Melania Vamanu locuiește în Pașcani și din 2009 este profesor de istorie într-un sat la 20 de kilometri distanță. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 2004 și tot atunci a devenit profesor. Culmea, în școala unde a fost și ea elevă, în Câmpeni, Botoșani. Melania visa de mică să devină dascăl, să aibă cărți multe, așa cum văzuse în bibliotecile profesorilor săi. De altfel, și tema preferată a jocurilor din copilărie, în care ea și sora sa erau protagonistele, era „de-a școala”.
Crescând la țară, a înțeles de mică că nu există scurtături. I-a plăcut mult să învețe, era foarte disciplinată și chiar cum a terminat grădinița, a primit o carte pe care avea să o răsfoiască hipnotizată toată vacanța de vară. „Nu știam încă să citesc, dar eram fascinată de imaginile desprinse ca din poveste, ale Abecedarului. O rugam pe mama să-mi citească din el, atunci când avea puțin răgaz. Până la începutul clasei I, deja știam pe de rost, mai toate poeziile din manuale”, povestește profesoara.
Muzeul din podul bunicilor
După un an s-a transferat la școala din Todirești, Iași, unde a găsit un post și în urmă cu 13 ani, la Sirețel, o comună cu puțin peste 4 mii de oameni și cu provocările cunoscute ale satului românesc. „Nu am mereu resurse. Sunt momente când simți că nu mai poți. În mediul rural sunt multe provocări. Resursele, le extrag în «de ce»-ul pentru care merg în fiecare zi la școală, din pasiunea pentru educație, pentru istorie și de la oamenii extraordinari care doresc să schimbe în bine educația din România, pe care îi admir și care mă inspiră zi de zi.”
Apoi, sunt copiii care îi dau energie, fiindcă sunt sinceri, autentici, deschiși și curioși. Împreună cu ei a trăit cele mai frumoase momente. Le povestește adesea că în copilăria sa a avut o pasiune pentru arheologie și că primăvara săpa în grădină în speranța de a găsi ceva interesant și analiza „cu ochi critic, de specialist”. Toate cioburile le punea la loc de cinste, ca pe mari descoperiri. Apoi, le spune despre practica arheologică din timpul studenției și descoperirile scoase atunci la iveală. Povestea ei a funcționat. Acum elevii răscolesc podurile caselor și cămările bunicilor și străbunicilor în căutarea de vestigii istorice. Împreună au pus bazele unui fel de muzeu școlar.
„Așa am adunat, în micul nostru muzeu, obiecte cu valoare istorică din diferite epoci: arme și unelte din piatră cioplită, ceramică de Cucuteni, arme din Primul și Al Doilea Război Mondial, colecții de monede și bancnote vechi, obiecte de artă populară etc. Micii istorici de la clasa a V-a sunt cei mai simpatici, deoarece, nu de puține ori, s-a întâmplat ca, unii dintre ei să vină cu câte o grămăjoară de pietre, le-au pus pe catedră și mă întrebau dacă sunt bune pentru muzeu”, povestește profesoara.
Poveștile bunicului, veteran de război, în timp ce împletea cu îndemânare coșuri de răchită, au fascinat-o și au însoțit-o pe toată perioada copilăriei pe Melania Vamanu. Astfel, i-a lăsat moștenirea de a transmite mai departe experiența lui și de a istorisi urmașilor despre cât de cumplite sunt războaiele și ce efecte pot avea.
„Prin diversele activități pe care le desfășor alături de elevi, atât în sala de clasă, cât și în afara ei, pun accent foarte mare pe impactul acestora, pe valențele formative și educative ale istoriei în formarea personalității elevilor, și mult mai puțin pe date istorice”, explică profesoara.
Pe urmele gladiatorilor
Fiecare clasă de gimnaziu îi plimbă pe elevi printr-o epocă, ca și cum ar merge cu o mașină a timpului. Clasa a V-a la care este și dirigintă este organizată democratic, adică elevii sunt consultați cu privire la diferitele propuneri. Odată creat în clasă un spațiu de încredere, elevii se deschid și devin foarte participativi. Lecțiile profesoarei Melania nu au cum să fie anoste.
„La lecțiile despre izvoarele istorice de la clasa a V-a utilizăm unelte și arme din piatră cioplită din minimuzeul nostru. Elevii sunt fascinați atunci când ating o unealtă din piatră cioplită, făcută de către strămoșii lor, acum zeci de mii de ani în urmă”, dă un exemplu Melania. La fel explorează și la alte lecții.
Când învățăm despre piramide, urmărim documentare, realizăm machete ale piramidelor, desene etc. La fel se întâmplă și la lecțiile despre Colosseum, Acropola ateniană, Arta greacă, Castelul medieval. Printre activitățile preferate de elevi sunt și jocurile de rol. De exemplu, la lecția despre cruciade și cavaleri, copiii se costumează în cavaleri, își confecționează armuri etc.
Tot pentru a înțelege mai bine vremurile de demult, folosește ca resurse diferite filme istorice: „Gladiatorul”, „Troia”, „Alexandru cel Mare”, „300”.
Exploratori într-a șasea, soldați într-a șaptea
Călătoria în trecut continuă la clasa a VI-a. Acum elevii devin exploratori și pornesc pe urmele lui Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando Magellan. Printre lecțiile preferate de copii este și cea care le dezvăluie geniile Renașterii, precum Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, William Shakespeare, Galileo Galilei. Merg în călătorii virtuale prin marile muzee ale lumii, pentru a vedea capodoperele Renașterii, utilizează și aplicația Sky Map pentru a înțelege mai bine descoperirile marilor astronomi ai perioadei.
„Materia de clasa a VII-a este, de asemenea, bogată în lecții ale trecutului, din care, copiii, pot extrage multe învățăminte. De exemplu, la lecțiile despre Primul și Al Doilea Război Mondial, aducem la ore și analizăm armele din micul muzeu, dar pe lângă aceasta, copiii își imaginează că sunt soldați aflați pe front și scriu scrisori părinților rămași acasă despre viața de zi cu zi. Copiii urmăresc documentare, analizează, își dezvoltă gândirea critică și rezolvă situații-problemă ale lumii contemporane”, explică Melania Vamanu.
La clasa a VIII-a, preferatele copiilor sunt proiectele, mai ales în echipă, pe diverse teme: personalități istorice, monumente istorice, interviuri cu bunici/străbunici despre Al Doilea Război Mondial sau despre perioada comunistă.
Educație juridică, ca opțional la clase
Profesoara recunoaște că în mediul rural sunt multe carențe care, treptat, speră că se vor acoperi. Lipsește un psiholog, un consilier școlar și un profesor de sprijin. O îngrijorează abandonul școlar. Un motiv în plus pentru a introduce opționalul „Educație juridică”.
„Primul gând care mi-a venit atunci când m-am gândit la acest opțional a fost nevoia de a-i ști informați și mai ales, în siguranță pe copii, deoarece ei sunt foarte vulnerabili, în special în mediul online. Opționalul promovează formarea elevilor în spiritul cunoașterii, respectului și supremației legii, ca o condiție esențială pentru siguranța cetățenilor”, adaugă Melania.
Sunt doar 121 de școli în toată țara care au introdus acest opțional. Melania îl consideră foarte important pentru comunitatea sa de elevi. Vorbesc despre dreptul civil, al familiei, comercial, penal, contravențional, al transporturilor, al protecției consumatorului etc. Elevii studiază subiecte care sunt adaptate vârstei lor într-un limbaj accesibil. Află îndatoririle pe care le au în familie, ce obligaţii au părinţii faţă de ei, care sunt gradele de rudenie şi cum poate fi prevenită şi combătută violenţa domestică, care sunt pericolele consumului de substanţe interzise, în ce condiții pot accesa serviciile medicale și cum identifică și unde apelează când achiziţionează produse defecte sau expirate. Fac cunoștință și cu modul de cum se pot feri de agresiuni fizice și sexuale, care sunt regulile de comportament şi sancţiunile în mediul şcolar, cum se previne discriminarea și cum poate fi combătută corupţia.
