„Vreau să mă angajez și să fiu independent”. De ce rămân studenții vara la cămin în București

Unii studenți sunt integraliști, alții au câteva restanțe, dar toți par mult mai relaxați acum că examenele s-au terminat. Pe majoritatea i-am găsit, în zi de august, la bere și în maraton de „Insula Iubirii” în curtea campusului Grozăvești, iar pe câțiva stând de vorbă sau jucând remi. „N-ai restanță, n-ai prestanță” este sloganul după care se ghidează cei cu câteva examene neluate. 

Sunt aproximativ 4.500 de locuri de cazare în căminele Universității din București, jumătate dintre ele în campusul Grozăvești. Pe timpul verii, rămân deschise două cămine din Grozăvești, cu toate locurile ocupate. Adică în jur de 1.300 de studenți rămân aici în vacanță.

„Mi-ar fi fost foarte greu să mă mut înapoi acasă, plus că vreau să mă angajez”

Principalele motive pentru care studenții aleg să rămână pe perioada vacanței sunt legate de disconfortul mutatului și dorința de a-și găsi un loc de muncă. Mulți dintre cei cu care a vorbit Școala 9 vin de la sute de kilometri distanță de București, iar întoarcerea acasă implică costuri și eforturi prea mari. De asemenea, există studenți care își caută locuri de muncă. Pentru unii, este important ca jobul să fie în domeniul pe care îl studiază, în timp ce alții doresc doar să câștige bani, au spus ei.

Robert, în vârstă de 21 de ani, este student la Teologie. Pentru el, este mult prea costisitor și complicat să se întoarcă acasă.

„Am ales să rămân pe vară pentru că mi-ar fi fost foarte greu să-mi iau toate lucrurile acasă. Ar fi fost costisitor, dar și consumator ca timp și energie. Vacanța de vară este o perioadă bună în care putem beneficia de timpul liber în folosul nostru, atât financiar, cât și social. Este un moment oportun pentru a acumula cât mai multe experiențe”, e de părere Robert.

În jur de 1.300 de studenți rămân în căminele din Grozăvești pe perioada vacanței

Motivele Elenei, în vârstă de 22 ani, studentă la Jurnalism, sunt asemănătoare cu ale lui Robert. Și ei i-ar fi fost greu să se mute înapoi acasă, iar dorința de a se angaja este cealaltă parte a poveștii: „Până în momentul de față nu am găsit un job în domeniul pe care îl studiez și am ajuns să caut în domenii care mă pasionează sau în care am mai lucrat până acum, cum ar fi în HoReCa. Din ce am auzit, pentru început în PR salariile sunt micuțe, în timp ce în HoReCa e mult mai bine plătit. După terminarea studiilor de preferat ar fi să lucrez în domeniul PR-ului, însă dacă nu o să reușesc să-mi găsesc ceva, atunci o să mă reorientez.”

Și pentru Raluca, studentă la Jurnalism, drumul dus-întors ar fi fost o povară. Tânăra de 21 de ani din Botoșani a preferat să rămână în București. „Cumva am ales să rămân și pentru că mi-am găsit un loc de muncă. E cam prost plătit, dar e important că e un job în domeniu”, spune ea.

Distracția este importantă la 20 de ani

Tinerii spun că, pe lângă greutățile pe care le-ar întâmpina dacă s-ar întoarce acasă, mai intervine și distracția. Zonele din care provin nu le oferă prea multe alternative, în timp ce Capitala pare să promită multe. 

„Ce să și faci acasă? Aici mai ieși, mai vezi ceva, nu te stresează nimeni. Am rămas din plictiseală, de lene, că e mai ieftin. Într-adevăr, lucrez, dar lucrez ca să am bani să mă distrez. E importantă și distracția, mai ales acum când ești la vârsta la care se fac cele mai multe amintiri”, crede Andreea, 21 de ani, studentă la Geografie.

„Stau într-un orășel care nu e deloc dinamic și în care tot ce poți face este să te plictisești. Poți bea cafea în trei locuri, unde toată lumea știe pe toată lumea”, spune și Maria. Este din județul Prahova și e studentă la Facultatea de Matematică. „Nu e vorba de ieșit prin cluburi, că nu e stilul meu neapărat, dar mai faci un haz cu prietenii în cămin, mai joci o carte, mai ieși pe la o cafenea”, adaugă tânăra.

„Pentru mine aici e acasă”

Majoritatea asociază cuvântul „acasă” cu locul în care au crescut sau cu locul în care este familia. „Acasă este unde e inima, iar inima sunt părinții mei, familia mea”, au spus cei mai mulți studenți cu care am vorbit. O studentă din Bacău spune însă că se simte „mai acasă” la cămin.

„Nu mi-ar fi fost greu să mă mut înapoi, că nu am foarte multe de cărat, însă nu mă simt bine acolo. Am ales să rămân aici, la cămin, și pentru că vreau să mă angajez ca să nu mai depind de ai mei deloc. Nu mai rezist la ei nici trei zile, imaginează-ți cum ar fi fost dacă aș fi stat toată vacanța. Pentru mine aici e acasă”, a povestit aceasta.

E normală această dorință de independență la 20 de ani?

Răspunsurile studenților pot fi toate grupate sub umbrela unui singur motiv: independența, explică psihologa Silvia Ciubotaru, specializată în dezvoltarea adolescenților și tinerilor și coordonatoarea proiectului „In a Relationship”. Fie că vorbim de independență financiară sau detașare fizică de familie, punctează ea.

Este una dintre cele mai răspândite metode de definire a propriei identități. Separarea de familie este manifestarea disponibilității către alte grupuri” - Silvia Ciubotaru, psihoterapeută

Distanțarea de familie, dorința de a locui pe cont propriu și de a-și asigura singuri traiul reprezintă o manifestare a nevoii tinerilor de a-și defini identitatea în afara mediului familial. Aceste acțiuni se întâmplă în adolescență și reprezintă, de fapt, o încercare de a căuta cum „se trăiește viața” cu adevărat.

Silvia Ciubotaru atrage atenția că această detașare de mediul familial vine cu beneficii, dar și cu consecințe. E sănătos pentru tineri să aibă o perioadă în care își petrec timpul înconjurați de tipuri diverse de oameni sau grupuri. Însă nevoia lor de autonomie duce la afectarea relațiilor lor cu părinții, „cu atât mai mult cu cât există acest model de parentaj destul de intruziv”. Tinerii care vin din mediile familiale pe care le percep abuzive sunt cel mai mult în risc, spune psihologa.

„Tocmai pentru că sunt deja vulnerabili din punct de vedere afectiv, emoțional. Cel mai probabil au niște confuzii destul de mari la nivelul structurii de valori, norme pe care le-au înmagazinat în decursul experienței lor anterioare. Totuși, există și șansa ca distanțarea să îi ajute atunci când influența familiei este cea care îi dezechilibrează”, explică Ciobotaru.

Autocunoașterea este un proces relevant în această perioadă

Era digitală transformă această separare într-un proces incomplet. Cei mai mulți dintre studenții cu care am discutat au mărturisit că vorbesc aproape zilnic cu părinții. Singura diferență dintre perioada de elev și perioada de student o face faptul că nu mai locuiesc fizic în spațiul familial.

În tranziția de la viața cotidiană alături de familie la cea de student care trăiește departe de casă, autocunoașterea joacă un rol foarte important, spune Silvia Ciubotaru. Asta poate fi făcut inclusiv prin sporturi de anduranță, lectură, ascultarea de podcast-uri sau consumul de conținut educațional în domeniul psihologiei practice.