Profesoară de sport, despre examenul de titularizare: „Cred că ar trebui să se schimbe cu totul, să susținem mai multe lecții practice”

Bogdan, profesor de educație fizică de un an, își așteaptă, pe 13 iulie, în jurul orei 13:00, o colegă de facultate în fața Liceului Teoretic „Dante Alighieri” din București. E a doua oară când susține examenul de titularizare, la care trebuie să obțină cel puțin nota 7, ca să ocupe un post pe o perioadă nedeterminată. „Mi se pare obositor, nu neapărat stresant”, spune el despre faptul că trebuie să-l dea anual, până ia o notă de trecere. Cel mai mult îl obosește că trebuie să învețe din multe cărți, desi ar putea găsi aceeași informație în unul sau două volume. 

Ca să te uiți la Bogdan, e nevoie să-ți lași puțin capul pe spate. E printre cei mai înalți tineri din fața liceului. El înțelege că o parte din teorie o poate folosi în elaborarea unor exerciții fizice, dar consideră că subiectele din acest an au fost mai grele decât în 2021 și că s-au axat prea mult pe detalii.  

- Ce faci, Alexandra? Ai stat cam mult, îi spune el unei foste colege, care tocmai a ieșit pe poarta liceului.  

- Aș mai fi stat, dar n-am mai putut, îi răspunde ea. 

- Ai scris și învățarea motrică? E singurul subiect unde n-am știut. Am știut etapele învățării, continuă Bogdan. 

- Care?, îl întreabă Alexandra ușor pe gânduri. 

- Consolidare, inițiere.

- Nu mai știu…, îi răspunde ea mai degrabă mulțumită că s-a încheiat examenul.  

„La proba practică e ușor, cu scrisul e jale!”, ne explică ea. „Nu ne ajută toată teoria asta, mi s-a părut cam complicat”. Amândoi, însă, rămân veseli și nici de fotografii nu se feresc. 

Alexandra și Bogdan se descurcă mai bine la proba practică

Bogdan e la curent și cu modificările din noua lege a educației, de astăzi în dezbatere publică, și în care se propune ca de anul viitor profesorii să se poată titulariza și pe posturile sub 18 ore, cât e norma întreagă. Tânărului i se pare o soluție firească: „Dacă ai prins cu 16 ore, știi că locul rămâne al tău și îți mai iei două ore în altă parte”. Faptul că salariul pentru un debutant ar putea ajunge la 3.600 de lei net pe lună îl face să zâmbească rezervat. „Ar fi bine să fie așa”, mai spune el, 

Liceenii au doar o oră de sport pe săptămână 

33.088 de profesori din întreaga țară s-au înscris ca să susțină anul acesta examenul de titularizare și să obțină unul dintre cele 5.136 de posturi disponibile. Cele mai multe locuri libere cu contracte pe perioadă nedetermină, 520, sunt la disciplina educație fizică, potrivit Ministerului Educației. 

În prezent, în școlile din România, elevii din clasele primare și gimnaziu fac două ore de educație fizică pe săptămână, iar liceenii numai una. În plus, în pandemie, activitatea fizică a ajuns, în cazul multora, pe ultimul loc, în special cât s-au ținut și orele de sport online. Un studiu publicat de jurnalul JAMA Pediatrics, care are la bază informații din alte 22 de cercetări, pe un eșantion de 14.000 de copii din toată lumea, arată că activitatea fizică zilnică a celor mici a scăzut cu cel puțin 20% – cam cu 17 minute –  în perioada COVID-19. 

„Susținerea pe care am afirmat-o deja este pentru mai multe ore de educație fizică săptămânal. De altfel, aceste lucruri am avut plăcerea să le discut cu elevul, pentru că este un elev de mare excepție David (n.r. – Popovici, dublu campion mondial la înot, seniori), atunci când a fost la Ministerul Educației și a fost premiat”, a declarat recent Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, scrie Edupedu. Elevul de 17 ani i-a amintit vara asta ministrului că sportul contează la fel de mult ca celelalte discipline.  

„Mi-ar plăcea să organizez cât mai multe competiții la nivel rural”

Willi, de anul ăsta absolvent al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, a observat că multe informații de la examenul de titularizare au fost diferite de cele învățate pentru licență, unde a avut doar probă orală. „E necesar să ai și o bază de cunoștințe de specialitate”, crede el. Dar la fel de necesar, spune acesta, ar fi ca studenții să facă mai multă practică în școli încă din primul an de facultate, ca să și lucreze cu aceste cunoștințe. El a început practica abia în anul III. 

„Sunt diferențe mari în România mai ales între școlile din mediul rural și cele din urban”, a observat el atât la practică, cât și când a lucrat la studiul de caz inclus în lucrarea de licență. A scris despre o școală de la țară, din județul Ialomița, unde predă tatăl lui. Acolo a urmat și el clasele I-VIII, dar abia din gimnaziu a avut sală de sport, care încă se ține pe picioare. Chiar dacă sălile de sport lipsesc, de obicei, din curtea multor instituții preuniversitare de la sat, Willi a văzut că se construiesc din ce în ce mai multe. 

Lui Willi i-ar fi fost utilă practica în școli încă din primul an de facultate

Accesul la concursuri și la sporturi variate, pe de altă parte, e încremenit în timp. „Mi-ar plăcea să organizez cât mai multe competiții la nivel rural; în urban sunt”, povestește el despre planurile de viitor. „Un minus e că în mediul rural elevii fac handbal și fotbal în mare parte, Și mie mi-ar fi plăcut să am o inițiere în toate sporturile, cum am avut la facultate: schi, scrimă”. Acum îl interesează mai ales schiul și vrea să-l abordeze în lucrarea de disertație.   

Bianca ar prefera să se renunțe la examenul de titularizare

După mai bine de trei ani într-o școală din București, cu mai multă experiență decât Willi, Bianca e convinsă că i-ar prinde bine să treacă examenul. „Mi se va încheia contract pe termen nedeterminat, stau și eu mai liniștită”, spune ea. Totuși, nu vede rostul acestei probe și i se pare că un astfel de contract s-ar putea încheia de la bun început: „Aș scoate această titularizare. Definitivatul îl înțeleg, e vorba despre un grad pe care nu ți-l ia nimeni”. 

Despre schimbarea legii educației: „Probabil intri la plata cu ora, dacă n-ai normă întreagă”

Oana și Florentina, pentru a treia oară la titularizare, discută despre subiecte la umbra unui copac. Au avut de prezentat, între altele, principii ale procesului de instruire și etapele învățării motrice. „Cred că examenul ar trebui să se schimbe cu totul, pentru că de 20 de ani e aceeași structură. Ar trebui să susținem mai multe lecții practice”, ne spune Oana, care își poartă coada împletită. 

„Să dăm teorie din subiecte care ne ajută pe noi în practică, din planificare, elaborare de exerciții”, o completează Florentina, astăzi într-o cămașă roz cu dungi albe. 

Amândouă au normă de 18 ore și lucrează cu elevi de I-VIII. În ce privește posibilitatea să se titularizeze pe posturi cu mai puține ore, nu par încântate. „Cred că ar fi OK, dar nu știu cât te ajută, pentru că salariul e foarte mic la plata cu ora. Probabil intri la plata cu ora, dacă n-ai normă întreagă”, se gândește Florentina. 

În ciuda nesiguranței postului, cele două se bucură de lucrul cu elevii. „Le place să fie liberi, la oră ar vrea să fie ca în parc. Din zece în zece minute primesc întrebarea: Când ne jucăm fotbal?”, povestește Oana. 

„Eu nu am sală de sport. Afară e doar un coș de baschet și e cam complicat la ore”, spune Florentina. „Aici intervine măiestria pedagogică și creativitatea profesorului!”, îi răspunde pe un ton sarcastic și prietenos Oana, făcând aluzie la faptul că mulți profesori sunt obligați să se descurce cu puține resurse.