Dacă România ar fi o cancelarie cu 40 de profesori, doar doi dintre ei ar avea sub 25 de ani. Majoritatea însă, aproape 70%, ar avea peste 40 de ani. Sunt statisticile care provoacă de ani buni dezbateri despre cum îi aduci pe tineri la catedră și mai important, cum îi ții.
În prezent, profesorii care au până în cinci ani la catedră primesc un salariu de 3.700 de lei net. Promisiunile pentru noua lege a salarizării unice, aflată în dezbatere publică, este ca aceștia să ajungă, gradual, la salariul mediu pe economie care în prezent este în jurul a 5.000 de lei.
Candidații la președinție care cunosc acest punct sensibil al sistemului plusează în programele lor electorale cu promisiunea de a le oferi profesorilor salarii „corecte”, „competitive”, „care să reflecte importanța profesiei” sau „la nivelul salariilor medicilor până în 2028” - e una dintre propunerile mai concrete.
Dar nu e vorba doar despre cât câștigă. Jumătate dintre profesorii debutanți renunță la profesie în primii cinci ani din cauza stresului, arată un studiu realizat în 2021 de Fundația Transylvania College.
Proiectul Legii învățământului preuniversitar a introdus un masterat didactic de un an sau un an și jumătate, cu 80% practică, și burse egale cu salariul mediu brut al unui profesor debutant. De asemenea, Profilul profesorului, un document care să stea ca model pentru pregătirea cadrelor didactice din universități, vorbește despre o schimbare totală de paradigmă despre ce înseamnă un profesor bun și cum trebuie să fie pregătit.
Am vorbit cu trei profesoare cu mai puțin de cinci ani vechime să aflăm perspectiva lor, cum se vede educația din cancelarie și din sălile de clasă. Ne-au povestit despre lipsa de resurse și nevoia de a fi susținute mai mult de colegii de cancelarie.
Un profesor pentru mai multe școli
Maria Hozit, în vârstă de 22 de ani, este proaspăt absolventă a Facultății de Matematică și Informatică și predă matematica la două școli gimnaziale din județul Bacău, în mediul rural. Primele luni la catedră.
E nevoie să facă naveta între două școli pentru a-și completa catedra, una la câteva minute de mers pe jos, alta la jumătate de oră în mașină. Iubește interacțiunea cu elevii ei, dar spune și că, uneori, afecțiunea pe care o simte din partea lor este copleșitoare.
Unul dintre directori a sfătuit-o direct să păstreze distanța: „Ca elevi lipicioși, îi avem pe cei de clasa a cincea. Sunt învățați cu doamna învățătoare și au tendința mereu să vină să-ți sară în brațe. De multe ori nu te aștepți. Nu mă deranjează, dar doamna director mi-a spus să evităm chestiile de genul, să fim mai reci pentru că lucrurile pot fi interpretate. Mi s-a părut puțin ciudată abordarea.”
În prima zi de școală, Maria a găsit amuzant faptul că unii elevi nu au părut deloc entuziasmați să înceapă școala. Dar au dat peste profesoara hotărâtă să-i învețe lucruri interesante și să facă fiecare lecție captivantă pentru ei.
Pentru ea provocarea nu este să mențină atenția unei întregi clase, ci să pregătească lecțiile pentru ziua următoare. Pregătirea lecțiilor nu implică doar câteva definiții, teoreme și exerciții, ci și adaptarea materialului la nivelul elevilor.
Mulți dintre elevii ei o cunosc deja, pentru că una dintre școlile la care predă este locul unde a învățat opt ani. „Sunt rușinați că le sunt profesoară”, spune ea râzând.
În privința colectivului de profesori Maria a fost mai rezervată. Încă nu se poate pronunța, pentru ca nu a apucat să îi cunoască atât de bine. Găsește ciudat faptul că profesorii ei din gimnaziu îi sunt acum colegi și îi este puțin dificil să rupă anumite bariere.
Și-ar fi dorit să aibă un mentor, pentru că multe dintre lucruri a fost nevoită să le afle pe pielea ei. Crede că ar trebui să fie cineva care să ghideze pașii profesorilor debutanți, pentru că în afară de planurile de lecții, facultatea nu a ajutat-o foarte mult pentru viața la catedră: „Am aflat de la o fostă colegă de facultate că trebuie să îmi fac un dosar cu referate, orar personal, cu mai multe chestii despre care eu nu știam.”
„Facem focuri pe Snapchat”
Ona Stratton are 25 de ani și a ajuns să predea la liceu imediat după ce a terminat facultatea, acum trei ani. A îndrăgit geografia încă din copilărie, aprofundând-o mai mult acasă decât la școală, pentru că mama ei este tot cadru didactic.
Prima zi de școală ca profesoară a fost plină de emoții. Mai multe însă în al doilea an de predare, a devenit dirigintă. Deși a avut temeri că părinții vor considera că este prea tânără pentru acest rol, au avut o relație bună și au fost foarte triști când a trebuit să părăsească postul când profesorul titular s-a întors din concediul de creștere a copilului.
„Obstacole sunt tot timpul”, adaugă ea. Se confruntă cu dificultăți în colaborarea cu unii profesori, mai ales în școlile mai mari, unde totul este „abordat foarte formal.”
