Cum traduci „pigwinkles” și câte înghețate poți cumpăra dintr-un salariu de traducător?

Te-ai gândit vreodată cât de multă muncă implică traducerea cărților, filmelor sau benzilor desenate? Nu e doar despre a înlocui cuvinte dintr-o limbă în alta – traducătorii trebuie să redea perfect emoțiile, umorul și mesajul original. Fiecare detaliu contează, de la alegerea termenilor corecți până la păstrarea stilului și formatului specific. E un proces plin de creativitate și răbdare, dar și o muncă solitară, cum spun adesea traducătorii.

La finalul lunii septembrie, copii de 10-14 ani, pasionați de benzi desenate s-au adunat la un atelier organizat de Asociația ARTLIT. Alături de traducătoarea și prozatoarea Lavinia Braniște, cu ocazia Zilei Internaționale a Traducătorilor, au descoperit ce înseamnă această profesie și cât de greu e să aduci intri într-o poveste scrisă în engleză și să o aduci aproape de cititorii români.

„De ce nu le lăsăm așa cum sunt?”

În jur de 15 copii curioși și timizi care au venit pentru a înțelege mai bine munca traducătorilor. O parte dintre ei au aflat despre eveniment de la școală, iar câțiva de la părinți. Părinții profită de evenimentele de acest gen pentru a le deschide copiilor apetitul pentru lectură.

Ruxi a venit însoțită de sora ei mai mare, entuziasmată să petreacă o zi cu autoarea seriei „Rostogol”. O altă fetiță nu s-a despărțit de mama ei, așa că au trebuit amândouă să facă echipă în cadrul activității.

Sarcina lor a fost să adapteze din engleză în română textele benzilor desenate, dar și a unor paragrafe din cartea lui Roald Dahl, „Marele Uriaș Prietenos”. Atelierul i-a făcut să realizeze că limba română este foarte săracă la capitolul onomatopeelor și interjecțiilor, lucru care le-a pus piedici în traducerea din engleză a anumitor termeni.

Ana, una dintre fetițele prezente, o întreabă timid pe Lavinia de ce cuvintele din benzile desenate trebuie traduse, pentru că - spune ea, sunt ușor de înțeles. „De ce nu le lăsăm așa cum sunt?”, adaugă ea. Lavinia solicită răspunsuri la întrebare, iar copiii încep să șoptească între ei.

Mai curajos, Matei ridică mâna, ca la școală, și așteaptă să i se dea cuvântul: „Nu toată lumea știe engleză”, răspunde el scurt. Răspunsul este aprobat de toți.

Dacă au găsit complicat să traducă sunetul unor bombe din engleză „ka-bloom” și „ka-blam”, adevărata provocare au fost paragrafele din cartea lui Roald Dahl. Zâmbetele se disipă, iar frunțile celor mici se încrețesc de concentrare. Este de înțeles de ce găsesc acest proces dificil, pentru că nu te întâlnești zilnic cu „pigwinkles”. Copiii au asociat cuvântul cu „porc” și au încercat să găsească sensuri potrivite. „Purcitatie” sau „porcochestie” se auzea prin sală.

„Nici nu știu să pronunț cuvântul ăsta”, spune în șoaptă una dintre fetițe către o alta, care aprobă din cap, în semn că și pentru ea este dificil.

Când timpul a expirat și câțiva și-au spus variantele pentru cuvintele întortocheate, Lavinia le-a citit pe rând variantele din trei traduceri diferite: „porcotlete”, „porcumelci” sau „moluscăcei”, a doua variantă stârnind hohote de râs în rândul celor mici.

„Cum ar arăta un porcumelc? Ar fi un porc cu carapace sau un melc cu cap de porc? Probabil merge târâș sau are copite”, dezbat ei în sală.

Odată auzită traducerea, o parte dintre ei s-au rușinat și au început să ascundă variantele lor adaptate. Unii acopereau cu mâna ce au scris, în timp ce alții mâzgăleau nervos cuvintele.

Câte înghețate poți cumpăra cu salariul de traducător?

După ce au văzut cât de complicat este să găsești un cuvânt potrivit pentru „snozzcumber” („castracurcuvete” în versiunea din 2016 a cărții „Marele Uriaș Prietenos”) sau „icky-poo” („scârboșică” în versiunea din 2003 a cărții „Marele Uriaș Prietenos”), cei mici au avut câteva curiozități: de la cât de mult durează să traduci o carte, la câte înghețate poți cumpăra din salariul de traducător.

Lavinia le-a explicat că timpul necesar pentru traducere variază în funcție de tipul textului. În cazul cărților ilustrate, traducerea poate dura câteva zile. În schimb, romanele necesită mai mult timp, putând dura de la câteva luni până la un an. Le-a menționat, de asemenea, că preferă să se concentreze pe traducerea unei singure cărți pe an.

În ceea ce privește remunerația acestui job, lucrurile nu sunt roz. Munca din spate este una foarte grea, recompensele financiare sunt adesea modeste, iar mulți dintre ei sunt nevoiți să își suplimenteze veniturile prin alte activități pentru a ajunge la un câștig satisfăcător. Ca să o aducem către nota în care a fost pusă întrebarea: „nu poți cumpăra foarte multă înghețată din salariul de traducător”.

• România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește salarizarea în acest domeniu. În urma unui calcul făcut de Asociația ARTLIT, s-a constatat că plata pentru acest tip de muncă ar trebui să fie de trei ori mai mare pentru ca traducătorii să poată trăi doar din această activitate.

„Un traducător este un autor”

Pentru Lavinia, totul a început din pasiune. A urmat un masterat în traducerea textului literar la Universitatea București, a tradus peste 40 de cărți, majoritatea literatură pentru copii. A lucrat la Editura Arthur ca redactor și acolo a fost expusă universului cărților pentru copii, pe care mai apoi a început să le traducă.

Traducerea a condus-o și către scrisul pentru cei mici, debutând cu seria „Rostogol“. A publicat și romane precum „Mă găsești când vrei“, „Sonia ridică mâna“, și „Interior zero“, ultimul fiind tradus și adaptat pentru scenă. De asemenea, Lavinia a scris texte pentru teatru și a colaborat la scenariul filmului premiat „Între revoluții“.

Lavinia a menționat că, pe lângă găsirea termenilor corecți, o provocare majoră în traducere este să fii obiectiv: „Este important să simți un pic vibrația cărții, să simți vocea autorului și să încerci să o redai în limba română cât mai fidel. Este o provocare să rămâi invizibil ca traducător, să nu te pui pe tine în text, mai ales dacă pe lângă asta mai ești și scriitor. Un traducător este un autor, mai ales conform legilor dreptului de autor.”

Ne-a mai spus că remunerația nu este pe măsura muncii depuse. Traducerea nu este o meserie ușoară, mai ales într-o țară unde interesul pentru lectură este destul de scăzut.

Mulți traducători sunt adesea percepuți ca practicând această meserie doar ca hobby. Înființată în 2014, Asociația ARTLIT își dorește să schimbe această viziune, apărând drepturile traducătorilor literari din România.