Încă sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deși sunt la specializarea Comunicare și Relații Publice, m-a atras mai mult partea de jurnalism și doar asta m-aș vedea făcând.
O școală compusă din câteva săli în care nu încăpeau mai mult de 20 de elevi, în frumoasa Transilvanie. Prima școală românească este azi muzeu. Au trecut peste șapte veacuri de când primii elevi au început să învețe după cărți în română „cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti”. Antonia Pup, studentă la Istorie și coordonatoare advocacy la Societatea Academică din România, a studiat documente din acea epocă și a reclădit o epocă nedrept catalogată ca „întunecată”. Despre prima instituție de învățământ românească, în a doua parte a seriei „Școala veche”.
OP-ED. Predau în SUA și am picat un student care n-a venit și n-a participat la cursuri. Șefii mei au decis să-l treacă peste capul meu. Ce lecție primește tânărul de aici?
O profesoară de religie pentru care educaţia înseamnă căutare, nu credinţă. O absolventă de filosofie pentru care dezbaterea e o oportunitate de a înţelege, nu de a câştiga. Într-o perioadă în care materia religie din învăţământul preuniversitar a adus la aceeaşi masă încrâncenarea elevilor, a părinţilor, a educatorilor, a teologilor, a activiştilor şi a politicienilor, Laura Stifter îşi propune să aducă mai multă înţelegere.