
Încă sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deși sunt la specializarea Comunicare și Relații Publice, m-a atras mai mult partea de jurnalism și doar asta m-aș vedea făcând.

Se vorbește zilele acestea mult despre software în educație. Mai mult la modul general, desigur, „să ne facă cineva” o platformă. Numai că din păcate nu ne va face nimeni o platformă. Nu în timp util, cel puțin. De aceea cred că ar trebui să învățăm unul de la altul și să încercăm să ne facem noi singuri platforme, adaptate nevoilor fiecăruia. De la gândul ăsta – și de la faptul că o ajut pe mama mea cu meditațiile – s-a născut acest serial.
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.
Anual, pagube de milioane de euro ne inundă țara, iar autoritățile par să intervină abia după ce dezastrul s-a produs, ca să repare, nu ca să prevină. La aproape nouă luni de la inundațiile din Galați, ne întoarcem în Cudalbi și Pechea, unde școlile au fost închise atunci, să vedem ce a rămas în urma apelor.