sunt cei de alte naționalități, veniți din Indonezia, Spania, Thailanda, Vietnam și Irak, care au venit în Germania pentru o viață mai bună. Învățând germana sau altă limbă străină au șanse mai mari să își găsească un loc de muncă bun. 

Așadar, le predă mai mult adulților, dar are clase și de adolescenți care vin pentru meditații. Sunt grupe în institut de până la 16 studenți și lecții private cu doar o persoană și meditații cu unul sau doi elevi maximum.

„În trecut, am predat chiar și română la nivel de începător unui doctor neamț care se îndrăgostise lulea de o româncă și dorea neapărat să o ceară de nevastă în limba noastră.”

Limbile străine sunt foarte importante în sistemul nemțesc. În Germania școala obligatorie începe la 6 ani și copiii trebuie să învețe o limbă străină pentru cel puțin cinci ani. Elevii și adolescenții fac meditații pentru limbi străine și sistemul de meditații depinde de fiecare școală în parte. Nu toți doresc meditații și nu toți și le pot permite. „La institutul nostru ora pedagogică este de 45 de minute și variază între 30 și 45 de euro”, specifică profesoara.  

Miriam Mircea lucrează cu grupe de vârstă între 6 ani și 18 ani, iar în cele 45 de minute fac o temă și repetă câteva noțiuni. Oferă lecții și la engleză și franceză. Orele de lucru vin la sugestia profesorilor din școală ca o modalitate de a suplimenta sau de a susține elevii care nu se descurcă. „Din observațiile personale, meditațiile sunt și puțin impuse de părinți din mai multe motive, iar unul ar fi pentru a-i ține pe elevi ocupați mai multă vreme.”

Copiii ajung la meditații de limbi străine și pentru că n-au la cine apela în familie. „Părinții, aici, în est, nu sunt atât de capabili să își ajute copiii la învățarea unei limbi străine din simplul motiv că ei înșiși au învățat la școala doar limba rusă, engleza fiind opțională.”

Din nou la școală, după pensie

La institutul unde predă profesoara sunt cursanți și peste 65 de ani. Seniorii fac cunoștință cu limbile străine de la zero, începând să exerseze vocabularul de bază, cele o sută de cuvinte necesare pentru a se descurca. 

Și mai este și o altă categorie, a celor care nu știau deloc carte. 

La începutul carierei mele ca profesoară în sistemul privat, am predat germana de bază, adică alfabetul și scrierea cuvintelor foarte simple de zi cu zi unei grupe de cetățeni germani care erau incluși în categoria analfabeților, cu toate că lucrau de multă vreme. 

Românca are un program flexibil. Sunt zile când în orarul său sunt trecute 10 ore, alteori are doar o oră. „Sunt zile în care predau germana, engleză și franceza și ajung acasă incapabilă de a vorbi sau de a gândi coerent într-o singură limbă. Poligloții mă vor înțelege cu siguranță. Politica institutului nostru este ca un client să nu lucreze doar cu un profesor pe toată durata unui curs, așa că uneori am și 7 cursuri diferite în paralel, într-o săptămână”, explică profesoara româncă. 

În cei opt ani la catedră în Germania, românca a învățat că accentul acolo se pune foarte mult pe psihicul copilului. Avantajul este că astfel cresc adulți siguri pe sine, stăpâni pe propriile capacități, deloc timorați. Materialul didactic este adaptat la posibilitățile de învățare ale elevului. 

„Din ce am înțeles de la elevii pe care îi meditez, profesorii predau prin metodele clasice, din manuale și prin exerciții sau texte suplimentare pe care ei le oferă sub forma unor fotocopii sau le dau ca temă pentru acasă. Cel puțin în ceea ce privește limbile străine, puțini sunt cei care efectiv dau elevilor șansa să vorbească mai liber sau le oferă activități de comunicare.”

Miriam Mircea, la școala privată unde este angajată, a înțeles că fiecare elev sau student este diferit. Predarea este fluidă. Odată lecțiile începute, alături de ceilalți colegi, se bazează mult pe comunicare și participare activă la ore, pun accentul pe exprimare liberă, folosesc unelte moderne, videoclipuri de pe YouTube, materiale auxiliare pliate pe nevoie studentului.

Elevii nemți „sunt mai ocupați decât un director de firmă”

Nu doar profesorii notează, ci sunt la rândul lor evaluați. În școala unde predă Miriam, feedback-ul clienților contează mult. „Studenții primesc chestionare unde ne dau note, nouă profesorilor, și scriu ce cred ei că am putea păstra sau îmbunătăți.”

Sistemul de evaluare este puțin diferit: nota 1 este echivalentul notei 10 de la noi. Se mai oferă și diverse calificative, spre exemplu „foarte bine”, „satisfăcător”, „perfect”, „trebuie să mai lucrezi!” Însă, notele contează extraordinar de mult pentru viitorul adolescenților. Părinții sunt ținuți la curent și sunt chemați la ședințe. „Se mai practică și trimiterea de scrisori părinților, care trebuie returnate profesorului cu semnătura celor ce au luat la cunoștință despre ceea ce s-a scris.”

Miriam crede că elevii germani sunt copleșiți din cauza numărului mare de teme. „Sunt mai ocupați decât un director de firmă, au foarte puțin timp liber. În toți anii, toți copiii și adolescenții care veneau și vin după ore la mine sunt atât de obosiți încât de abia reușesc să nu adoarmă. Sunt înfometați, însetați, stresați și am senzația de multe ori că nu îi asculta nimeni cu adevărat”, consideră profesoara. 

Problemele universale ale predării în online: conexiunea la internet, prezența elevilor

Școlile și grădinițele s-au închis de mai multe ori în 2020 și actualmente sunt din nou închise până cel puțin pe 15 Martie. Din mai până în noiembrie orele școlile au fost deschise, astfel încât s-a putut preda fizic, cu masca pe față și la distanță de studenți. 

Acum, s-a trecut din nou în online, iar instrumentele de lucru sunt platformele Skype sau Zoom. Pentru românca profesoară în Germania nu este ușoară trecerea. „Este zilnic o provocare din multe puncte de vedere. Fie prezența studenților nu e optimă, fie conexiunea mea la internet e slabă, fie studenții sunt obosiți sau lucrează, și multe altele. În fiecare zi am pregătite măcar doua variante de lecții, căci predarea germanei nu îmi lasă loc de improvizație, spre deosebire de engleză și franceză.” 

După atâția poate să judece corect societatea germană, fără înflorituri, să privească și avantajele și dezavantajele. Peste toate, siguranța socială și financiară, siguranța sistemului medical, calitatea și prospețimea mâncării, încrederea în instituțiile statului, starea de spirit pe care i-o dă Berlinul o fac fericită. Vede aceeași împăcare, zi de zi, și la elevii ei imigranți cărora Germania le-a dat o viață mai bună. În ciuda greutăților, privind în urmă, crede că totuși alegerea de a părăsi țara natală a fost cea mai bună din viața sa.

Foto principală: Shutterstock