Redăm un rezumat, în cinci idei, ca să înțelegi ce s-a întâmplat și problematica. Varianta aprofundată este mai jos:
CE S-A ÎNTÂMPLAT
La cererea prefectului, după mai multe plângeri de la părinți, Inspectoratul școlar din București a cerut în 18 ianuarie ca activitățile Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” să nu mai fie permise în școli. Fiica lui Gogu Puiu, Zoe Rădulescu, urma a doua zi să se întâlnească cu elevi de la Liceul „Theodor Pallady” din Capitală. Activități de acest tip au mai avut loc în școli. Autoritățile spun că aceste asociații promovează „activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.
CE SPUN ASOCIAȚIILE ÎN CAUZĂ
ONG-urile au susținut o conferință de presă în care au spus că în cadrul activităților din școli nu au făcut decât să le vorbească elevilor despre fapte istorice, despre iubirea de țară și ororile comunismului. De asemenea, că au un cod deontologic „să nu intrăm în detalii de genul prezentării sau unor aluzii sau a unor divagații legate de originea politică a celor implicați în rezistență, a martirilor sau a foștilor deținuți politici, indiferent că au fost legionari, țărăniști, liberali sau altceva”.
CE SPUN CERCETĂTORII
Istoricii spun că din contră, tocmai să povestești doar o parte convenabilă din biografia acestor oameni, fără să menționezi activitatea lor legionară, este o problemă și creează confuzie. „Prin a pune toți acești oameni sub cupola rezistenței anticomuniste, legitimezi inclusiv figurile legionare ca fiind acești luptători pentru democrație și împotriva tiraniei”, crede Adina Marincea de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”.
Și disidentul anticomunist Gabriel Andreescu, activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, e de părere că acestea nu pot avea activități în școli. „Apreciez că ONG-urile Asociația «Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei» și Fundația «Ion Gavrilă Ogoranu» nu au expertiza necesară pentru a lucra cu copiii. Consider că sunt puternic ideologizate, cu ochii îndreptați mai ales spre tezele proprii, decât spre interesele copiilor.”
CINE AU FOST CEI DOI CARE DAU NUMELE ASOCIAȚIILOR
Gogu Puiu, tatăl lui Zoe Rădulescu, a fost membru în Mișcarea Legionară. A plecat din țară după abdicarea Guvernului legionar, iar în Germania a ajuns în lagăr tocmai pentru activitatea sa legionară. În 1947 s-a întors în țară, a fost arestat, dar a evadat și s-a stabilit în Dobrogea unde a organizat un grup de rezistență anticomunistă. A murit în 1949 după ce a fost prins de securitate într-o ambuscadă.
Ion Gavrilă Ogoranu a fost membru în Mișcarea Legionară și ideolog de extremă dreapta. Pentru lupta sa împotriva regimului comunist a fost de două ori condamnat la moarte înainte de 1989, dar nu a fost găsit de Securitate timp de 28 de ani. A fost totuși capturat și în jurul salvării sale de la execuție stă legenda că soția sa a cerut în scris intervenția președintelui american Richard Nixon și asta l-a salvat. A murit în 2006.
Mișcarea Legionară a fost un partid înființat în România interbelică. A devenit o organizație paramilitară, naționalist fascistă și antisemită. Și-a schimbat denumirea în partidul „Totul pentru țară” în 1935, iar în 1940 a ajuns la putere, sub conducerea lui Horia Sima care a amplificat seria asasinatelor politice, economice, rasiale și a provocat Rebeliunea legionară din 1941, o lovitură de stat împotriva lui Ion Antonescu. Mișcarea lor a eșuat. Legiunea a fost desființată și mulți membri s-au refugiat în Germania nazistă.
Rezistența anticomunistă românească a fost o mișcare de luptă împotriva Partidului Comunist Român, activă începând cu anul 1944 și până în anii 70. Aceste grupuri armate s-au refugiat în munți și au rezistat ani la rând. Au participat la această luptă subversivă persoane neafiliate politic, mai bine de jumătate dintre ele, dar și țărăniști, legionari, liberali ș.a.
CE SPUNE LEGEA
Legea românească incriminează propaganda legionară și negarea Holocaustului, interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Organizațiile în cauză sunt înființate legal în România, ceea ce servește ca un argument pentru acestea. Autoritățile spun că se pot manifesta liber în România, dar nu în școli.
DACĂ VREI SĂ AFLI MAI MULTE…
Cronologia evenimentelor
- în 18 ianuarie, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB), în urma solicitării Instituției Prefectului din aceeași zi, trimite către școli o notă în care solicită „interzicerea organizării de întâlniri cu elevii la care să participe reprezentanții Asociației «Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei» și ai Fundației «Ion Gavrilă Ogoranu», cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta.”
- pe 19 ianuarie ar fi trebuit să aibă loc o întâlnire între elevi de la Liceul Tehnologic „Theodor Pallady” și Zoe Rădulescu, fiica lui Gogu Puiu; întâlnirea din școala bucureșteană nu mai are loc.
- în 27 ianuarie are loc la sediul Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” de pe strada Veseliei o conferință pornită de la interdicția primită, despre care organizatorii spun că este „un abuz fără precedent după 1989” și că „Se repetă ceea ce se întâmpla în anii 1950: falsificarea brutală a istoriei românilor, amputarea memoriei demnității românești”. 27 ianuarie, care a picat într-o sâmbătă anul acesta, este și Ziua Internațională de Comemorare a victimelor Holocaustului. În conferință, reprezentanții celor două ONG-uri indică spre Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” ca fiind cel care ar fi cerut prefecturii interzicerea lor.
***
„Este exclus, nu a fost Institutul «Elie Wiesel»”, a spus pentru Școala 9 prefectul Rareș Hopincă. Au fost petiții de la părinți, explică el, care au creat un „semnal de alarmă” pentru prefectură.
„Aceste asociații au tot dreptul de a-și promova mesajele în conferințe, simpozioane, evenimente, dar am considerat necesar ca aceste lucruri să nu se întâmple în școală și să nu se întâmple în prezența elevilor. Școala are o anumită curriculă, aceasta este stabilită de specialiști în educație, de profesori pe fiecare ramură și mai departe, orice asociație este liberă să-și transmită mesajul, dar nu în mediul școlar. Tocmai pentru a evita confuzii, alterarea curriculei școlare, mesaje contradictorii către elevi”, a completat acesta.
Inspectoratul Școlar al Municipiului București susține că școlile trebuie să aibă grijă ce parteneriate semnează și cu cine, acest lucru fiind responsabilitatea unităților de învățământ.
„Legea educației și ROFUIP-ul (regulamentul de organizare a școlilor) interzice foarte clar activitățile cu conotație politică, religioasă, acestea de extremă dreapta cu atât mai mult încalcă prevederile legale, deci nu putem să promovăm așa ceva sub nicio formă”, a spus și Elena Ștefan, purtătoarea de cuvânt a ISMB. Anterior, inspectoratul nu a primit nicio altă sesizare despre aceste activități care se desfășoară în școli de ani de zile.
.jpg)
Insigne cu Zelea Codreanu, icoane, cărți și cruci
Este ora 16.00 și lumina e înghițită încet de seara rece de iarnă. În holul de la intrarea în clădirea de pe strada Veseliei, te întâmpină un tablou cu Corneliu Zelea Codreanu. Este fondatorul și liderul Mișcării Legionare, responsabilă pentru atentate politice, economice și rasiale. El însuși a fost achitat după ce, în 1924, a împușcat în cap un prefect de poliție, pe treptele judecătoriei.
La etajul doi, unde urmează să aibă loc conferința, oamenii deja iau loc pe scaunele îndreptate spre o masă în spatele căreia sunt icoane cu Arhanghelul Mihail. Mișcarea Legionară s-a numit și Legiunea Arhanghelului Mihail.
Unii dintre participanți socializează sau se învârt pe lângă standurile cu cărți și insigne. „Sunt și cu Zelea Codreanu, îți iau?”, spune la telefon un bărbat.
Apare și Zoe Rădulescu (74 de ani), într-o haină de blană lungă, elegantă. Vorbește la telefon. „Știți ce? Și cine a fost legionar a suferit la fel!”, spune ușor iritată. Își ia la revedere ceremonios. Se pregătesc camerele de filmat, conferința va fi live pe Youtube. Unul dintre bărbații care filmează poartă la gât o cruce mare argintie: „Aliexpres, vine acasă din China, 5 lei. Doar că durează două luni”. Înainte de conferință, Zoe Rădulescu primește trei lalele roz. În încăpere e frig, așa că cei mai mulți stau îmbrăcați cu hainele groase de stradă. Sunt și femei în costum național. Pe canapelele din spate stau niște scoarțe cusute cu motive naționale.
Florin Dobrescu, secretarul Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, ia primul cuvântul.
„Unul dintre principiile deontologice la care am ținut în cadrul acestor activități a fost să nu se amintească copiilor și să nu intrăm în detalii de genul prezentării sau unor aluzii sau a unor divagații legate de originea politică a celor implicați în rezistență, a martirilor sau a foștilor deținuți politici, indiferent că au fost legionari, țărăniști, liberali sau altceva. Noi acolo făceam educație și făceam istorie”, a spus Dobrescu. Face o introducere despre Gogu Puiu, înainte de a-i da cuvântul fiicei lui, Zoe Rădulescu. Gogu Puiu, care s-a luptat „ore întregi cu batalioane de securitate și miliție” și apoi „s-a detunat cu ultima grenadă păstrată anume pentru acest moment, lăsându-le călăilor un trup carbonizat.”
Soția lui Gogu Puiu, însărcinată la acel moment, a fost arestată și Zoe Rădulescu s-a născut în închisoare. „Doamna Zoe Rădulescu, când a fost înfiată de o rudă, în drumul spre casă, încerca să prindă vântul pentru că nu mai simțise vântul. Era un copil care în doi ani nu fusese pe afară, sunt povești reale, povești (pe, n.r.) care copiii de astăzi nu vor mai putea să le primească”, mai spune Dobrescu.
Zoe Rădulescu preia cuvântul și face o paranteză despre „duhul satanic al acestui veac” și se oprește asupra plecării românilor la muncă în străinătate, „în acest veac care este haotic, în care omul nu-și mai găsește sexul, nu-și mai găsește originile”. Vorbește apoi despre un inspector școlar român care a lucrat în SUA într-o școală pentru copii cu dizabilități, pe care îi ajuta să meargă în pauză la toaletă. „Eu nu l-aș invidia pentru acest lucru, dar a fost alegerea lui”, a adăugat.
„Este inadminisibil ca un prefect al unui oraș cu probleme multe cum este Bucureștiul să stea să vadă unde mă duc eu, Zoe Rădulescu, să vorbesc unor tineri despre ce? Despre saga familiei mele! Nu e un act politic, nu este influență politică, nu este îndoctrinare, pentru că eu nu vorbesc despre niciun partid politic. Dacă amintesc faptul că tatăl meu a fost legionar, e cu totul altceva, dar eu nu dezvolt doctrină legionară”, mai spune Zoe Rădulescu.
Cât de important e ce nu se spune
Tocmai ce nu se spune elevilor este problematic, consideră cercetătoarea Adina Marincea de la Institutul „Elie Wiesel”. Ne-am întâlnit într-o după-amiază la institut. A dorit ca în articol să nu publicăm și poză cu ea din cauza mesajelor agresive și persiflatoare pe care le primește constant de la diferite persoane care simpatizează legionarismul. Pe un grup de Telegram, elevii unei școli din țară, neidentificabilă, au format o zvastică din băncile clasei și mesajul este: „Ce ar spune Adina Marincea despre asta?”. Astfel de referiri la ea sunt frecvente în online.
„Faptul că se opresc aici și că nu spun ce crime a comis Mișcarea Legionară, faptul că a fost o mișcare profund și radical antisemită, faptul că liderii și adepții mișcării legionare nu doar că au ideologizat oamenii în direcția asta de ură antisemită, dar au și provocat violență și crime antisemite, au fost responsabili pentru asasinate politice, au normalizat ideile care au dus la pogromuri (masacrare a unui grup național minoritar sau rasial, n.r.) și la Holocaust. Deci nu se poate să nu menționezi lucrurile astea și să îi faci pe oamenii ăștia eroi”, spune Marincea.
Aceasta consideră că, într-un schimb corect, elevilor ar trebuie să li se spună că Mișcarea legionară a fost responsabilă pentru rebeliunea legionară din 1941, „care a fost un pogrom, în care foarte multe persoane de origine evreiești au fost ucise sau rănite, unele într-un mod absolut barbar, atârnate cu cârligele la abatoare”. Plus biografia întreagă a celor care dau numele celor două asociații.
Cine au fost Ion Gavrilă Ogoranu și Gogu Puiu
Ion Gavrilă Ogoranu era șef de frăție de cruce în Făgăraș și în calitatea asta a coordonat manifestațiile stradale din cadrul Rebeliunii legionare. Gogu Puiu a făcut parte din poliția legionară - responsabilă de furturi, de jafuri, de crime, de violențe cu caracter antisemit.
După 1989, Ion Gavrilă Ogoranu a fost unul dintre fondatorii Partidului pentru Patrie care ulterior a devenit Partidul „Totul pentru țară”, denumit astfel după Partidul Mișcării Legionare, prin care au început să organizeze comemorări anuale la Tâncăbești, locul unde a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu. „Sunt niște comemorări cu caracter legionar, se comemorează, în primul rând, moartea Căpitanului, a lui Corneliu Zelea Codreanu, și a celorlalți legionari care au fost omorâți în acea dată, și, sigur, cu simbolistica aferentă, cămăși verzi, centura pe diagonală, se cântă, se fac ritualuri și se cântă imnuri ale mișcării legionare”, explică Marincea.
Să nu menționezi bucăți din biografiile acestor oameni poate induce în eroare, consideră cercetătoarea: „Asta e ca și cum te-ai duce în școli în Germania și i-ai învăța pe elevi despre diferiți membri ai aparatului nazist, spunând ce persecutați au fost ei sau ce caractere de onoare erau sau ce fapte au făcut, și nemenționând nimic despre ce a însemnat nazismul și care au fost crimele, contribuția lor la ele”, mai spune cercetătoarea.
Aceasta vede o încercare de spălare a imaginii unor oameni și a ideologiei prin informații trunchiate sau omise. Faptul că autoritățile nu iau măsuri față de toate manifestările de acest tip nu face decât să-i încurajeze, în opinia sa.
„Puternic ideologizate, nu au expertiza necesară pentru a lucra cu copiii”
Disidentul anticomunist Gabriel Andreescu, activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, a publicat recent volumul „Globalizarea ipocriziei”. Cartea atinge problema eticii memoriei și analizează cazuri care aparent par imposibil de judecat, cum sunt crimele comise sub stindardul justificator al unui „bine” mai mare.
„Apreciez că ONG-urile Asociația «Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei» și Fundația «Ion Gavrilă Ogoranu» nu au expertiza necesară pentru a lucra cu copiii. Consider că sunt puternic ideologizate, cu ochii îndreptați mai ales spre tezele proprii, decât spre interesele copiilor. O formulare de genul: «Ion Gavrilă Ogoranu ... ar fi ... luptătorul din munți care a intrat în conștiința publică drept reprezentantul cel mai autorizat al Rezistenței naționale împotriva comunismului» exprimă un nivel de înțelegere foarte redus asupra problematicii comunismului”, spune acesta pentru Școala 9.
Și explică in extenso cum crede că ar trebui analizată această chestiune: „Ion Gavrilă Ogoranu și Gogu Puiu au fost luptători împotriva comunismului și victime ale acestui sistem plin de cruzime. Ei merită comemorați ca atare. În același timp, Gogu Puiu a fost un conducător legionar implicat foarte probabil în acțiuni criminale, iar Ion Gavrilă Ogoranu a promovat, în libertatea ultimilor ani, o atitudine împotriva societății deschise și inclusive. Sub acest aspect, ei nu sunt de luat ca model”, spune cercetătorul.
Admite însă că politicile naționale în sine au dus la confuzii: „Există la ora actuală o asimetrie brutală între atitudinea față de comunism și cea față de fascism (în varianta lui legionară). Am spus «brutală» din cauza efectelor numeroase și naturii deseori șocante ale acestei asimetrii. Un exemplu ar fi alocarea pentru foștii securiști a unor pensii speciale și, respectiv, exceptarea copiilor unor legionari omorâți de autoritățile comuniste, de la indemnizația acordată copiilor altor categorii de victime. Cei care susțin asemenea abordări sunt niște ideologi fără simț moral.”
Totuși, subliniază că e esențial mesajul care ajunge în școli pentru că instituția școlară nu este un cadru creat pentru libertatea de exprimare a unor persoane, ci pentru educarea copiilor.
„Ideal, aceasta ar însemna pregătirea copiilor în spiritul cunoașterii, libertății și al virtuților”, afirmă Gabriel Andreescu, dând exemplu ora de religie, care ar trebui studiată „ca informație, și nu confesional, ca îndoctrinare”.
„Cadrele didactice au obligații și răspunderi stricte în aceste sens. Faptul că batjocoresc deseori condiția de educator este un subiect distinct. În țcoală pot activa un număr strict limitat de actori externi, specializați – precum, spre exemplu, organizația lui Cristi Danileț care îi învață pe copii ce înseamnă drepturile copiilor și ce este de cunoscut, la vârsta lor, despre sistemul de justiție”, adaugă cercetătorul.
Cine au fost luptătorii anticomuniști
Istoricul Marius Oprea, una dintre vocile care au criticat vehement legea din 2015 care incriminează organizațiile care promovează legionarismul, crede că interzicerea celor două asociații din școli ar putea crea confuzie.
„În acele vremuri, cine era împotriva comunismului trebuia neapărat să fie legionar, că altceva nu putea fi. Nu putea fi muncitor, nu putea fi țăran, pentru că regimul reprezenta clasa muncitoare. Ori, reluând aceste etichetări, foarte multe dintre ele false, și socotind că cei care au fost legionari au fost neapărat și antisemiți, atunci rezultă clar că vom asista la o mistificare a istoriei de mari proporții”, consideră acesta.
Istoricul spune că oamenii precum Zoe Rădulescu ar trebui să-și poată spună povestea, inclusiv în școli. „Nu se duce nimeni acolo să le predea doctrine. Se duce, cum merg și eu, să le povestesc întâmplări, să le ilustrez prin fapte caracterul criminal al regimului comunist, atâta tot. Să transformi așa ceva în propagandă legionară, în esență, mi se pare o crimă la adresa conștiinței”, explică.
Mai mult, spune că interdicția ar putea produce o imagine falsă că toți luptătorii anticomuniști ar fi fost legionari.
Cercetătoarea Adina Marincea e de părere că lucrurile sunt clare și că nu există pericolul ca toți luptătorii anticomuniști să fie considerați legionari, fiindcă izvoarele istorice redau exact apartenența lor:
- 448 erau neîncadraţi politic (56%);
- 88 erau din PNŢ-Maniu (11%);
- 73 din Mişcarea Legionară (9%) și 13 simpatizanţi legionari (2%);
- 79 din Frontul Plugarilor (10%);
- 42 din PCR/PMR (5%);
- 24 simpatizanţi PNŢ (3%);
- restul din UTC/UTM, PNL-Brătianu, Grupul Etnic German, PNL-Bejan, PSDI.
Marincea crede că ce se întâmplă e de fapt invers, „o ocultare strategică” pe care o fac grupurile ca Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”. „Prin a pune toți acești oameni sub cupola rezistenței anticomuniste, legitimezi inclusiv figurile legionare, ca fiind acești luptători pentru democrație și împotriva tiraniei”, spune Marincea.
„Ce să fie extremist în momentul în care spui Crezul lui Radu Gyr?”
Discursurile de pe strada Veseliei devin tot mai sumbre în ora a doua. Se vorbește despre crimele Securității. „Dragii mei, Mișcarea Legionară, că vor unii, că nu vor, ea a existat. Foarte multe din capacitățile de frunte ale acestei țări au fost legionari”, spune apăsat Zoe Rădulescu.
Cristina Tudose, profesoara de română la Liceul „Pallady” care a organizat întâlnirea între elevi și Zoe Rădulescu spune că interdicția ISMB a fost cel mai jenant moment din viața sa.
„Nu a fost nimic extremist. Ce să fie extremist în momentul în care vorbești despre țara ta? Ce să fie extremist în momentul în care spui Crezul lui Radu Gyr (membru al Mișcării Legionare și autorul imnului acesteia, „Sfânta tinerețe legionară”, n.r.)? Consider că mai mult școala îi ajută să nu devină extremiști. Întotdeauna am pledat pentru echilibru, pentru iubire. În niciun caz pentru ură și pentru răzbunare, este exclus așa ceva! Iar copiii mei știu foarte bine asta”, spune profesoara. Aceasta subliniază că a respectat mereu legea.
„Nu i-a eroizat nimeni (pe Ion Gavrilă Ogoranu, Gogu Puiu, n.r.). Dacă vorbim despre extremă de-a lungul timpului, extremă dreapta, extremă stânga, eu am specificat de fiecare dată foarte clar și i-am învățat că legile trebuie respectate. Legea din 2015 interzice orice formă de manifestare și propagandă pentru asociațiile, fundațiile, persoanele sau personalitățile scoase în afara legii. Deci noi nu facem asta în școală”, adaugă Tudose.
***
În final, problema interzicerii activității celor două asociații în școli lasă deschisă o întrebare: cum poți combate alterarea adevărului istoric? Prin educație, crede Adina Marincea.
„Faptul că grupurile neolegionare și de extremă-dreapta pot să distorsioneze astăzi istoria, spunând că legionarii au fost doar niște martiri și niște eroi ai rezistenței anticomuniste sau spunând că mareșalul Antonescu, care în continuare legal este criminal de război, lucrurile astea sunt posibile și pentru că există o foarte mare necunoaștere a istoriei și pentru că nu s-a pus accent în predarea și în educarea elevilor pe zona asta”, explică cercetătoarea.
