
Încă sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deși sunt la specializarea Comunicare și Relații Publice, m-a atras mai mult partea de jurnalism și doar asta m-aș vedea făcând.

Într-un sat din Argeș, chiar înainte să înceapă oficial școala, copiii s-au întors în bănci. Doar că în locul caietelor și manualelor, aceștia au stat la mese acoperite cu mușama, pregătiți cu sucitoare și aluat să afle toate secretele pregătirii gogoșilor. Fundațiile comunitare din toată țara au organizat vara asta 33 de școli de vară ca să aducă științele mai aproape de copii.
Informatica e una dintre materiile pentru care se găsesc greu profesori bine pregătiți, iar un motiv este prăpastia dintre salariile din învățământ și cele din industria IT. Anul trecut, la titularizare, în patru județe, n-a venit la examen niciun candidat. Dintre cei care au participat, aproape 80% nu au reușit să ia peste nota 7, nota minimă pentru a obține un post de titular în învățământ. Proiecția nu e optimistă - până în 2050, peste 75% dintre profesorii de astăzi se vor pensiona. Și pentru a înțelege mai bine tabloul actual, cei care sunt astăzi în pragul pensiei sunt discipolii lui Grigore Moisil.
Am fost la una dintre primele școli publice din țară care au acceptat elevi ucraineni, refugiați în urma invaziei rusești. Sunt 16 înscriși deja la Școala „Pușkin” din Brăila, unde 70% dintre elevi sunt lipoveni. Aici limba rusă e principala cale prin care elevii ucraineni se pot înțelege cu colegii lor. Cei mai mulți vor rămâne „până când se va termina războiul”, iar profesorii au acum o dilemă: în ce limbă să învețe copiii refugiați: română, ucraineană sau rusă?