De ce nu-i place la școală?

În sala luminoasă și primitoare, decorată în culori vesele, am găsit o gașcă de părinți dornici de a găsi răspunsuri la întrebările care îi frământau. Unii dintre ei schimbau impresii despre ziua lor și făceau glume. Când atelierul a început, liniștea s-a așternut ca într-o sală de clasă – părinții s-au transformat în elevi conștiincioși, cu agende deschise și pixuri pregătite pentru a lua notițe.

Ne aflăm la atelierul „Fii Bine cu Tine și Copilul Tău în Relația cu Școala – Părinți Echilibrati, Copii Motivați: Construirea unei Relații Pozitive cu Școala”, susținut de psihologul Roxana Agafiței, la final de februarie. Atelierul a pus accent pe prevenție, comunicare și suport emoțional în relația copilului cu școala. 

„Scopul pentru care ne vedem este să vorbim despre cum putem sprijini această relație copil-școală, mai ales pe partea de comunicare și suport emoțional din partea părinților”, a subliniat psihologul. 

Letiția, copilul anxios la tablă, dar dezinvolt cu adulții

La întâlnire a participat și Letiția, o fetiță de nouă ani, care, cu inocența și veselia ei, a stârnit zâmbete și voie bună. Despre Letiția știam de la mama ei că are stări de anxietate atunci când trebuie să vorbească în fața clasei.

„Am senzația că cel mai tare evaluator al acestei prezentări este deja în sală, pentru că avem un copil. O să fie în măsură să ne spună dacă ce vorbim noi aici are sens sau nu”, glumește Roxana înainte de a începe prezentarea.

Dacă cea mică în fața colegilor se confruntă cu stări de anxietate, în fața adulților discută deschis despre cum învață franceză prin muzică, despre cum a băut Coca-Cola la o vârstă mai fragedă decât fratele ei mai mare și despre cum găsește ordine în dezordinea din camera ei. 

Părinții prezenți la atelier au povestit la început de ce au ales să vină la un atelier care să le vorbească despre relația cu școala. Cei mai mulți erau în căutarea unui echilibru între susținere și presiune și să se îndepărteze de rigiditate cu care au fost ei crescuți. Mulți dintre ei caută soluții pentru a-i dezvăța pe cei mici de tehnologie, îngrijorați că timpul petrecut pe ecrane le afectează motivația și dezvoltarea. Unii au venit chiar și în numele altora—o participantă a mărturisit că vrea sfaturi pentru o prietenă, mamă singură, care se confruntă cu o problemă frecventă: pentru a-și ține copiii liniștiți, le oferă telefonul, iar acum nu mai știe cum să-i convingă să renunțe la acest obicei.

„Eu am terminat o facultate, un master și un doctorat, dar părinții nu m-au motivat pozitiv. Am fost mereu presată, abuzată și jignită și eu nu îmi doresc să aplic asta asupra copiilor, doar că nu știu cum să-i ambiționez”, spune o mămică.

Când ne dăm seama că ceva nu merge bine

Atelierul a început cu identificarea problemelor. Răspunsul cel mai evident: privim copilul. Dacă este echilibrat în toate aspectele vieții – școală, relații și performanțe – înseamnă că se află într-o stare sănătoasă. Dar când începe să apară stresul, comportamentul lui devine mai tensionat și consumă mai multă energie. 

O perioadă de teste intense poate provoca stres, dar dacă acest lucru se prelungește, poate semnala că ceva nu funcționează corect. Așa cum spune Roxana: „Atunci când începe să apară stresul o să vedem o funcționare care începe să se modifice: este mai tensionat, este mai stresat, consumă mai multă energie, nu mai este la fel de bine, se chinuie. Dacă vedem că funcționarea este afectată până la blocaj, vorbim deja de traumatizare și putem vedea refuz, dificultăți în toate ariile de manifestare, învățare, adaptare, comunicare ale copilului. Cu cât observăm mai devreme semnele și le luăm în serios, cu atât intervenim mai eficient.” 

Dacă stresul devine copleșitor și afectează performanțele, poate fi un semnal de traumă. Copilul devine mai retras, își schimbă comportamentele și rezultatele, iar dacă nu intervenim rapid, riscul de a ajunge într-o stare de blocaj este mare. Intervenția rapidă ajută la dezvoltarea unor strategii eficiente pentru prevenirea acumulării excesive de stres.

„Laudă eforturile, dedicarea și îmbunătățirile, nu doar rezultatele finale”

Presiunea notelor poate deveni o sursă majoră de stres pentru copii, mai ales atunci când așteptările profesorilor și ale părinților sunt ridicate. O soluție eficientă este stabilirea unor așteptări realiste și concentrarea pe progres, nu doar pe rezultate: „Încurajează efortul și progresul: laudă eforturile, dedicarea și îmbunătățirile, nu doar rezultatele finale”, recomandă Roxana Agafiței. 

De asemenea, evitarea comparațiilor și susținerea unei viziuni echilibrate asupra performanței la școală îl pot ajuta pe copil să perceapă notele ca pe simple repere în procesul de învățare.

E nevoie de o relație strânsă între părinți și profesori, părinții pot solicita feedback constructiv și pot discuta cu profesorii despre adaptarea procesului educațional la nevoile copilului, astfel încât învățarea să fie mai eficientă și mai puțin stresantă. 

Școala este mai mult decât un spațiu de învățare

Roxana pune accentul pe ideea că școala nu este doar un loc de învățare, ci și un spațiu social esențial pentru copii – acolo își fac prieteni, concurează, se descoperă. Iar dacă un copil respinge școala, problema nu este neapărat lipsa dorinței de a învăța, ci felul în care mediul școlar îi răspunde nevoilor și așteptărilor. Tocmai de aceea, părinții trebuie să privească dincolo de rezultate și teme, să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat școala pentru copilul lor și să creeze un echilibru între propriile așteptări și nevoile celor mici.

Relația copilului cu școala este influențată de trei dimensiuni esențiale, le explică psihologa:

• Prima ține de părinți – așteptările lor, presiunea pe care o pun asupra copilului și propriul bagaj emoțional. 
• A doua dimensiune este chiar copilul, reacția sa la presiune, felul în care gestionează stresul și anxietatea legată de școală.
• În final, mediul educațional joacă un rol cheie: cerințele academice, așteptările profesorilor și organizarea activităților pot amplifica sau diminua această tensiune.

Profesorii-prieteni

O relație pozitivă cu școala este susținută de mai mulți factori esențiali: un mediu de învățare sigur și motivant, profesori care oferă sprijin și încurajare, autonomie și implicare activă a elevilor în procesul educațional, dar și suportul constant din partea părinților.

Atitudinea față de copii poate fi contraintuitivă în unele școli. De pildă, directoarea unei școli îi sfătuia pe profesorii la început de carieră să păstreze distanța față de copii.

Roxana Agafiței subliniază că relația elevului cu școala ține foarte mult de relația pe care acesta o are cu profesorii săi. Atmosfera din clasă și relația dintre elevi și profesori joacă un rol esențial în motivația școlară a copiilor. Atunci când profesorii reușesc să creeze un mediu incluziv, să valideze emoțiile și eforturile elevilor, implicarea acestora crește considerabil.

„Dacă copiii percep profesorii ca pe niște prieteni, ca pe niște persoane care îi includ, îi validează, au o relație bună cu ei, implicarea elevilor la școală crește, dragul de școală crește”, explică ea.

Atunci când copiii se simt văzuți și valorizați, aceștia prind încredere, se implică mai mult și chiar ajung să își dorească să-i impresioneze pe profesori.

Când părinții simt că profesorii sau sistemul educațional nu oferă suficient sprijin copilului, primul pas este să-și analizeze propriile așteptări. Sunt ele realiste? Reflectă o dorință autentică de colaborare cu școala sau, mai degrabă, o tendință de a delega responsabilitățile educației? 

„Ne întoarcem la factorii despre care știm că susțin procesul educațional, respectiv parteneriatul între părinți și școală, comunicarea, colaborarea”, explică psihologa. 

Soluțiile vin din dialog: părinții pot iniția întâlniri cu profesorii, pot participa la activități școlare și pot propune inițiative care să sprijine procesul educațional. Iar când resursele interne ale școlii nu sunt suficiente, există mereu variante externe – consiliere psihopedagogică, ONG-uri sau programe de educație non-formală. 

Ce factori pot influența negativ relația copilului cu școala

Relația copilului cu școala poate fi influențată negativ de mai mulți factori, iar printre cei mai importanți se numără presiunea academică excesivă, un mediu școlar conflictual, lipsa de autonomie și incompatibilitatea dintre stilul de învățare al elevului și metodele de predare. 

Așteptările nerealiste și evaluările stresante pot reduce motivația, așa cum arată și studiul realizat de omul de știință Reinhard Pekrun în 2006. De asemenea, un mediu școlar tensionat, marcat de bullying sau relații dificile, afectează stima de sine și implicarea elevilor – efect analizat de cercetătorii încă din 2003. 

Atunci când elevii simt că nu au control asupra procesului de învățare, devin mai puțin motivați, iar dacă metodele de predare nu se aliniază cu stilul lor de învățare, frustrarea crește.

Când un copil se confruntă cu presiuni din partea unui profesor sau cu agresiuni din partea colegilor, părinții trebuie să intervină rapid și eficient, spune Roxana Agafiței. 

„Este foarte important să ne asigurăm că generăm un sentiment de siguranță copilului”, explică Roxana. 
În paralel, părinții pot documenta incidentele și pot solicita întâlniri cu profesorii sau conducerea școlii pentru a găsi soluții. În cazul bullying-ului între elevi, intervenția școlii și sprijinul emoțional sunt esențiale. 
Atelierele anti-bullying, consilierea psihologică și activitățile extracurriculare pot ajuta copiii să-și recâștige încrederea și să dezvolte abilități sociale. Comunitatea părinților joacă, de asemenea, un rol-cheie.

Ținerea unui jurnal emoțional de către părinți

„Implicarea în procesul educațional nu înseamnă să îl întrebi dacă și-a făcut temele, ci a-l asista, de a fi alături de ei atunci când nu le iese ceva, de a te bucura odată cu ei când reușesc ceva. Ca părinte trebuie să fii implicat și să menții relația cu școala”. 

Roxana Agafiței subliniază că participarea la evenimente școlare, menținerea unei relații constante cu profesorii și crearea unui spațiu sigur pentru învățare și relaxare contribuie la dezvoltarea unui mediu stabil și motivant: „Suportul parental înseamnă comunicare cu profesorii și multă susținere emoțională a copilului. Vorbim de implicare, de a ne interesa cum a fost ziua copilului, cum i se pare cutare materie, să-l întrebi dacă are nevoie de ajutor. Suportul emoțional este important și se referă la încurajarea și validarea sentimentelor copilului”.

Pentru ca părinții să fie un sprijin real, este important să-și recunoască și ei propriile bagaje emoționale și să evite transferul acestora asupra copiilor. 

Autoreflecția, ținerea unui jurnal emoțional sau chiar terapia pot ajuta la gestionarea reacțiilor impulsive și îmbunătățirea relației cu cei mici. 

În loc să intervină doar când apar probleme, părinții pot folosi intervenții proactive pentru a preveni acumularea stresului și anxietății, mai explică Agafiței. Mindfulness-ul, exercițiile de respirație și relaxarea progresivă a mușchilor ajută la gestionarea emoțiilor, iar un stil de viață echilibrat – cu mișcare, somn odihnitor și alimentație sănătoasă – sprijină performanțele școlare și starea de bine ale copiilor. Organizarea eficientă a timpului și sprijinul emoțional din partea familiei joacă, de asemenea, importante. 

„Întreabă-l cum a fost ziua lui, ascultă-l și fii acolo pentru el”, recomandă Roxana Agafiței.

Un exercițiu recomandat în cadrul atelierului este ca la finalul zilei să îi punem pe cei mici să spună trei lucruri care i-au bucurat în decursul zilei, poate chiar să le și noteze pe hârtie. 

„Mogâldeață mică cu sau fără dințisori”

La finalul serii, Roxana încheie scurt: „Atunci când vă este greu-greu, să vă aduceți aminte că au plecat de la o mogâldeață mică cu sau fără dințișori și că au trecut prin niște etape și să ținem minte că e important ca dragostea lor de viață să nu scadă niciodată, să le fim aproape și să îi susținem”. 

„Așa au ajuns pozele pe frigider – ca să nu uităm că adolescenții cu care ne certăm azi au fost cândva copiii din fotografie”, adaugă o mămică în glumă.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.