Planeta Nucșoara

Înainte să meargă într-o tabără, un copil de 14 ani citește lista de lucruri necesare și întreabă rușinat, în privat: „Doamna, și dacă n-am două perechi de pantaloni de trening, ce mă fac?”. Un altul de 15 ani e primul din familia lui care ajunge la liceu. Premianta comunei abia își permite costurile vieții în oraș, unde ar trebui să meargă la liceu. Tânărul care a abandonat școala în clasa a 8-a, acum, doi ani mai târziu, regretă că nu o să poată face școala de șoferi. Când sunt decizii de luat, de orice fel, profesorii sunt în dilema: „pe cine chemăm, pe părintele din Spania sau pe cel din Germania?”
Așa e pe Planeta Nucșoara când nu e festival. Când e festival, 250 de oameni vin să afle despre viața la țară, să asculte muzică și să se bucure de unul dintre ultimele weekenduri cu vreme bună și fără școală pentru cei mici. Cele două lumi se unesc, fiindcă banii din festival merg către proiectele Casa Bună, adică 450 de copii și familii aflați în situații dezavantajate. 

E 31 august, a doua zi de festival, dedicată cursei culturale. E construită în jurul activităților specifice satului, fiecare echipă formată dintr-o familie trebuie să treacă prin 10 provocări. Prima stație setează așteptările sus, o persoană din echipă trebuie să intre într-un țarc cu găini, să prindă o găină și să o bage în cuibar. Vreo 60 de oameni s-au înscris și ca să împlinească sarcina se produce o cotcodăceală generală. Oamenii se simt bine la Nucșoara. 

Istoria Nucșoarei

Ne ducem jumătate de veac înapoi. Comunitatea stă încă sub umbra unei istorii grele, cea a rezistenței din munți în primii ani din comunism. Profesorul de istorie Constantin Berevoianu, director al școlii, o cunoaște bine. 
Într-un colectiv unit de valori regaliste, Haiducii Muscelului au reușit aproape 10 ani de rezistență anticomunistă în munți. Grupul a fost trădat, comandanții executați și zeci de oameni întemnițați. Comunitatea s-a schimbat radical față de anii 50-60, dintr-una dârză a devenit obedientă față de conducerea impusă de noul regim, crede profesorul de istorie. Apoi, situația s-a schimbat din nou după Revoluția din 1989, iar acum comuna se îndreaptă spre dezvoltare turistică. Dar și capitalismul a venit cu provocări. Din punct de vedere demografic, lipsa locurilor de muncă duce la părăsirea zonei. „Tinerii pleacă pentru că nu mai lucrează în agricultură, care oricum nu este atât de profitabilă.”
Profesorul a pus umărul la creșterea localității, înființând primul Salvamont din zonă, de aici pornind și traseul spre vârful Moldoveanu, cel mai înalt de la noi -  2.544 metri. Traseul montan aduce mii de turiști anual, care însă se plâng de calitatea infrastructurii din zonă.
Cu festivalul Planeta Nucșoara speră să mai învie gustul pentru tradițional al orășenilor, dar să le arate și localnicilor valoarea comunei. Crede că oportunități potrivite zonei ar fi mici ateliere artizanale de prelucrare a lemnului, lânii sau a fructelor de pădure.
Directorul vede însă și pericolele modernului, care îi priponește și pe elevii de la țară în social media: „De când a apărut TikTok-ul, i-a înnebunit. Telefonul este nu ca apa, ca aerul. Dacă n-au telefon, nu respiră.”

Oamenii care au venit la festival însă au uitat pentru două zile de telefon. La stația 3 se culeg mere, la 4 se mulg oile, iar la 7 se cosește iarba și se fac căpițe de fân. Majoritatea adulților nu sunt la prima experiență, cei mici însă sunt. Suc de mere, branzeturi, nuci, sirop de brad, orășenii gustă la fiecare stație și pleacă mai departe.

Școala era închisă dimineața și elevii navetiști așteptau în sala cu păcănele

Sorin* trece a 10-a și ajută la Casa Bună cu o grămadă de lucruri. El crește cu bunicii și alături de sora lui mai mare se ocupă de gospodărie. Sorin crede că acum e la liceu mai ales pentru că a avut acces la meditațiile pentru Evaluarea Națională oferite de asociație.
Pentru Sorin și adolescenții din comună care studiază în Domnești, liceul e la 40 de minute de mers cu microbuzul. La 5 e în picioare, dar uneori, când e obosit, îl roagă pe bunicul său să se asigure că s-a trezit ca să prindă maxi-taxiul de ora 6. E aglomerat și deseori miroase urât. La 6.40, când copiii ajungeau în Domnești, școala era închisă, orele începeau la 7.30. Singura opțiune a elevilor era să aștepte în cazinoul din apropiere, cu o cafea între aparatele de păcănele. „Iarna e mai greu că e frig”, spune copilul și amărăciunea i se citește pe chip.
Nici drumul spre casă nu e mai simplu. Orele se termină la 15, însă un microbuz pleacă înainte de finalul orelor, următorul pleacă abia la ora 17. Fie copiii renunță la ultima oră de școală, fie se întorc acasă foarte târziu. La asta se adaugă costul zilnic al transportului spre liceu și înapoi.

În septembrie 2023 guvernul promitea gratuitate sau rambursare totală pentru transportul elevilor. În realitate, elevii care fac naveta pentru a studia și aparțin de județele care nu au încheiat la timp contracte pentru atribuirea transportului județean, au fost nevoiți să plătească din propriul buzunar, iar acum încă speră să își recupereze banii.

Deși pitorească, cu vârful Moldoveanu veghind satul de sus și pajiști de pus pe vederi, imaginea de ansamblu a comunei nu e o excepție pentru viața rurală din România. Case bătrânești îngrijite, dar pustii. Proprietarii lucrează la oraș sau în străinătate. Câteva case cochete de vacanță. Garduri care stau să cadă împrejmuiesc case prea mici pentru numărul de locatari. 

La „stația 6” locuiește o doamnă sprintenă și glumeață, care merge „pe 85” și e singura care a mai rămas în această parte a satului „singura din nouă case” spune ea. Soțul ei a murit în urmă cu 3 luni, iar proprietarii caselor de pe ulița și din zonă sunt la oraș sau în străinătate. Participanții cursei vin agale, au avut de cărat aproape un kilometru gălețile cu apă pentru a-i uda florile, zarzavaturile și pomii. Bătrâna îi ghidează și stă la povești cu fiecare dintre ei.

Recompense pentru copii și părinți

Directorul școlii din Nucșoara, își amintește cum în 2020 echipa Casa Bună a început să ducă copiilor fără posibilități calculatoare de pe care aceștia să poată lucra de la distanță cu voluntarii din toată țara. Era înainte de pandemie. 
O familie a decis să scoată un pat din casă ca să aibă loc calculatorul. Atât de mult și-a dorit deși n-avea nici curent electric. „«Mă omu’ vrea și el calculator»”, și-au zis voluntarii. „La început i-am zis: «Nu-ți dăm acum, ai răbdare.»” «Nu, domne’, că vă știu că dacă nu-mi dați acum, nu-mi mai dați. Și îi fac loc, imediat aduc un cablu de la frate-miu»,” A tras curent și i-au dat calculatorul.
În timp, programul de meditații de la Casa Bună s-a dezvoltat. Mihaela Anghelescu, profesoara care îl coordonează pentru limba română, ne spune cifrele: 48 de copii de clasa a 7-a și a 8-a au făcut anul trecut parte din programul de meditații: 19 copii din Nucșoara, 9 din Lerești și 20 din București. Din cei 29 de clasa a 8-a care au început programul, 26 au continuat școala și sunt acum clasa a 9-a, parte dintre ei la liceu. 
La Casa Bună lecțiile suplimentare sunt o mică parte din ce se face pentru copii și familii. Miza mare este scăderea abandonului școlar și dezvoltarea acestor copii plini de responsabilități înainte de vreme în niște adulți funcționali. „Asta e ce vede toată lumea, noi (n.r. Casa Bună) pregătim copiii pentru Evaluarea Națională, dar de fapt noi pregătim copiii să nu abandoneze școala”, spune Mihaela Anghelescu.
Copiii sunt împărțiți în grupe de lucru în funcție de nivel, fac meditații online și lecții fizice ca să întărească legătura cu adulții și merg în tabere. 

Cei de a 8-a, pot accesa o bursă de 1.000 de lei. E un angajament pe termen lung, o obțin doar cei care se țin de treabă și pe tot parcursul anului școlar au maximum două absențe, participă în toate taberele și se prezintă la Evaluarea Națională. 

Copiii sunt „plătiți” printr-un sistem cu puncte recompensă. Fiecare dintre ei are acces la un catalog online din care își pot alege diverse obiecte: jucării, ghete de fotbal, telefoane sau laptopuri. O jucărie de pluș costă 20 de puncte sau echivalentul a 10 prezențe la meditații, pentru un telefon elevii trebuie să fie consecvenți pe parcursul întregului an, oricum pe săptămână nu pot acumula mai mult de 4 puncte. 

Efectul sistemului de recompensă e că cei mici ajung să fie interesați de buna desfășurare a lecțiilor, învață să scrie pentru a se sincroniza cu voluntarii, se expun la citit, ajung să fie atrași de școală, obiectivul setat inițial se transformă într-un bonus la o experiență de care copiii se bucură. 
Directorul școlii observă pragmatic că pe elevi „notele nu îi mai motivează și materia îi interesează mai puțin” așa că întrecerea lor ca să obțină o jucărie sau un telefon învățând și mergând la școală, la pachet cu meditațiile online de la Casa Bună i-au ajutat să învețe să folosească calculatorul, să socializeze și să își crească ambiția pentru a scrie și a citi. 
Și pentru familii este implementat un sistem de recompense puțin diferit: distribuțiile de alimente și haine se bazează pe prezențele celor mici, astfel părinții ajung să-și încurajeze copiii să participe la lecții online sau fizic chiar și când ar avea nevoie de ajutor la treburile casei sau când copilului îi curge nasul sau nu vrea să se scoale. 
Acolo unde copilul înțelege de ce e important să aibă un anumit tip de comportament, ajunge să se educe treptat și părintele. „Uite, a zis domnu’ să nu mai aruncăm gunoiul în șanț, a zis domnul să nu mai murdărim apa”, spune directorul Berevoianu.

„Casa Bună” din Nucșoara

Mihai Petrescu și Andreea Machidon, cunoscuți de toată lumea ca „Mihai și Machi”, sunt cei mai noi din echipa Casa Bună. El e inginer silvic, ea e designer de interior, însă s-au cunoscut la un curs de formare de ghizi montani. Acum, cei doi și băiețelul lor de 5 ani sunt pe jumătate mutați la Nucșoara. Anul acesta au organizat festivalul „Planeta Nucșoara” și 6 tabere de-a lungul vacanței de vară, asta pe lângă taberele din weekenduri. Taberele sunt atât pentru copiii din cele trei comunități în care activează Casa Bună, cât și pentru familiile care vor să-i aducă pe cei mici mai aproape de natură și își permit să plătească. 
Cu ajutorul banilor strânși din biletele pentru festival, anul următor vor să crească capacitatea taberelor și să dezvolte impactul pe care taberele îl au în comunitatea locală.
Mihai iubește natura și pădurile, dar simte și nevoia de lucru cu oameni, așa că locul lui preferat din București e la Dristor Kebab, unde îl bucură forfota orașului și să vadă oamenii din toate păturile sociale legați prin „shaorma cu de toate”. Povestește că îl preocupă educația și, în special, cum să ajute copiii să-și dezvolte o relație cu natura. 
În tabere îi învață pe copii despre geologia și geografia zonei prin activități în natură: bricolat ierbare, scăldat în râu, plimbări prin pădure. Mihai crede că amintirile se sudează cu ajutorul emoțiilor și că educația ancorată în practică funcționează cel mai eficient. 
„Vrem să creăm acea conexiune cu natura pentru că ne preocupă natura. Vrem să vedem cum putem să avem grijă de natură, filozofia adoptată e că trebuie să cunoști natura, să o simți ca să te preocupe cu adevărat”, spune Mihai.

„Vrem să facem din Nucșoara un colț de Elveția”, își dorește el. Și pornește la drum cu întrebările: „Cum regenerezi comunitatea din Nucșoara?”,  „Cum răspândesc resursele în comunitatea locală?” O comunitate întreagă e chemată să răspundă la ele.

*Numele copiilor folosite în articol au fost schimbate pentru a-i proteja.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.